Totalitarismul este un sistem politic în care societatea este „total” controlată.

Regimuri autoritare au existat pe tot cursul istoriei. Totalitarismul a apărut în secolulul XX și are caracteristici distincte. Atributul de „totalitar” nu este dat de cât de completă este puterea sau de intens controlul conducerii în domeniul politic (ceea ce există deja într-un regim autoritar), dar de cât de extinsă și amplă se manifestă intruziunea într-o viață socială care în mod normal nu are de-a face cu politica.

Spre deosebire de sistemul politic de tip monarhie absolută sau dictatură, în regimurile totalitare distanța între stat și societate este, practic, anulată. Puterea întrupată de stat, prin partidul unic, pătrunde până și în viața particulară a fiecărui cetățean. Ideologia totalitaristă este opusă conceptului de societate deschisă.

Comunismul, nazismul și fascismul sunt exemple de sisteme totalitare.

Caracteristicile sistemului totalitar în Europa de EstModificare

O sursă primară despre sistemele totalitare din Europa de Est este lucrarea „Puterea celor fără de putere” de Václav Havel, care are ca subiect principal mișcarea de dizidență după Declarația de la Helsinki [1]: cum diferă de opoziția traditională dintr-o democrație și care sunt obiectivele ei. Pentru o înțelegere mai bună a mișcării de dizidență, autorul descrie vivid și elocvent sistemul totalitar [2] căruia i se opune, și explică limitele unei analize politice tradiționale, care presupune ca sistemul acoperă doar spațiul politic.

  • Ideologia este o formă rituală de comunicare [3]
„ Șeful unui aprozar pune în fereastra magzinului, alături de ceapă si morcovi, sloganul „Proletari din toate țările, uniți-vă!””
  • Minciuna și ipocrizia sunt necesare și omniprezente [4]
„ Sistemul post-totalitar atinge pe oameni la fiecare pas, dar o face cu mănuși ideologice. Din cauza asta, viața în sistem este atât de permeată de ipocrizie și minciună: guvernarea birocratică este numită guvernare populară; clasa muncitoare este înrobită în numele clasei muncitoare; degradarea completă a omului este prezentată ca cea mai exaltată eliberare a lui sau ei; deprivarea oamenilor de informație este numită a face informația disponibilă; folosirea puterii pentru manipulare este denumită control public al puterii, și abuzul arbitrar de putere este numit conformitate cu codul legal; represiunea culturii este numită dezvotare a culturii; expansiunea influenței imperiale este prezentată ca suport pentru cei oprimați; absența liberei exprimări devine cei mai înaltă formă de libertate; alegeri de formă devin cea mai înaltă expresie a democrației; interzicerea gândirii independente devine cel mai științific punct de vedere; ocupația militară devine asistență frățească. Pentru că regimul este captiv propriilor minciuni, trebuie sa falsifice totul. Falsifică trecutul. Falsifică prezentul si falsifică viitorul. Falsifică statistici. Pretinde că nu posedă un apparat polițienesc omnipotent și fără scrupule. Pretinde că respectă drepturile omului. Pretinde că nu persecută pe nimeni. Pretinde că nu se teme de nimic. Pretinde că nu pretinde nimic.”
  • Minciuna și ipocrizia trebuie acceptate tacit de către toți [5]
„Oamenii nu trebuie sa creadă toate aceste mistificații, dar trebuie să se comporte ca și cum le cred, sau cel puțin sa le tolereze în tăcere, sau să nu intre în conflict cu cei care le vehiculează. Din acest motiv, ei trebuie să trăiască în minciună. Nu trebuie să accepte minciuna. Este sufficient să accepte viața lor cu ea și în ea. Pentru că chiar și prin asta oamenii confirmă sistemul, împlinesc sistemul, fac sistemul, sunt sistemul.”
  • Sistemul permează toată societatea [6]
„Ce înțelegem noi prin acest sistem nu este, prin urmare, o ordine socială impusă de un grup altui grup, ci mai curând ceva care permează întrega societate și este un factor în modelarea ei, ceva care poate părea imposibil de înțeles și de definit (pentru că are natura unui principiu), dar care este exprimat de întreaga societate ca o caracteristică importantă a vieții sociale.”
  • Nu poate fi tolerată nici o formă de opoziție, nici în cel mai insignificant aspect [7]
„Prin nerespectarea reguililor jocului, el a stricat jocul. L-a expus drept un simplu joc. A spart lumea aparențelor, stâlpul fundamental al sistemului. A curtremurat structura de putere, rupând ceea ce o menține. A demonstrat ca a trăi o minciună este a trăi o minciună. A pătruns prin fațada exaltată a sistemului și a expus bazele reale, josnice, ale puterii. A spus că împăratul este gol. Și pentru că împâratul este de fapt gol, ceva extrem de periculos s-a întămplat: prin actiunea lui, băcanul s-a adresat lumii. A arătat tuturor că este posibil să trăiești în adevăr. Trăirea în minciună poate constitui un sistem numai atunci când este universal adoptată. Acest principiu trebuie să îmbrățișeze și să permeeze totul. Nu poate coexista în nici un fel cu trăirea în adevăr, și prin urmare oricine iese din rând îl neagă în esența lui și îl amenință în întregime.”
  • Sistemul totalitar se opune profesionalismului [8]
„Analiza lui Š. a fost descrisă ca un „document defăimător” și însuși Š. a fost etichetat „sabotor politic”. A fost dat afară de la fabrica de bere și angajat ca muncitor necalificat la o fabrică diferită. Aici noțiunea de lucru bine făcut s-a izbit de zidul sistemului post-totalitar. Spunând adevarul, Š. a ieșit din rând, nu a respectat regulile, s-a auto-izolat, și a sfârșit un sub-cetățean, stigmatizat ca dușman.”
  • Codul legal funcționează ca o fațadă la adăpostul căreia se comit abuzuri [9]
„Ca și ideologia, codul legal funcționeză pe post de scuză”
„Ca și ideologia, codul legal este un instrument esențial de comunicare rituală în afara structurii de putere.”

Sistemul totalitar după Raymond AronModificare

Raymond Aron a definit totalitarismul astfel:

  • Fenomenul totalitar intervine la un regim care îi acordă unui partid monopolul activității politice.
  • Partidul care are monopolul este animat de, sau înarmat cu, o ideologie căreia îi conferă o autoritate absolută și care, pe cale de consecință, devine adevărul oficial al Statului.
  • Pentru a răspândi acest adevăr oficial, Statul își rezervă, la rândul său, un dublu monopol: monopolul mijloacelor de forță, și monopolul mijloacelor de convingere. Toate mijloacele de comunicare - radioul, televiziunea, presa - sunt dirijate și comandate de Stat și de reprezentanții acestuia.
  • Cea mai mare parte a activităților economice și profesionale sunt supuse Statului și devin, într-un fel, o parte a Statului însuși. Și, cum Statul este inseparabil de ideologia sa, majoritatea activităților economice și profesionale "poartă culoarea" adevărului oficial.
  • Toate fiind activități de Stat, și orice activitate fiind supusă ideologiei, o greșeală comisă într-o activitate economică sau profesională devine, în același timp, o greșeală ideologică. De unde, pe linia de sosire, se constată o politizare și o transfigurare ideologică a tuturor greșelilor pe care este posibil să le facă indivizii și, în concluzie, o teroare în același timp polițistă și ideologică. (...) Fenomenul este perfect atunci când toate aceste elemente sunt reunite și îndeplinite în întregime.

Opinii despre sistemul totalitar în Uniunea SovieticăModificare

Pe măsură ce istoria celui mai dur[10] și, în același timp, durabil totalitarism, concretizat istoric în regimul comunist sovietic, a fost analizată de către istorici, o parte dintre aceștia au ajuns la concluzia că definiția conceptului "totalitarism" trebuie să fie serios amendată[11] (adică să clarifice dacă aceasta mai poate fi aplicată, în mod justificat, fie și numai acestei forme extreme de control politic, care a fost regimul sovietic), deoarece realitatea din Uniunea Sovietică și, cu atât mai mult, aceea din Germania nazistă arată că societatea n-a putut fi controlată de-o manieră totală de către stat, cum nici statul n-a putut fi, la rândul lui, complet controlat de către un partid unic sau un dictator.[12][13] Alți istorici subliniază că acest concept de totalitarism poate fi aplicat în mod justificat unor anumite perioade din istoria Uniunii Sovietice (cum este, de exemplu, epoca stalinistă), dar pentru alte perioade (epoca lui Hrușciov, printre altele) o astfel de noțiune nu se mai poate aplica, neacoperind realitatea.[14] Pentru a putea reflecta corect realitatea istorică, o redefinire a conceptului teoretic de "totalitarism" trebuie, deci, în opinia unor istorici, precum britanicul Robert Service, să admită faptul notabil că, în societățile reale aflate sub regimurile care sunt candidatele cele mai credibile la calificativul de "regimuri totalitare", a existat o vastă și diversă reacție de împotrivire a societății la politicile autorităților, ba, chiar mai mult, ea a fost, întotdeauna, parte integrantă a modului de funcționare al acestor regimuri.[15].

BibliografieModificare

  • Raymond Aron, Démocratie et Totalitarisme (Democrație și Totalitarism), Folio Essais, Gallimard, 1965.

Lectură suplimentarăModificare

  • Hannah Arendt, The Origins of Totalitarianism (1958, new ed. 1966).
  • John A. Armstrong, The Politics of Totalitarianism (New York: Random House, 1961).
  • Franz Borkenau The Totalitarian Enemy, London, Faber and Faber 1940.
  • Karl Dietrich Bracher “The Disputed Concept of Totalitarianism,” pages 11–33 from Totalitarianism Reconsidered edited by Ernest A. Menze (Port Washington, N.Y. / London: Kennikat Press, 1981). ISBN 0-8046-9268-8.
  • Michel Foucault, The Birth of Biopolitics (in particular 7 martie 1979 course).
  • Carl Friedrich and Z. K. Brzezinski, Totalitarian Dictatorship and Autocracy (2nd edn 1967).
  • Zheliu Zhelev, The Fascism, 1982.
  • Guy Hermet with Pierre Hassner and Jacques Rupnik, Totalitarismes (Paris: Éditions Economica, 1984).
  • Abbott Gleason Totalitarianism : The Inner History Of The Cold War, New York: Oxford University Press, (1995). ISBN 0-19-505017-7.
  • Jeane Kirkpatrick, Dictatorships and Double Standards: Rationalism and reason in politics (1982).
  • Walter Laqueur The Fate of the Revolution Interpretations of Soviet History From 1917 to the Present, London: Collier Books, (1987). ISBN 0-02-034080-X.
  • Juan Linz and Alfred Stepan, Problems Of Democratic Transition And Consolidation: Southern Europe, South America, And Post-Communist Europe, Baltimore: Johns Hopkins University Press, (1996). ISBN 0-8018-5157-2.
  • Ludwig von Mises, Omnipotent Government: The Rise of the Total State and Total War (1944).
  • Ewan Murray, Shut Up: Tale of Totalitarianism (2005).
  • Stanley G. Payne, A History of Fascism (Routledge, 1996).
  • Pipes, Richard (), Russia Under the Bolshevik Regime, New York: Vintage Books, Random House Inc., ISBN 0-394-50242-6 .* Robert Jaulin L'Univers des totalitarismes (Paris : Loris Talmart, 1995).
  • Giovanni Sartori, The Theory of Democracy Revisited (Chatham, N.J: Chatham House, 1987).
  • Wolfgang Sauer, "National Socialism: totalitarianism or fascism?" pages 404-424 from The American Historical Review, Volume 73, Issue #2, December 1967.
  • Leonard Schapiro, Totalitarianism (London: The Pall Mall Press, 1972).
  • J. L. Talmon, The Origins of Totalitarian Democracy, (1952).
  • Slavoj Žižek, Did Somebody Say Totalitarianism? (London: Verso, 2001).
  • Marcello Sorce Keller, “Why is Music so Ideological, Why Do Totalitarian States Take It So Seriously: A Personal View from History, and the Social Sciences”, Journal of Musicological Research, XXVI(2007), no. 2-3, pp. 91–122.
  • Tărâmul morții. Europa între Hitler și Stalin, Timothy Snyder, Editura Humanitas, 568p - recenzie Arhivat în , la Wayback Machine.

NoteModificare

  1. ^ Declarația de la Helsinki din 1975 a reprezentat un moment de referință în diplomația europeană și un reper pentru guvernarea comunistă din România. Documentul mai este cunoscut sub denumirea de Acordul de la Helsinki sau, cu candoare, Pactul de la Helsinki. A recunoscut legimitatea guvernele comuniste impuse de sovietici în Europa de Est și a promis neamestecul în treburile interne, în schimbul garantării unor minime libertăți fundamentale. Declarația de la Helsinki a însemnat că numai românii puteau schimba guvernarea comunistă din România după 1975.
  2. ^ Pe care Havel îl numește „post-totalitar”, rezervând denumirea de „totalitar” regimurilor autoritare dictatoriale.
  3. ^ „Puterea celor fără de putere” , p. 7
  4. ^ „Puterea celor fără de putere” , p. 11
  5. ^ „Puterea celor fără de putere” , p. 11
  6. ^ „Puterea celor fără de putere” , p. 20
  7. ^ „Puterea celor fără de putere” , p. 23
  8. ^ „Puterea celor fără de putere” , p. 53
  9. ^ „Puterea celor fără de putere” , p. 68-69
  10. ^ "The Penguin History of Modern Russia - From Tsarism To The Twenty-First Century". Robert Service. Penguin Books Ltd. 2009 (third edition). - "Există dificultăți cu totalitarismul ca model analitic. O comparație a Uniunii Sovietice sub Stalin și a Germaniei naziste sub Hitler ne prezintă atât similitudini cât și diferențe. În Germania nazistă au supraviețuit mai multe manifestări ale societății civile. Economia a rămas în majoritate capitalistă iar proprietatea de stat n-a devenit niciodată predominantă. Bisericile au continuat să funcționeze, iar preoții erau arestați doar dacă criticau nazismul. Asociațiilor private și cluburilor li s-a permis să supraviețuiască atât timp cât nu deveneau o amenințare pentru regimul hitlerist. Contrastul între situația Germaniei naziste și aceea din Uniunea Sovietică consta în faptul că dacă Hitler putea să conteze pe sprijinul sau cel puțin consimțământul tacit din partea majorității cetățenilor germani, Stalin avea motive serioase să nu aibă încredere în periculos de mari grupuri dintre cei pe care îi conducea. Teroarea de stat a fost o prezență dominantă atât în U.R.S.S. cât și în Germania din perioada celui de-al treilea Reich. Dar în timp ce din multe puncte de vedere cele mai multe familii germane puteau să-și trăiască viețile liniștiți fără imixtiunea nazismului, asta cel puțin până la mijlocul celui de-al doilea război mondial, rușii și alte popoare ale Uniunii Sovietice erau victimele unui atac continuu contra valorilor și aspirațiilor lor din partea regimului. Hitler era un totalitarist așa cum era Stalin, numai că primul întâmpina niște dificultăți mai mari când era vorba de înregimentarea cetățenilor decât era cazul cu celălalt."
  11. ^ "The Penguin History of Modern Russia - From Tsarism To The Twenty-First Century". Robert Service. Penguin Books Ltd. 2009 (third edition). - "Prin urmare, conducătorii Uniunii Sovietice n-au exercitat niciodată o autoritate completă și ilimitată."
  12. ^ "The Penguin History of Modern Russia - From Tsarism To The Twenty-First Century". Robert Service. Penguin Books Ltd. 2009 (third edition). - "Din păcate cele mai multe lucrări care categoriseau U.R.S.S. drept totalitarism conțineau exagerări grosolane. Conceptul funcționa cel mai bine când era aplicat politicii. Cu toate astea, conducerea sovietică n-a controlat niciodată totalmente propriul stat, iar statul însuși niciodată n-a controlat totalmente societatea. Din anii ' 70 mai mulți scriitori din Europa occidentală și Statele Unite s-au plâns de faptul că literatura de specialitate era concentrată pe politicienii Kremlinului și politicile lor, însă se neglijau nivelele administrative inferioare, ale localităților și al grupurilor sociale."
  13. ^ "The Penguin History of Modern Russia - From Tsarism To The Twenty-First Century". Robert Service. Penguin Books Ltd. 2009 (third edition). - "Teroria totalitarismului, chiar și apelând la aceste definiții flexibile ale noțiunii, ratează să de cont de amplitudinea și adâncimea împotrivirii, refuzului de a se conforma și apatiei în ce privește cererile provenind de la stat. Uniunea Sovietică a fost reglementată într-un grad excepțional în anumite privințe, în timp ce scăpa controlului politic central în altele. În spatele fațadei congreselor partidului și defilărilor din Piața Roșie exista o lipsă de supunere față de autoritatea oficială decât exista ea în cele mai multe țări liberal-democratice, asta în ciuda faptului că cei de la conducerea Uniunii Sovietice foloseau un larg evantai de instrumente dictatoriale."
  14. ^ "The Penguin History of Modern Russia - From Tsarism To The Twenty-First Century". Robert Service. Penguin Books Ltd. 2009 (third edition). - "Aceștia au subliniat de asemenea că sectoare întregi ale societății și economiei sovietice se împotriveau politicii oficiale. Istoria și întinderea totalitarismului dobândește astfel noi valențe. Archie Brown a susținut că dacă conceptul reprezintă o potrivită descriere a U.R.S.S.-ului sub Stalin, acesta își pierde aplicabilitatea după reformele introduse de Hrușciov, când statul rămânând încă extrem de autoritar, nu mai era totuși și totalitar. Geoffrey Hosking a subliniat că atitudinile pre-revoluționare în materie de credință, naționalitate și autonomie intelectuală au supraviețuit de-al lungul deceniilor sovietice, într-o anumită măsură chiar și sub Stalin, ele funcționând ca impediment la comenzile Biroului Poltitic (al P.C.U.S.)."
  15. ^ "The Penguin History of Modern Russia - From Tsarism To The Twenty-First Century". Robert Service. Penguin Books Ltd. 2009 (third edition). - "Astfel, modelul sovietic combina în realitate oficialul și neoficialul, neplanificatul și ilegalul. Acest dualism a fost o caracteristică fundamentală a întregii istorii a Uniunii Sovietice. Manifestările existenței care erau neoficiale, neplanificate și ilegale, nu reprezentau niște scăpări sau distorsiuni de la esența statului și societății totalitariste, ele erau elemente integrale ale acestuia. Definiția convențională a totalitarismului se concentrează exclusiv asupra impunerii nemiloase și eficace a comenzilor Kremlinului, în contrast cu modul de funcționare al democrațiilor liberale. Această abordare ratează să ia seama de faptul că aceste democrații sunt caracterizate în linii mari de consimțămând popular, supunere voluntară și ordine. Nu așa stăteau lucrurile și în Uniunea Sovietică, unde fiecare individ sau grup de sub nivelul conducerii politice centrale se angaja în comportamente potrivnice scopurilor oficial aprobate. Rezultatul a fost un înalt grad de dezordine din punctul de vedere al autorităților, aceasta fiind mult mai mare decât ce putea fi găsit în țările cu un capitalismului avansat."