Râul Trotuș

Date geografice
Râul Trotuș
— Codul râului: XII-1.69 —
Râul Trotuș în apropiere de Onești, județul Bacău
Bazin hidrografic	Dunării
Zonă de izvorâre	Munții Ciucului
Emisar	Siret
Punct de vărsare	Adjud, Județul Vrancea
Diferență de altitudine	1150 m
Date hidrologice
Lungimea cursului de apă	162 km
Debit mediu	35,2 m³/s
Debit maxim înregistrat	2800 m³/s
Debit minim înregistrat	1.24 m³/s
Date generale
Județe traversate	Harghita, Bacău, Vrancea
Localizare	România
Afluenți de stânga	Gârbea, Valea Întunecoasă, Antaloc, Valea Rece, Bolovăniș, Tărhăuș, Șanț, Cuchiniș, Brusturoasa, Camenca, Șugura, Drăcoiu, Agăș, Seaca, Ciungi, Asău, Urmeniș, Plopul, Larga, Cucuieți, Vâlcele, Caraclău, Tazlău, Pârâul Mare, Gârbova
Afluenți de dreapta	Comiat, Bothavaș, Ugra, Boroș, Valea Capelei, Aldămaș, Popoiul, Ciugheș, Cotumba, Grohotiș Sulța, Ciobănuș, Supan, Uz, Dofteana, Slănic, Nicorești, Oituz, Cașin, Găureana, Gutinaș, Bogdana, Căiuțul Mic, Căiuți, Popeni, Bilca, Domoșița
Principalele localități traversate	Făgețel, Izvorul Trotușului, Comiat, Lunca de Sus, Păltiniș-Ciuc, Ghimeș-Făget, Tărhăuși, Palanca, Agăș, Lunca de Jos, Comănești, Târgu Ocna, Onești, Adjud

Modifică date / text

Trotușul (în maghiară Tatros) este un râu din estul României care izvorăște din Munții Ciucului și se varsă în râul Siret, traversând orașele Comănești, Dărmănești, Târgu Ocna, Onești din Județul Bacău și Adjud din Județul Vrancea. Are o lungime de 162 km.

Bazinul hidrografic al râului însumează o suprafață de 4456 km pătrați, ceea ce reprezintă 9,9 % din suprafața bazinului hidrografic al râului Siret. La vărsare, debitul mediu al râului este de 27 mc pe secundă.^[1]

Etimologie

Potrivit istoricului Laurențiu Rădvan, cel mai probabil numele vechiului oraș Trotuș și al râului provine de la numele etnic Tatars, dat mongolilor atât în spațiul locuit de români (tătari), cât și în cel de maghiari (tatár) și că nu are nicio legătură cu exploatarea sării.^[2] Acesta a fost întâlnit sub formele Tataross și Tataruss în registrele de mărfuri din Brașov, unde Tatár-ós înseamnă „satul, drumul, râul etc. tătarilor”, de la maghiari provenind felul pronunției numelui, indiferent dacă este autohton sau străin.^[3]

Nicolae Iorga a fost de acord că Totruș și Tatros par a însemna „râul tătăresc”, cu referire la tătari, sub conducerea cărora se afla viitorul teritoriu al Moldovei.^[4]

Referințe

Administrația Națională Apelor Române - Cadastrul Apelor - București
Institutul de Meteorologie și Hidrologie - Rîurile României - București 1971
Trasee turistice - județul Bacău [1]
Újvari, Iosif - Geografia apelor României, Ed. Științifică, București, 1972
Ovidiu Gabor - Economic Mechanism in Water Management [2] Arhivat în 5 martie 2009, la Wayback Machine.

Hărți

Harta Iosefină cu râul Trotuș la intrarea în Principatul Moldovei

Harta Munții Ciucului [3]
Harta Munții Tarcău [4]
Harta Munții Nemira [5]
Harta județului Harghita [6]
Ovidiu Gabor - Economic Mechanism in Water Management [7] Arhivat în 5 martie 2009, la Wayback Machine.

Note

^ „Ecosistemul acvatic Trotuș”, p. 2
^ Rădvan, Laurențiu (2011), Orașele din Țările Române în Evul Mediu: sfârșitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, p. 587, ISBN 978-973-703-693-3 |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ Rădvan, Laurențiu (2011), Orașele din Țările Române în Evul Mediu: sfârșitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, p. 588, ISBN 978-973-703-693-3 |access-date= necesită |url= (ajutor)
^ Nicolae Iorga, „Privilegiile Șangăilor de la Târgu-Ocna”, extras din „Analele Academiei Române, Seria II, Tom XXXVII, Memoriile Secțiunii Istorice”, Librăriile Socec & Comp. și Sfetea, București, 1915, p. 247

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Trotuș

ro Administrația Națională "Apele Române"

[1] „Ecosistemul acvatic Trotuș”, p. 2

[2] Rădvan, Laurențiu (2011), Orașele din Țările Române în Evul Mediu: sfârșitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, p. 587, ISBN 978-973-703-693-3 |access-date= necesită |url= (ajutor)

[3] Rădvan, Laurențiu (2011), Orașele din Țările Române în Evul Mediu: sfârșitul sec. al XIII-lea – începutul sec. al XVI-lea, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, p. 588, ISBN 978-973-703-693-3 |access-date= necesită |url= (ajutor)

[4] Nicolae Iorga, „Privilegiile Șangăilor de la Târgu-Ocna”, extras din „Analele Academiei Române, Seria II, Tom XXXVII, Memoriile Secțiunii Istorice”, Librăriile Socec & Comp. și Sfetea, București, 1915, p. 247

[1]

[2]

[3]

[4]