Un hectar de cer

film din 1958 regizat de Aglauco Casadio
Un hectar de cer
Un ettaro di cielo

Afișul românesc al filmului
Titlu originalUn ettaro di cielo
Genfilm de comedie
RegizorAglauco Casadio
ScenaristAglauco Casadio
Tonino Guerra
Elio Petri
Ennio Flaiano
StudioLux Film (ca Lux)
Vides Cinematografica (ca Vides)
Cinecittà
Director de imagineGianni Di Venanzo
MontajGabriele Varriale
MuzicaNino Rota
DistribuțieMarcello Mastroianni
Rosanna Schiaffino
Carlo Pisacane
Silvio Bagolini
Premiera10 iunie 1958 (Brussels International Film Festival)
Durata86 minute
a/n
ȚaraItalia Italia
Locul acțiuniiEmilia-Romagna  Modificați la Wikidata
Limba originalăitaliană
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Un hectar de cer (titlul original: în italiană Un ettaro di cielo) este un film de comedie italian, realizat în 1958 de regizorul Aglauco Casadio, protagoniști fiind actorii Marcello Mastroianni, Rosanna Schiaffino, Carlo Pisacane și Silvio Bagolini.[1]

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Într-un sat îndepărtat, între smârcuri și mlaștini, se ține în fiecare an un târg care atrage un număr bun de vânzători, îmietori și șarlatani. Printre altele, Severino Balestra, un „reprezentant”, care își trăiește viața vânzând cele mai disparate produse, sosește la timp cu camioneta lui. Severino este un tânăr cu suflet deschis, modalități cordiale, înzestrat cu o imaginație fervescentă care sugerează cele mai absurde invenții. Așa că într-o seară îi spune unui grup de bătrâni naivi și simpli, prieteni de-ai săi, că la Roma, o minune a progresului, se vând loturi de cer. Pentru Severino nu contează, este o fantezie ca multe altele, dar bătrânii o iau în serios și decid să cumpere un hectar de cer prin Severino, căruia îi plătesc o sumă modestă. Între timp, naratorul imaginativ o vede din nou pe Marina în sat, care s-a făcut o fată frumoasă, se îndrăgostește de ea, iar ea ajunge să-i accepte atenția.

Bătrânii, acum stăpâni ai unui hectar de cer, abia așteaptă să-l stăpânească și pentru a grăbi acest moment, se hotărăsc să moară. Odată ajunși pe o barcă, porniți în larg, încearcă să se cufunde în apă dar ating fundul, pe de altă parte, găsesc multe anghile, care le permit să-și satisfacă apetitul nesatisfăcut. După aceea trag un pui de somn în aceeași barcă, care rămasă fără ghid, pleacă în derivă pe apă și e amenințată cu naufragiu. Din fericire, Garibaldi, păstrătorul apelor deținute de stat, îi urmărește pe bătrâni și îi salvează de la naufragiu. Severino, cauza involuntară a tuturor necazurilor, și-a pierdut temporar buna dispoziție, dar a doua zi, după ce a primit iertarea prietenilor, își recapătă liniștea obișnuită, în timp ce părăsește satul cu Marina, cu care s-a logodit.

Distribuție

modificare

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare