Indice de refracție
Indicele de refracție este o mărime adimensională care caracterizează cantitativ mediul substanțial unde se produce refracția luminii. Se exprimă ca raport între viteza luminii în vid și viteza de propagare a luminii prin mediul străbătut :
Un mediu de exemplu cu valoarea unghiului de refracție 2 este un mediu unde viteza luminii va fi numai jumătate din viteza luminii prin vid (299.792.458 m/sec.).
Este o mărime dependentă de temperatură și de lungimea de undă[1]
| Indicii de refracție ai unor materiale pentru λ=589 nm. | |
|---|---|
| Substanța | n |
| Gaze la 0 °C și 1 atm | |
| Aer | 1,000293 |
| Heliu | 1,000036 |
| Hidrogen | 1,000132 |
| Dioxid de carbon | 1,00045 |
| Lichide la 20 °C | |
| Apă | 1,333 |
| Etanol | 1,36 |
| Ulei de măsline | 1,47 |
| Solide | |
| Gheață | 1,309 |
| Plexiglas | 1,49 |
| Sticlă "Crown" | 1,52 |
| Diamant | 2,42 |
AplicațiiModificare
Unele din aplicațiile practice cele mai cunoscute ale unghiului de refracție sunt:
- Controlul purității substanțelor (lichid de frână etc)
- Determinarea concentrației soluțiilor (zahăr din must, în vinificație etc)
- La identificarea unui mineral ajută stabilirea valorii unghiului de refracție
Frecvent un unghi de refracție cu valoare mare corespunde unui mediu mai dens și invers, astfel se folosește termenul de densitate optică, care nu trebuie confundat cu absorbția optică.
NoteModificare
- ^ Nenițescu, p. 115
BibliografieModificare
- I.G. Murgulescu, E. Segal: Introducere în chimia fizică, vol.II.1, Teoria molecular cinetică a materiei, Editura Academiei RSR, București, 1979
- Costin D. Nenițescu Chimie Organică, vol. I, ediția a VII-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1974