Trioxid de reniu
compus chimic
| Trioxid de reniu | |
 __ Re6+ __ O2- Structura cristalină a trioxidului de reniu | |
 | |
| Nume IUPAC | Trioxid de reniu |
|---|---|
| Alte denumiri | Oxid de reniu (VI) |
| Identificare | |
| Număr CAS | 1314-28-9 |
| PubChem CID | 102110 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | ReO3 |
| Aspect | cristale roșii închise |
| Masă molară | 234,205 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 6,92 g/cm3 |
| Punct de topire | 400 °C (se descompune) |
| Indice de refracție(nD) | 1,68 |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Trioxidul de reniu (sau oxid de reniu (VI)) este un compus anorganic cu formula ReO3. Este un solid de culoare roșiu cu un luciu metalic. Este singurul trioxid stabil al elementelor din grupa a VI-a (mangan, technețiu, reniu).
Obținere modificare
Trioxidul de reniu se poate obține prin reducerea oxidului de reniu (VII) cu monoxid de carbon: [1]
- Re2O7 + CO → 2 ReO3 + CO2
Proprietăți modificare
Încălzit la o temperatură de 400° C, trioxidul de reniu se descompune în alți doi oxizi: [2]
- 6 ReO3 → Re2O7 + 4 ReO2
Referințe modificare
- ^ H. Nechamkin, C. F. Hiskey, "Rhenium(VI): Oxide (Rhenium Trioxide)" Inorganic Syntheses, 1950 Volume 3, pp. 186-188. doi:10.1002/9780470132340.ch49
- ^ G. Glemser "Rhenium (VI) Oxide" Handbook of Preparative Inorganic Chemistry, 2nd Ed. Edited by G. Brauer, Academic Press, 1963, NY. Vol. 2. p. 1482.
