Turneul de tenis de la Roland Garros

Pentru alte sensuri, vedeți Roland Garros (dezambiguizare).

Turneul de tenis de la Roland Garros (în franceză Les Internationaux de France de Roland Garros sau Tournoi de Roland-Garros) este unul dintre cele mai importante turnee internaționale de tenis și se desfășoară pe parcursul a două săptămâni, între mijlocul lunii mai și începutul lunii iunie, la Paris, în complexul sportiv Roland-Garros (numit astfel în onoarea eroului aviator francez cu acest nume). Este al doilea dintre cele patru turnee anuale de Grand Slam.[1] Celelalte trei sunt: Australian Open, Wimbledon și US Open. Roland-Garros este singurul turneu de Grand Slam care se desfășoară în prezent pe zgură. Până în 1975, Roland-Garros a fost singurul turneu major care nu s-a jucat pe iarbă.[2] Între cele șapte runde necesare pentru un campionat, caracteristicile suprafeței de zgură (ritm mai lent, sărituri mai mari) și cele mai bune dintre cele cinci seturi de meciuri la simplu masculin, Roland-Garros-ul este în general considerat cel mai exigent turneu fizic din lume.[3][4]

Roland Garros
Logo Turneul de tenis de la Roland Garros.png
Site oficial
Oraș gazdăParis (XVIe)
Franţa Franța
ArenăStade Français (1891 – 1927)
Stade Roland Garros (1928 – prezent)
SuprafațăIarbă (1891 – 1927) Zgură (1928 – prezent) (exterior)
Mare șlem
Sezonul actual
French Open 2022

IstoricModificare

 
Aspect din întrecerea la dublu.
 
Arena Suzanne Lenglen în timpul competiției de la Roland Garros.

Numele oficial al competiției în limba franceză este Les Internationaux de France de Roland Garros sau Tournoi de Roland-Garros („Internaționalele franceze Roland Garros” sau „Turneul Roland Garros” în limba română). De asemenea, acest turneu este cunoscut și sub denumirea de „Openul Francez” sau „Roland Garros”.

Această competiție a început în 1891 ca turneu național, cu denumirea de Championat de France International de Tennis. Primul turneu feminin s-a desfășurat în 1897. În 1912, turneul francez s-a desfășurat pe o suprafață diferită (la acea vreme, tenisul se juca pe gazon), zgură roșie ("terre battue"), fabricată din resturi de cărămidă roșie. Până în 1924, accesul la turneu a fost permis doar jucătorilor de tenis înregistrați în Franța.

În 1925, Turneul Francez „s-a deschis” competitorilor internaționali, desfășurându-se pe iarbă, locurile alternând între Racing Club de France și Stade Francais. După ce „Mușchetarii”, cunoscuți sub numele de „Philadelphia Four” (René Lacoste, Jean Borotra, Henri Cochet și Jacques Brugnon) au câșțigat Cupa Davis pe tărâm american în 1927, francezii au decis să își apere titlul în 1928 pe o arenă nouă de tenis, la Porte d’Auteuil. Noua arenă a fost numită după Roland Garros, un pilot francez din Primul Război Mondial. Noul Stade de Roland Garros, alături de terenul principal, botezat Terenul Philippe Chatrier în 1988, a găzduit întrecerea din Cupa Davis.

Între 1945 și 1947, Turneul Francez a fost ținut după Wimbledon, făcându-l al treilea turneu de Mare Șlem al anului.

În 1968, Campionatul Francez de tenis a devenit primul turneu de Mare Șlem care a devenit open, îngăduind atât amatorilor, cât și profesioniștilor, să participe.

Din 1981, noi premii au fost introduse: Prix Orange (pentru meciul care demonstrează cel mai bine sportivitatea și atitutdinea cooperativă cu presa), Prix Citron (pentru jucătorul care dă dovadă de cea mai puternică tărie de caracter și personalitate) și Prix Bourgeon (pentru jucătorul-revelație al anului).

Din 2006, ca o noutate, turneul a început într-o duminică prin 12 partide de simplu jucate pe cele trei arene principale. În plus, în ajunul debutului turneului, are loc tradiționala expoziție de o zi a lui Benny Berthet, al cărei profit este destinat asociațiilor de caritate.

În martie 2007, s-a anunțat faptul că turneul va oferi aceleași premii în bani, atât pentru bărbați cât și pentru femei.[5]

Caracteristici ale suprafeței de jocModificare

 
Componența terenului de joc.[6]

Suprafața de zgură încetinește mingea și produce un salt al ei mai mare, în comparație cu terenurile de iarbă sau cu cele tari. Astfel, serviciile puternice și voleurile sunt dezavantajate, făcând mai greu turneul pentru jucătorii ce se bazează pe ele. De exemplu, Pete Sampras, jucător cunoscut pentru serviciile sale extrem de puternice, nu a câștigat niciodată Openul Francez – cel mai bun rezultat al său a fost să ajungă în semifinale în 1996. Mulți alți jucători notabili au câștigat mai multe turnee de Grand Slam, dar niciodată nu au câștigat la French Open; printre aceștia se numără John McEnroe, Frank Sedgman, John Newcombe, Venus Williams, Stefan Edberg, Boris Becker, Lleyton Hewitt, Jimmy Connors, Louise Brough, Virginia Wade sau Martina Hingis. McEnroe și Edberg au pierdut singurele lor apariții în finală la Openul Franței în cinci seturi.

De cealaltă parte, jucători care se adaptează mai bine pe suprafețe încete, precum Rafael Nadal, Björn Borg, Ivan Lendl, Mats Wilander, Justine Henin și Chris Evert, au avut parte de mari succese la acest turneu. În Era Open, singurii jucători masculin care au câștigat atât Roland Garros-u cât și Wimbledon-ul (jucat pe terenuri mai rapide – iarbă), sunt Rod Laver, Jan Kodeš, Björn Borg, Andre Agassi, Rafael Nadal, Roger Federer și Novak Djokovic. Dubla lui Borg French Open—Wimbledon a fost realizată de trei ori consecutiv.[7]

Componența terenuluiModificare

1. Strat de praf de cărămidă roșie.
2. Strat de calcar alb zdrobit.
3. Strat de clinker (rezidu de cărbune).
4. Strat de pietriș zdrobit.
5. Strat de pietre mai mari cu drenaj incorporat.

Puncte de clasare și premii în baniModificare

Distribuția punctelorModificare

Bărbații și femeile primesc adesea puncte pe baza regulilor turneelor respective.

Puncte pentru senioriModificare

Probă C F SF QF Rundă 16 echipe Rundă 32 echipe Rundă 64 echipe Rundă 128 echipe Q Q3 Q2 Q1
Simplu masculin 2000 1200 720 360 180 90 45 10 25 16 8 0
Dublu masculin 0 N/A N/A N/A N/A N/A
Simplu feminin 1300 780 430 240 130 70 10 40 30 20 2
Dublu feminin 10 N/A N/A N/A N/A N/A

Premii în baniModificare

Pentru anul 2021, fondul de premii a fost de 34.367.215 , o reducere de 10,53% față de fondul de premii pentru ediția 2020.[8]

Probă 2021 Câștigător Finalist Semifinalist Sferuri de finală Rundă 16 echipe Rundă 32 echipe Rundă 64 echipe Rundă 128 echipe Q3 Q2 Q1
Simplu €1,400,000 €750,000 €375,000 €255,000 €170,000 €113,000 €84,000 €60,000 €25,600 €16,000 €10,000
Dublu* €244,295 €144,074 €84,749 €49,853 €29,325 €17,250 €11,500 N/A N/A N/A N/A
Dublu mixt* €122,000 €61,000 €31,000 €17,500 €10,000 N/A N/A N/A N/A N/A N/A
Simplu scaun cu rotile €53,000 N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A
Dublu scaun cu rotile €16,000 N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A N/A

per team.

CampioniModificare

Foști campioniModificare

  • Simplu masculin, câștigătorul Coupe des Mousquetaires
  • Simplu feminin, câștigătoarea Coupe Suzanne Lenglen
  • Dublu masculin, câștigătorii Coupe Jacques Brugnon
  • Dublu feminin, câștigătoareale Coupe Simone Mathieu
  • Dublu mixt, câștigătorii Coupe Marcel Bernard

Trofeele sunt făcute din argint pur, cu decorațiuni de finețe pe margini, fiecare câștigător al competiției de simplu având numele înscripționat pe postamentul trofeului. Câștigătorii primesc o replică a trofeului câștigat. Replicile din argint pur sunt fabricate și gravate pentru fiecare câștigător de Maison Mellerio, situat pe Rue de la Paix, Paris.

Campioni actualiModificare

French Open 2021

Cele mai recente finaleModificare

Eveniment 2021 Campion Finalist Scor
2021 Simplu Masculin   Novak Djokovic   Stefanos Tsitsipas 6–7(6–8), 2–6, 6–3, 6–2, 6–4
2021 Simplu Feminin   Barbora Krejčíková   Anastasia Pavlyuchenkova 6–1, 2–6, 6–4
2021 Dublu Masculin   Pierre-Hugues Herbert
  Nicolas Mahut
  Alexander Bublik
  Andrei Golubev
4–6, 7–6(7–1), 6–4
2021 Dublu Feminin   Barbora Krejčíková
  Katerina Siniakova
  Iga Świątek
  Bethanie Mattek-Sands
6–4, 6–2
2021 Dublu Mix   Desirae Krawczyk
  Joe Salisbury
  Elena Vesnina
  Aslan Karațev
2–6, 6–4, 10–5
Panorama - Court Philippe Chatrier în timpul meciului de la French Open 2010

RecorduriModificare

Record Era Jucător Nr. Ani
Masculin din 1891
Cele mai multe titluri la simplu Open Era   Rafael Nadal 13 2005–2008, 2010–2014, 2017–2020
Pre-Open Era   Henri Cochet 4 1926, 1928, 1930, 1932
Notă: A câștigat, de asemenea, Campionatul Mondial pe teren dur în 1922.
Campionatele Franței*   Max Decugis 8 1903–1904, 1907–1909, 1912–1914
Cele mai multe titluri consecutive la simplu Open Era   Rafael Nadal 5 2010–2014
Pre-Open Era   Frank Parker
  Jaroslav Drobný
  Tony Trabert
  Nicola Pietrangeli
2 1948–1949
1951–1952
1954–1955
1959–1960
Campionatele Franței*   Paul Aymé 4 1897–1900
Cele mai multe titluri la dublu Open Era   Daniel Nestor
  Max Mirnyi
4 2007 cu Mark Knowles, 2010 cu Nenad Zimonjić, 2011, 2012 cu Max Mirnyi.
2005, 2006 cu Jonas Björkman, 2011, 2012 cu Daniel Nestor.
Pre-Open Era   Roy Emerson 6 1960, 1962 cu Neale Fraser, 1961 cu Rod Laver, 1963 cu Manuel Santana, 1964 cu Ken Fletcher, 1965 cu Fred Stolle.
Campionatele Franței*   Max Decugis 13 1902–1909, 1911–1914, 1920[9]
Cele mai multe titluri consecutive la dublu Open Era   Daniel Nestor 3 2010–2012
Pre-Open Era   Roy Emerson 6 1960–1965
Campionatele Franței*   Maurice Germot 10 1906–1914, 1920[9]
Cele mai multe titluri la dublu mixt French Open   Ken Fletcher
  Jean-Claude Barclay
3 1963–1965 cu Margaret Court.
1968, 1971, 1973 cu Françoise Dürr.
Campionatele Franței*   Max Decugis 7 1904–1906, 1908–1909, 1914 și 1920 cu Suzanne Lenglen.
Cele mai multe campionate
(simplu, dublu & dublu mixt)
French Open   Rafael Nadal 13 2005–2008, 2010–2014, 2017–2020 (13 simplu)
Campionatele Franței*   Max Decugis 28 1902–1920 (8 simplu, 13 dublu, 7 mixt)
Feminin din 1897
'Cele mai multe titluri la simplu Open Era   Chris Evert 7 1974–1975, 1979–1980, 1983, 1985–1986
Campionatele Franței*   Suzanne Lenglen 6 1920–1923, 1925–1926
Notă: A câștigat, de asemenea, Campionatul Mondial pe teren dur în 1922 1914, 1921–1923.
Cele mai multe titluri consecutive la simplu Open Era  /  Monica Seles
  Justine Henin
3 1990–1992
2005–2007
Campionatele Franței*   Jeanne Matthey
  Suzanne Lenglen
4 1909–1912
1920–1923
Cele mai multe titluri la dublu Open Era  /  Martina Navratilova 7 1975 cu Chris Evert, 1982 cu Anne Smith, 1984–1985, 1987, 1988 cu Pam Shriver, 1986 cu Andrea Temesvári.
Campionatele Franței*   Simonne Mathieu 6 1933, 1934 cu Elizabeth Ryan, 1936–1937, 1938 cu Billie Yorke, 1939 cu Jadwiga Jędrzejowska.
Cele mai multe titluri consecutive la dublu Open Era  /  Martina Navratilova

  Gigi Fernández
5 1984–1985, 1987–1988 cu Pam Shriver, 1986 cu Andrea Temesvári.

1991 cu Jana Novotná, 1992–95 cu Natasha Zvereva.
Campionatele Franței*   Françoise Dürr 5 1967–1971
Most mixed doubles titles Open Era   Françoise Dürr 3 1968, 1971, 1973 cu Jean-Claude Barclay.
Campionatele Franței*   Suzanne Lenglen 7 1914, 1920 cu Max Decugis, 1921–1923, 1925, 1926 cu Jacques Brugnon.
Cele mai multe campionate
(simplu, dublu & dublu mixt)
Open Era  /  Martina Navratilova 11 1974–1988 (2 simplu, 7 dublu, 2 mixt)
Campionatele Franței*   Suzanne Lenglen 15 1919–1926 (6 simplu, 2 dublu, 7 mixt)
  • Campionatele Franței (1891–1924) erau deschise doar membrilor cluburilor franceze. În 1925, s-a deschis jucătorilor internaționali, iar ulterior a fost redenumit în Openul Francez în 1968, când a permis profesioniștilor să concureze cu amatorii.

ReferințeModificare

  1. ^ Clarey, Christopher (). „Change Seems Essential to Escape Extinction: Wimbledon: World's Most Loved Dinosaur”. International Herald Tribune. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ Monte Burke (). „What Is The Most Prestigious Grand Slam Tennis Tournament?”. Forbes. Accesat în . That survey asked 108 top players to rank the four Slams in order of prestige. The ranking went as follows: 1. Wimbledon 2. French Open 3. U.S. Open 4. Australian Open 
  3. ^ Clarey, Christopher (). „In a year of change at Roland Garros, the winners may stay the same”. International Herald Tribune. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „French Open – Countdown: Borg's view on RG”. Eurosport. . Accesat în . [nefuncțională] Alt URL
  5. ^ „Roland Garros plateste la fel”. WTA Tour. . Accesat în . 
  6. ^ „Clay, the hallowed red dirt”. Roland-Garros. Accesat în . 
  7. ^ Atkin, Ronald. „Wimbledon Legends – Bjorn Borg”. Wimbledon.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „French Open 2021 Prize Money”. Perfect Tennis. . Accesat în . 
  9. ^ a b „French Open winners”. Roland Garros. Accesat în . 

Vezi șiModificare

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Turneul de tenis de la Roland Garros