Deschide meniul principal

Tuf este un termen care se referă la un tip de rocă sedimentară având ca și caracteristică un grad înalt de porozitate (în mod variabil).

Mecanisme de formareModificare

Modalitățile prin care apar rocile cunoscute ca fiind tufuri sunt de mai multe tipuri:

- la temperaturi ridicate: precipitare rapidă petrecută la gura izvoarelor sau în peșteri, mecanism care duce la un grad mai redus de porozitate;
- la temperaturi ambientale: precipitare lentă care duce la apariția unui grad de porozitate ridicat.

CompozițieModificare

Compoziția chimică diferă în funcție de proveniență.

Varietățile de tuf mai cunoscute sunt cele folosite în construcții și ornamentări, astfel:

Rolul stratigraficModificare

Anumite orizonturi de tuf vulcanic, cu grosimi de până la câtiva zeci de metri, joacă un rol important ca repere geologice stratigrafice. Exemple: orizonturile de tuf din neogenul Bazinului Transilvaniei ("Tuful de Dej", "Tuful de Hădăreni", "Tuful de Ghiriș", "Tuful de Bazna" ș.a.).

Tufurile neogene din TransilvaniaModificare

- Tuful de Dej (Badenian mediu) cu cinerite riodacitice provenite din vulcanul Ciceu.
- Tuful de Borșa (Tuful de Iclod, Tuful de Turda), la limita Badenian-Sarmațian.
- Tuful de Hădăreni situat în jumătatea superioară a Buglovianului, de 8 m grosime (se paralelizează cu Tuful de Gădălin).
- Intre Viișoara și Cȃmpia Turzii sub tuful de Hădăreni apar două nivele de tufuri cu grosimi de 8 și 4 m.
- Tuful de Ghiriș (Sarmațian) marchează limita superioară a Buglovianului.
- Peste Tuful de Ghiriș în estul Transilvaniei stau tufurile de Zau, de Sărmășel, de Șincai, de Râciu, de Bozed, de Ercea și de Oarba (toate sarmațiene).
- In zona Cojocna-Turda-Aiud în Sarmațianul mediu se găsesc tufuri de 1-1,5 m grosime numite Tuful de Urca și Tuful de Gorgan.
- Tuful de Bazna (Meoțian mediu-superior) de 1-2 m la 4,5 m grosime (numit și Tuf de Ighiș sau Tuf de Vama Seacă).

Augustin Vancea (1960) descrie 7 niveluri de tufuri neogene pe malul stȃng al rȃului Arieș între Turda și Cȃmpia Turzii, cu grosimi cuprinse între 1 - 8 m. Acestea formează praguri pe cursul Arieșului, care au împiedecat în trecut transportul sării cu plute de la Salina Turda la porturile de îmbarcare ale sării de la Mirăslău, Decea și Alba Iulia.

BibliografieModificare

  • Neogenul din Bazinul Transilvaniei, Augustin Vancea, Editura Academiei Romȃne, București, 1960
  • Recherches pétrographiques sur le tuf de Dej du Nord du bassin de Transylvanie, Ioan Mȃrza, Bulletin Volcanologique, București, 1974
  • Geologia Depresiunii Transilvaniei, Dumitru Ciupagea, Mircea Paucă, Traian Ichim, Editura Academiei Romȃne, București, 1970
  • Geologia Romȃniei, Vasile Mutihac și Liviu Ionesi, Editura Tehnică, București, 1974
  • Geologia Romȃniei în contextul geostructural central-est-european, Vasile Mutihac și Gabriel Mutihac, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2010, ISBN: 973-30-2686-0

Legături externeModificare

Vezi șiModificare

Galerie de imaginiModificare