Tvrtko I al Bosniei

Tvrtko I al Bosniei
Date personale
Născut	5 august 1338 Srebrenik⁠(d), Federația Bosniei și Herțegovinei, Bosnia și Herțegovina
Decedat	14 martie 1391 (52 de ani) Vareš⁠(d), Federația Bosniei și Herțegovinei, Bosnia și Herțegovina
Înmormântat	Visoko
Părinți	Vladislaus of Bosnia[*][[Vladislaus of Bosnia (Regent of Bosnia, father of King Tvrtko I of Bosnia)|​]] Jelena Šubić[*][[Jelena Šubić (Croatian noblewoman, Queen Mother of Bosnia and mother of King Tvrtko I of Bosnia)|​]]
Frați și surori	Vuk, Ban al Bosniei[*]​ Catherine of Bosnia, Countess of Cilli[*][[Catherine of Bosnia, Countess of Cilli (Princess of Bosnia)|​]]
Căsătorit cu	Doroteia Bălgarska[*][[Doroteia Bălgarska (Banness consort and first Queen consort of Bosnia)|​]]
Copii	Ștefan Ostoja al Bosniei Helen of Bosnia[*][[Helen of Bosnia (duchess consort of Troppau)|​]] Vuk Banić[*]​ Tvrtko al II-lea al Bosniei
Religie	catolicism
Ocupație	suveran[*]​
Limbi vorbite	limba croată limba sârbă
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluri	Ban rege[*]​
Familie nobiliară	Kotromanić[*]​
Ban
Semnătură

Ștefan Tvrtko I (în sârbocroată Stjepan/Stefan Tvrtko, Стефан / Стјепан Твртко; c. n. 5 august 1338, Srebrenik^⁠(d), Federația Bosniei și Herțegovinei, Bosnia și Herțegovina – d. 14 martie 1391, Vareš^⁠(d), Federația Bosniei și Herțegovinei, Bosnia și Herțegovina) a fost primul rege al Bosniei. Membru al Casei de Kotromanić, l-a succedat pe unchiului său Ștefan al II-lea ca Ban al Bosniei în 1353. Întrucât era minor la vremea respectivă, tatăl lui Tvrtko, Vladislav, a condus pe scurt ca regent, urmat de mama lui Tvrtko, Jelena. La începutul stăpânirii sale personale, Tvrtko s-a certat cu clerul romano-catolic, dar mai târziu s-a bucurat de relații cordiale cu toate comunitățile religioase de pe tărâmul său. După dificultăți inițiale - pierderea unor părți mari din Bosnia în fața stăpânului său, regele Ludovic I al Ungariei și fiind un scurt timp deposedat de puterile sale de magistrații săi - puterea lui Tvrtko a crescut considerabil. El a cucerit câteva pământuri ale vecinului său, Țaratul Sârb, în 1373, după moartea ultimului său conducător și a rudei sale îndepărtate, Ștefan Uroș. În 1377, el s-a încoronat rege al Bosniei și al Serbiei, pretinzând că este moștenitorul dispărutei dinastii Nemanjić din Serbia.

Pe măsură ce Regatul Bosnia a continuat să se mărească, atenția lui Tvrtko s-a mutat către coasta Adriatică. El a câștigat controlul asupra întregii regiuni Pomorje și a marilor orașe maritime din zonă, a stabilit noi așezări și a început să construiască o marină, dar nu a reușit niciodată să subjuge conducătorii teritoriilor sârbe independente. Moartea regelui Ludovic și ridicarea la putere a reginei Maria a Ungariei în 1382 i-au permis lui Tvrtko să profite de criza succesorală care va urma în Ungaria și Croația. După lupte amare, din 1385 până în 1390, Tvrtko a reușit să cucerească mari părți din Slavonia, Dalmația și Croația. În urma bătăliei de la Kosovo din 1389, pretenția sa asupra Serbiei a devenit o simplă ficțiune, întrucât conducătorii sârbi pe care a căutat să-i supună au devenit vasali ai Imperiului Otoman victorios. Turcii otomani au lansat și primele lor atacuri asupra Bosniei în timpul domniei lui Tvrtko, dar armata sa a fost capabilă să le respingă. Moartea subită a lui Tvrtko în 1391 l-a împiedicat să solidifice stăpânirea dinastiei Kotromanić asupra țărilor croate.

Tvrtko este considerat în mare măsură unul dintre cei mai mari conducători medievali din Bosnia, după ce a extins granițele țării sale la cea mai mare întindere din istorie, a lăsat o economie puternică și a îmbunătățit nivelul de viață al supușilor săi. El a fost urmat de cel puțin un fiu, Tvrtko II, care a fost succedat în 1395 de Stephen Dabiša, în timpul căruia țara a început să decadă.

Note

• Anđelić, Pavao (1980). Anđelić, Pavao, Krunidbena i grobna crkva bosanskih vladara u Milima (Arnautovićima) kod Visokog" 183-247 (în Serbo-Croatian). Glasnik Zemaljskog muzeja XXXIV/1979., Zemaljski muzej Bosne i Hercegovine, Sarajevo, 1980. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
• Ćirković, Sima (1964). Историја средњовековне босанске државе (în Serbo-Croatian). Srpska književna zadruga. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
• Ćirković, Sima (1964). Сугуби венац: прилог историји краљевства у Босни. Зборник радова Филозофског факултета (în Serbo-Croatian). University of Belgrade Faculty of Philosophy. Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
• Ćorović, Vladimir (2001). Istorija srpskog naroda. Janus. 
• Ćošković, Pejo (2009), Kotromanići (în Serbo-Croatian), Miroslav Krleža Institute of Lexicography Mentenanță CS1: Limbă nerecunoscută (link)
• Fine, John Van Antwerp, Jr. (1994). The Late Medieval Balkans: A Critical Survey from the Late Twelfth Century to the Ottoman Conquest. Michigan: University of Michigan Press. ISBN 0-472-08260-4. 
• Fine, John Van Antwerp, Jr. (2007). The Bosnian Church: Its Place in State and Society from the Thirteenth to the Fifteenth Century. Saqi. ISBN 0-86356-503-4. 

Titluri regale
Predecesor: Ștefan al II-lea	Ban al Bosniei 1353–1366	Succesor: Vuk
Predecesor: Vuk	Ban al Bosniei 1367–1377	Devine rege
Titlu nou	Rege al Bosniei 1377–1391	Succesor: Dabiša
Vacant Ultimul titlu deținut de Uroș al V-lea	— TITULAR — Rege al Serbiei 1377–1391
Cucerire	Rege al Croației și al Dalmației 1390–1391