Societatea deschisă este definită de filozoful austriac Karl Popper ca o societate în care "indivizii se confruntă cu decizii personale."[1](p.198 în ediţia în limba română) Într-o asemenea societate, deciziile politice pot fi luate în mod raţional, în urma unor discuţii argumentate. Popper identifică unele principii importante care stau la baza unei societăţi deschise:

  • Umanismul - compasiunea pentru semenii noştri
  • Individualismul - indivizii sunt mai importanţi decit grupul sau statul din care fac parte. Drepturile individuale nu vor fi sacrificate în favoarea intereselor de stat sau de grup.
  • Egalitarismul - indivizii trebuie să fie egali în faţa legii, iar legea trebuie să nu discrimineze indivizii după apartenenţa la un grup sau altul
  • Protecţionismul - funcţia principală a statului ar trebui să fie protejarea indivizilor împotriva abuzurilor care ar putea veni din partea unor indivizi mai puternici sau mai bine înarmaţi decît alţii
  • Contractualismul - statul ar trebui sa funcţioneze ca o inţelegere între indivizi care îşi garantează reciproc drepturile

Conceptul de societate deschisă este descris în cartea "Societatea deschisă şi duşmanii săi"[1]. În această carte, Karl Popper critică totalitarismul fascismul, naţionalsocialismul şi comunismul, ideologii care au la origine filozofia lui Platon, a lui Hegel şi a lui Karl Marx, mai ales afirmaţia lor privind caracterul de lege a evoluţiei istoriei (vezi istoricism).

Conceptul de societate deschisă este opusul celui de societate închisă. Societatea închisă este definită ca o societate în care oamenii nu se consideră responsabili pentru deciziile lor personale. Deciziile personale sînt luate potrivit unor credinţe magice, a unor credinţe de "grup," şi a unor credinţe în predestinare. [1](p.197)

Într-o societate deschisă, instituţiile pot fi modificate în urma unor decizii raţionale. Experimentând prin schimbări treptate, oamenii pot învăţa să reformeze instituţiile statului fără să cauzeze suferinţe inacceptabile semenilor lor. Într-o societate închisă, schimbările se încearcă să fie oprite sau controlate potrivit unor idei despre care se crede că ar guverna schimbările din societatea umană.

Cel mai bun regim politic după Popper este democraţia, pe care Popper o redefineşte ca un regim unde este posibil ca cei care conduc statul să fie schimbaţi prin mijloace paşnice. Aceasta, şi nu afirmaţia conform căreia majoritatea ar avea dreptate, este cel mai mare atu al democraţiei.

Statele industrializate occidentale sunt mai apropiate de conceptul unei societăţi deschise decât alte state.

Opusul societăţii deschise în modernitate este totalitarismul.

Referinţe

modificare
  1. ^ a b c Karl R. Popper, Societatea deschisa si dusmanii ei, Editura Humanitas, Bucuresti, 1993.
    În original: The Open Society and Its Enemies, Routledge and Kegan Paul, London, 1957

Literatură

modificare