Umbrele strămoșilor uitați (film)

film din 1964 regizat de Sergei Parajanov
Pentru alte sensuri, vedeți Umbrele strămoșilor uitați.
Umbrele strămoșilor uitați
Тіні забутих предків
Teni predkov poster.jpg
Afișul filmului
RegizorSerghei Paradjanov
AutorMihailo Koțiubinski  Modificați la Wikidata
ScenaristIvan Cendei
Serghei Paradjanov
Bazat peUmbrele strămoșilor uitați de
Mihailo Koțiubinski
StudioStudioul cinematografic „Oleksandr Dovjenko” din Kiev
Director de imagineYuri Ilyenko[*]  Modificați la Wikidata
Operator(i)Iuri Illenko
MuzicaMîroslav Skorîk
DistribuțieIvan Mîkolaiciuk
Larisa Kadocinikova
Tatiana Bestaeva
Premiera18 octombrie 1965
Durata98 min.
ȚaraURSS
Locul acțiuniiUcraina  Modificați la Wikidata
Limba originalăucraineană
Disponibil în românădublat sau subtitrat
Prezență online
Internet Movie Database
Rotten Tomatoes
AlloCiné
Allmovie
MovieMeter
Elonet
ČSFD
KinoPoisk
cine.gr

Umbrele strămoșilor uitați (în ucraineană Тіні забутих предків, transliterat: Tini zabutîh predkiv) este un film sovietic din 1965 regizat de cineastul Serghei Paradjanov după nuvela clasică a scriitorului ucrainean Mihailo Koțiubinski. Acest film a fost prima operă cinematografică majoră a lui Paradjanov și i-a adus o recunoaștere internațională pentru utilizarea bogată a costumelor și culorilor. Filmul realizează, de asemenea, o prezentare detaliată a culturii huțule ucrainene, arătând nu numai mediul carpatic aspru și rivalitățile brutale între familii, ci și diferite aspecte (dialectul vorbit, costume, muzică) ale tradițiilor huțule.

Filmul a fost produs de Studioul cinematografic „Oleksandr Dovjenko” din Kiev. Filmările au avut loc în satul Krîvorivnea (raionul Verhovîna, regiunea Ivano-Frankivsk), unde a fost scrisă povestirea lui Koțiubinski. Casele ce apar în film sunt casele sătenilor. A fost vizionat de un număr de aproximativ 8,5 milioane de spectatori.

RezumatModificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Acțiunea filmului se petrece într-un mic sat huțul din Munții Carpați într-un timp necunoscut, probabil la începutul secolului al XX-lea.[1] Țăranii huțuli Petro Paliciuk și Onufrii Huteniuk se iau la bătaie după ce ies din biserică, iar Onufrii îl ucide pe Petro. Sângele inundă ecranul, precum și umbra unor cai roșii în galop. În ciuda dușmăniei existente între familiile lor, Ivan, fiul lui Petro, se împrietenește cu Maricika, fiica celui care i-a ucis tatăl, iar relația lor se transformă mai târziu în dragoste. Cei doi tineri decid să se căsătorească, iar Ivan pleacă din sat pentru a munci și a câștiga bani pentru o gospodărie, rugând-o pe Maricika să-l aștepte. Fata nu mai are însă răbdare să-l aștepte și pleacă în căutarea iubitului ei, alunecând accidental într-un râu și înecându-se în timp ce încerca să salveze un miel pierdut.

Ivan se întoarce și cade în disperare după ce vede trupul fără viață al Maricikăi. El continuă să muncească, fără a mai simți vreo bucurie, până când întâlnește o altă femeie, Palagna, în timp ce potcovea un cal. Ivan și Palagna se căsătoresc într-o nuntă tradițională huțulă în care cei doi sunt legați la ochi și puși împreună în același jug. Fericirea celor doi este însă de scurtă durată, deoarece cei doi soți nu au copii, iar Ivan rămâne obsedat de amintirea Maricikăi. Înstrăinându-se de soțul ei distant, Palagna cedează farmecelor vrăjitorului Iura, în timp ce Ivan începe să aibă tot mai des halucinații.

Într-o cârciumă, Ivan îl observă pe vrăjitor cum o îmbrățișează pe Palagna și-l lovește pe unul dintre prietenii săi. Într-un gest de furie, el apucă toporul, dar este doborât de rivalul său. Ivan iese din cârciumă și pornește împleticindu-se spre pădurea din apropiere, unde observă spiritul Maricikăi cum se reflectă în apă și apoi alunecă printre copaci. În timp ce realitatea pare că se dizolvă într-un vis, umbra lipsită de culoare a Maricikăi se îndreaptă către Ivan, atingând mâna întinsă a acestuia. Ivan țipă și moare. Satul îi face o înmormântare tradițională în stil huțul în timp ce copiii privesc prin ferestre cu mâinile încrucișate pe piept.

DistribuțieModificare

Apar ca figuranți în film mai mulți săteni din Krîvorivnea (raionul Verhovîna, regiunea Ivano-Frankivsk), unde a avut loc filmarea. Ei cântă cântece populare și prezintă tradițiile reale din zona lor.

StructurăModificare

 
Gospodărie tradițională din Krîvorivnea, unde s-au filmat câteva secvențe din film.

Filmul este împărțit în douăsprezece capitole ca și lunile anului. Titlurile capitolelor apar scrise cu litere chirilice roșii pe fond negru. Numai ultimul capitol (Pietà) este scris cu litere latine albe pe fond negru:

  • Carpații, uitați de Dumnezeu și de oameni, țara huțulilor.
  • Ivan și Maricika.
  • Câmpia.
  • Singurătate.
  • Mâine, primăvara.
  • Ivan și Palagna.
  • Viața de zi cu zi.
  • Crăciun.
  • Vrăjitorul.
  • Cârciuma.
  • Moartea lui Ivan.
  • Pietà.

Realizarea filmuluiModificare

Regizorul Serghei Paradjanov a mărturisit că a fost fascinat de nuvela lui Koțiubinski, atunci când a citit-o, dorindu-și să o ecranizeze. „M-am îndrăgostit de povestirea lui Mihailo Koțiubinski pentru simțul naturii, al frumosului, al armoniei și al nemărginirii pe care îl degajă.”[1]

Filmările au avut loc în satul Krîvorivnea (raionul Verhovîna, regiunea Ivano-Frankivsk), dar și pe platourile Studioului cinematografic „Oleksandr Dovjenko” din Kiev.

TemeModificare

Filmul conține numeroase simboluri, utilizând frecvent imagini cu origine religioasă și folclorică precum cruci, miei, morminte și duhuri. Culoarea este folosită pentru a reda stările de spirit ale personajului principal, având valențe psihologice. Astfel, albul zăpezii predomină în secvența ce prezintă prima întâlnire dintre copiii Ivan și Maricika, această culoare sugerând inocența lor. Secvențele ce descriu iubirea adolescentină sunt dominate de verdele primăvăratic al naturii, în timp ce în perioada de doliu a lui Ivan imaginea filmului devine alb-negru sau cu nuanțe sepia. Culoarea revine după întâlnirea lui Ivan cu Palagna, dar începe să se estompeze și să fie tot mai cenușie, reflectând căsnicia nefericită a celor doi. Moartea lui Ivan pare să se petreacă într-un univers suprarealist pictat în roșu și albastru.[1]

Analizând toate aceste simboluri, criticul și istoricul de film britanic David A. Cook scria că „povestea lui Parajanov operează nu la nivel narativ, ci mitologic, arhetipal, ea însăși fiind un arhetip al vieții. Tinerețea evoluează ciclic de la inocență la experiență și apoi la solitudine și moarte. Aceasta este „umbra strămoșilor noștri uitați”: motivul arhetipal care depășește și transcende identitatea individuală.”[1]

LansareModificare

Filmul a fost vizionat în 1965 de un număr de aproximativ 8,5 milioane de spectatori. La momentul lansării sale, stilul filmului a contrastat cu producțiile cinematografice sovietice realist socialiste. Paradjanov a refuzat să refacă filmul, iar din acest motiv a fost trecut pe lista neagră a cineaștilor sovietici supuși unei cenzuri drastice.[3]

PremiiModificare

Umbrele strămoșilor uitați a fost considerat încă de la momentul premierei sale drept o capodoperă a cinematografiei sovietice, de valoarea celor produse de Serghei Eisenstein și Olexandr Dovjenko.[1] Criticii de film au remarcat faptul că filmul transmite dragostea de viață, dar și înțelegerea pentru suferința, iubirile și căderile oamenilor, evidențiind calitățile sale poetice în care povestea devine doar un pretext care permite punerea în valoare a imaginației artistice.[1]

Filmul a obținut Marele Premiu al Festivalului Internațional de Film de la Mar del Plata (1965),[4] o medalie de aur la Festivalul Internațional de Film de la Salonic (1966) și Premiul special al juriului la Festivalul Unional de Film de la Kiev (1966).

ReferințeModificare

  1. ^ a b c d e f Marian Rădulescu (noiembrie 2007), „Provocarea culorilor - Tini zabutykh predkiv / Umbrele strămoșilor uitați”, Agenda.liternet.ro, accesat în  
  2. ^ Харківська обласна державна адміністрація (19.06.08): Її першому успіху аплодував Параджанов
  3. ^ Sergei Paradzhanov
  4. ^ Parajanov.com News

Legături externeModificare



  Ucraina --- Ucraineni -- Limba ucraineană

Apărare  • Așezări  • Capitala  • Climă  • Conducători  • Cultură  • Demografie
Economie  • Educație  • Faună  • Floră  • Geografie  • Hidrografie  • Istorie  • Orașe  • Politică
Sănătate  • Sport  • Steag  • Stemă  • Subdiviziuni  • Turism  • • Cioturi  • • Formate  • • Imagini  • • Portal