Tony Gatlif

regizor, actor și scenarist francez
Tony Gatlif
Date personale
Nume la naștereMichel Boualem Dahmani Modificați la Wikidata
Născut (76 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Alger, Algeria franceză, Franța[2][3] Modificați la Wikidata
CopiiElsa Dahmani[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
EtnieKabili
romi spanioli[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieregizor de film
producător de film
scenarist
actor de teatru[*]
actor de film
compozitor de coloană sonoră[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiFranța[4] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[5] Modificați la Wikidata
Activitate
Alte numeTony Gatlif  Modificați la Wikidata
PremiiCavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]
César de la meilleure musique originale[*][[César de la meilleure musique originale (award)|​]]
Premiul Cannes pentru cel mai bun regizor  Modificați la Wikidata
Prezență online

Tony Gatlif, născut Michel Boualem Dahmani, (n. , Alger, Algeria franceză, Franța) este un regizor de film, scenarist, compozitor, actor și producător francez de etnie romă.[6]

Biografie

modificare

Copilăria

modificare

Tony Gatlif s-a năsut în Algeria, în grupul etnic Pieds-noirs.[7] Și-a petrecut copilăria în Algeria, apoi a emigrat în Franța în 1960, după Războiul de Independență al Algeriei.[8]

Cariera artistică

modificare

Tony Gatlif a jucat în mai multe spectacole de teatru înainte de a-și construi o carieră în industria cinematografică. A regizat primul său film, La Tête en ruine, în 1975.[9] A continuat în 1979 cu La Terre au ventre, un film despre Războiul de independență din Algeria.[10]

Începând cu filmul Corre, gitano (1981), Gatlif a abordat teme legate de romii din Europa, cu atât mai mult cu cât și el este parțial de etnie romă.[11]

După filmările pentru Gaspard et Robinson în 1990, Gatlif a filmat doi ani (1992-1993) pentru următorul său film, intitulat Latcho Drom,[12] care a fost răsplătit cu numeroase premii.[13] Acest film, deseori considerat documentar, explorează cultura romilor din întreaga lume, pornind de la tradițiile lor muzicale.[14] Vincent Ostria, pe atunci jurnalist la Cahiers du Cinéma, Latcho Drom a fost „cel mai autentic film al anului 1993”.

Un an mai târziu, în 1994, Gatlif a regizat filmul Mondo, prin care a recreat universul lui Jean-Marie Gustave Le Clézio pe marele ecran.[15]

Filmul Exils (2004) a câștigat Premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul Internațional de Film de la Cannes din 2004.[16] Tot la Cannes, la ediția din mai 2006, a avut loc și premiera filmului Transylvania regizat de Gatlif.[17]

Filmografie

modificare

Scenarist

modificare
  • La Rage au poing (1975)

Regizor și scenarist

modificare
  1. ^ „Tony Gatlif”, Internet Movie Database, accesat în  
  2. ^ Who's Who in France 
  3. ^ http://tonygatlif.free.fr/tonybio.htm  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ https://www.acmi.net.au/creators/27728  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ „Tony Gatlif”. www.romarchive.eu. Accesat în . 
  7. ^ „Tony Gatlif en terre d'asile” (în franceză). RFI Musique. . Accesat în . 
  8. ^ „Tony Gatlif” (în engleză). www.luma.org. Accesat în . 
  9. ^ Brighi, Sébastien (). „Tony Gatlif” (în franceză). Arte Mare. Accesat în . 
  10. ^ „La Terre au ventre de Tony Gatlif (1978) - Unifrance”. www.unifrance.org. Accesat în . 
  11. ^ Dobreva, Nikolina (), „Constructing the 'Celluloid Gypsy': Tony Gatlif and Emir Kusturica's 'Gypsy films' in the context of New Europe”, Romani Studies (în English), 17 (2), pp. 141–154, accesat în  
  12. ^ Romney, Jonathan (), „The incredible journey”, The Guardian (în engleză), ISSN 0261-3077, accesat în  
  13. ^ Latcho Drom (1993) - Awards - IMDb (în engleză), accesat în  
  14. ^ „LATCHO DROM (Safe Journey) | Romani Cultural & Arts Company” (în engleză). Accesat în . 
  15. ^ Stephen Holden (). „Gypsy Boy on the Run Sees Beauty in Every Raindrop”. The New York Times. Accesat în . 
  16. ^ „Exils - Festival de Cannes”. Accesat în . 
  17. ^ „Transylvania - Festival de Cannes”. Accesat în .