Acizii nucleici pot să nu fie singurele biomolecule din Univers capabile să codifice procesele vieții.[1]

Astrobiologie, cunoscută anterior sub numele de exobiologie, este un domeniu științific interdisciplinar care studiază originile, evoluția timpurie, distribuția și viitorul vieții în Univers. Astrobiologia ia în considerare problema existenței vieții extraterestre și, dacă există, modul în care oamenii o pot detecta.[2][3]

Astrobiologia folosește biologia moleculară, biofizica, biochimia, chimia, astronomia, cosmologia fizică, exoplanetologia și geologia pentru a cerceta posibilitatea vieții pe alte lumi și pentru a ajuta la recunoașterea biosferelor care ar putea fi diferite de cele de pe Pământ.[4] Originea și evoluția timpurie a vieții este o parte inseparabilă a disciplinei astrobiologiei.[5] Astrobiologia se preocupă de interpretarea datelor științifice existente și, deși speculațiile atrag atenția asupra anumitor idei sau evenimente, astrobiologia se preocupă în primul rând de ipoteze care se încadrează ferm în teoriile științifice existente.

Acest domeniu interdisciplinar cuprinde cercetări cu privire la originea sistemelor planetare, originile compușilor organici din spațiu, interacțiunile stâncă-apă-carbon, abiogeneza pe Pământ, habitabilitatea planetară, cercetarea biosemnaturilor pentru detectarea vieții și studii privind potențialul de adaptare a vieții la provocări pe Pământ și în spațiul cosmic.[6][7][8]

Poate că biochimia a început la scurt timp după Big Bang, acum 13,8 miliarde de ani, într-o epocă locuibilă când Universul avea doar 10–17 milioane de ani.[9][10] Conform ipotezei panspermiei, viața microscopică — distribuită de meteoriți, asteroizi și alte corpuri mici ale Sistemului Solar — poate exista în tot Universul.[11][12] Potrivit cercetărilor publicate în august 2015, galaxiile foarte mari pot fi mai favorabile pentru crearea și dezvoltarea de planete locuibile decât galaxii mai mici precum Calea Lactee.[13] Cu toate acestea, Pământul este singurul loc din Univers pe care oamenii îl cunosc ca adăpostind viața.[14][15] Estimări ale zonelor locuibile din jurul altor stele,[16][17] împreună cu descoperirea a sute de planete extrasolare și noi perspective asupra habitatelor extreme aici, pe Pământ, sugerează că pot exista mult mai multe locuri locuibile în Univers decât se considera posibil până foarte recent.[18][19][20]

Studiile actuale asupra planetei Marte de către roverii Curiosity, Opportunity și Perseverance caută dovezi ale vieții trecute.[21][22][23][24] Căutarea dovezilor de habitabilitate, tafononomie (legată de fosile) și molecule organice de pe planeta Marte este acum un obiectiv principal al NASA și ESA.

Chiar dacă viața extraterestră nu este descoperită niciodată, natura interdisciplinară a astrobiologiei și perspectivele cosmice și evolutive generate de aceasta, pot avea ca rezultat o serie de beneficii aici pe Pământ.[25]

Vezi și modificare

Note modificare

  1. ^ „Launching the Alien Debates (part 1 of 7)”. Astrobiology Magazine. NASA. . Accesat în . 
  2. ^ „About Astrobiology”. NASA Astrobiology Institute. NASA. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Kaufman, Marc. „A History of Astrobiology”. NASA. Accesat în . 
  4. ^ Ward, P. D.; Brownlee, D. (). The life and death of planet Earth. New York: Owl Books. ISBN 978-0-8050-7512-0. 
  5. ^ „Origins of Life and Evolution of Biospheres”. Journal: Origins of Life and Evolution of Biospheres. Accesat în . 
  6. ^ „Release of the First Roadmap for European Astrobiology”. European Science Foundation. Astrobiology Web. . Accesat în . 
  7. ^ Corum, Jonathan (). „Mapping Saturn's Moons”. The New York Times. Accesat în . 
  8. ^ Cockell, Charles S. (). „How the search for aliens can help sustain life on Earth”. CNN News. Accesat în . 
  9. ^ Loeb, Abraham (octombrie 2014). „The Habitable Epoch of the Early Universe”. International Journal of Astrobiology. 13 (4): 337–339. arXiv:1312.0613 . Bibcode:2014IJAsB..13..337L. CiteSeerX 10.1.1.748.4820 . doi:10.1017/S1473550414000196. 
  10. ^ Dreifus, Claudia (). „Much-Discussed Views That Go Way Back – Avi Loeb Ponders the Early Universe, Nature and Life”. The New York Times. Accesat în . 
  11. ^ Rampelotto, P.H. (). „Panspermia: A Promising Field of Research” (PDF). Astrobiology Science Conference. Accesat în . 
  12. ^ Reuell, Peter (). „Harvard study suggests asteroids might play key role in spreading life”. Harvard Gazette (în engleză). Accesat în . 
  13. ^ Choi, Charles Q. (). „Giant Galaxies May Be Better Cradles for Habitable Planets”. Space.com. Accesat în . 
  14. ^ Graham, Robert W. (februarie 1990). „NASA Technical Memorandum 102363 – Extraterrestrial Life in the Universe” (PDF). NASA. Lewis Research Center, Ohio. Accesat în . 
  15. ^ Altermann, Wladyslaw (). „From Fossils to Astrobiology – A Roadmap to Fata Morgana?”. În Seckbach, Joseph; Walsh, Maud. From Fossils to Astrobiology: Records of Life on Earth and the Search for Extraterrestrial Biosignatures. 12. p. xvii. ISBN 978-1-4020-8836-0. 
  16. ^ Horneck, Gerda; Petra Rettberg (). Complete Course in Astrobiology. Wiley-VCH. ISBN 978-3-527-40660-9. 
  17. ^ Davies, Paul (). „Are We Alone in the Universe?”. The New York Times. Accesat în . 
  18. ^ Overbye, Dennis (). „Far-Off Planets Like the Earth Dot the Galaxy”. The New York Times. Accesat în . 
  19. ^ Petigura, Eric A.; Howard, Andrew W.; Marcy, Geoffrey W. (). „Prevalence of Earth-size planets orbiting Sun-like stars”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America. 110 (48): 19273–19278. arXiv:1311.6806 . Bibcode:2013PNAS..11019273P. doi:10.1073/pnas.1319909110. PMC 3845182 . PMID 24191033. Accesat în . 
  20. ^ Khan, Amina (). „Milky Way may host billions of Earth-size planets”. Los Angeles Times. Accesat în . 
  21. ^ Grotzinger, John P. (). „Introduction to Special Issue – Habitability, Taphonomy, and the Search for Organic Carbon on Mars”. Science. 343 (6169): 386–387. Bibcode:2014Sci...343..386G. doi:10.1126/science.1249944 . PMID 24458635. 
  22. ^ Various (). „Exploring Martian Habitability – Table of Contents”. Science. 343 (6169): 345–452. Accesat în . 
  23. ^ Various (). „Special Collection Curiosity – Exploring Martian Habitability”. Science. Accesat în . 
  24. ^ Grotzinger, J.P.; et al. (). „A Habitable Fluvio-Lacustrine Environment at Yellowknife Bay, Gale Crater, Mars”. Science. 343 (6169): 1242777. Bibcode:2014Sci...343A.386G. CiteSeerX 10.1.1.455.3973 . doi:10.1126/science.1242777. PMID 24324272. 
  25. ^ Crawford, I. A. (). „Widening perspectives: The intellectual and social benefits of astrobiology (regardless of whether extraterrestrial life is discovered or not)”. International Journal of Astrobiology. 17 (1): 57–60. arXiv:1703.06239 . Bibcode:2018IJAsB..17...57C. doi:10.1017/S1473550417000088. 

Legături externe modificare