Turneul Campionilor este o competiție de tenis de câmp disputată la finalul fiecărui an, la care participă cei mai buni opt jucători ai anului respectiv, in funcție de rezultatele obținute.
Spre deosebire de marea majoritate a celorlalte turnee stagionale, Turneul Campionilor are un sistem aparte de desfășurare. Cei opt jucători sunt împărțiți în două grupe de câte patru, în care fiecare jucător dispută câte un meci împotriva celorlalți trei din grupă. Primii doi clasați în fiecare serie promovează în semifinale, unde se înfruntă în sistem încrucișat, primul dintr-o grupă cu al doilea clasat din cealaltă grupă. Câștigătorii celor două meciuri din semifinale își dispută finala.
Prima ediție a turneului a fost organizată în 1970, sub egida Federației Internaționale de Tenis (ITF), și purta denumirea de Masters Grand Prix. Punctele obținute la acest turneu nu contau în clasamentul general. În 1990, competiția a trecut sub organizarea Asociației Tenismenilor Profesioniști (ATP) și a fost redenumită Campionatul Turului Mondial, iar jucătorii punctau și în ierarhia mondială, un campion care încheia turneul fără vreo înfrângere câștigând același număr de puncte ca un învingător într-un turneu de Mare Șlem. Din decembrie 1999, turneul a fost organizat în colaborare de ATP și ITF și a purtat un nou nume: Cupa Masters. A fost schimbat puțin și regulamentul. Astfel, dacă un câștigător al unui turneu de Grand Slam în anul respectiv nu era clasat între primii opt la finalul sezonului, dar totuși se afla între primii 20, se califica la Turneul Campionilor în locul celui de-al optulea din ierarhie.
Din 2009, turneul a fost din nou redenumit, noul nume fiind Finala Turului Mondial, organizarea sa fiind atribuită orașului Londra pentru o perioadă de trei ani, până în 2013[1].
În paralel cu turneul de simplu, este programat și un turneu de dublu, la care de asemenea sunt invitate cele mai bune perechi ale anului.