Utilizator:Sticletele/Atelier

Această pagină este destinată testelor Utilizatorii înregistrați pot avea o „cutie cu nisip” personală, ca o subpagină a propriei pagini de utilizator. De exemplu, utilizatorul „Ixulescu” poate să-și creeze pagina [[Utilizator:Ixulescu/Teste]]. Aici se fac experimente de redactare a codului-sursă, descris la Ajutor:Cum modific o pagină, cât și alte teste care precedă redactarea propriu-zisă a celorlalte pagini. Datorită naturii inerent experimentale a acestei pagini, conținutul ei este golit periodic. Vor fi șterse paginile de utilizator care conțin obscenități, mesaje publicitare, rasiste, jignitoare, cât și cele care conțin scrieri, informații, discuții și activități fără legătură cu obiectivele Wikipediei. Pentru întrebări, mesaje sau alte texte importante, vă rugăm să consultați pagina Legături utile.

Sopor Æternus & the Ensemble of Shadows
Date personale
Născut	8 februarie 1952 (72 de ani)
Cetățenie	germană
Alte nume	Sopor Aeternus, Sopor
Gen muzical	Dark wave, muzică gotică, baroc, medievală, electronică
Ani de activitate	1989–prezent
Case de discuri	Apocalyptic Vision
Interpretare cu	White Onyx Elephants Nenia C'alladhan
Membri
Anna-Varney Cantodea
Foști membri
Holger
Prezență online
Site web

Viața și cariera

Personajul Anna-Varney Cantodea

În ciuda unei cariere muzicale prolifice, nu se cunosc multe despre Anna-Varney Cantodea și viața sa privată. Informațiile oferite publicului sunt exclusiv provenite din interviuri și publicații scrise, artista construind în jurul său ideea unui personaj plin de mister. Se presupune că data nașterii sale este 8 februarie 1952 și se cunoaște faptul că este transexuală. Astfel, deși la naștere a fost bărbat, ea se consideră a fi femeie, însă după parcurgerea primelor etape ale procesului de tranziție, ea a abandonat procedura chirurgicală, menționând un „conflict spiritual”. Artista a menționat în numeroase rânduri că a petrecut trei decenii ale vieții în stări de depresie, disperare și boală. Ea afirmă că în copilărie a suferit bătăi de la părinți și în școală, iar la vârsta de șase ani a trecut printr-o experiență extracorporală în timpul unei amigdalectomii. La vârsta de 12 ani, Anna a început să aibe tendințe suicidale, iar o dată devenită adult, a avut și simptome asemănătoare cancerului, care aproape i-au cauzat orbirea. Aceste evenimente au dus la descoperirea „Ansamblului Umbrelor”, un grup de spirite care, conform spuselor ei, i-au venit în vis și i-au oferit inspirație muzicală. Aparența acestora se regăsește în numele proiectului muzical.

Numele său de scenă este format din Anna, un nume obișnuit, respectiv neologismul de origine latină „cantodea”, care trimite la „a cânta” și „zeitate”. Cantodea a folosit pseudonimul Varney înainte de 1997, nume care provine din povestea horror-gotică victoriană „Varney Vampirul sau Festinul Sângelui”. Artista susține că a trăit în izolare o bună parte a vieții sale și refuză să susțină concerte sau să aibă apariții publice, iar interviurile îi displac profund. În anii recenți, Anna-Varney Cantodea a devenit mai deschisă față de public și și-a exprimat susținerea pentru drepturile animalelor și ale minorităților sexuale, este pro-eutanasie și pro-vegetarianism. Ea și-a exprimat admirația pentru cântăreața Cher, dar și față de poetul Edgar Allan Poe, ale cărui poezii le-a adaptat muzical în repetate rânduri de-a lungul carierei. Filosofia sa este una aparte, centrată în jurul zeităților romane Jupiter și Saturn, pe care Varney le-a combinat sub numele „Jusa”, concept menit să reprezinte spiritualitatea sa. Cantodea nu are niciun fel de pregătire muzicală.

1989–1993: Începuturile în muzică

Bazele proiectului Sopor Æternus au fost puse în anul 1989 de către doi muzicieni care s-au cunoscut într-un club goth din Frankfurt, numit Negativ. Varney și Holger aveau să investească în diferite echipamente muzicale, iar în intervalul 1989–1992 au înregistrat trei discuri demonstrative: Es reiten die Toten so schnell..., Rufus și Till Time and Times Are Done. După completarea acestei trilogii, pe care Varney a numit-o ulterior «Blut der Schwarzen Rose», Holger părăsește proiectul. Doar unul dintre cele trei materiale avea să fie publicat sub forma unei casete, Es reiten die Toten so schnell. CD-urile demonstrative aveau să le atragă atenția reprezentanților nou-formatei case de discuri Apocalyptic Vision, cu care Varney ajunge la o înțelegere în vederea înregistrării și lansării viitoarelor sale materiale discografice.

1994–1998: Primele materiale discografice

În 1994, sub îndrumarea Apocalyptic Vision, Varney scrie și compune diverse cântece, iar pe parcursul aceluiași an este publicat primul său album de studio – Ich töte mich.... Discul este o colecție de șapte piese care reprezintă o continuare a muzicii darkwave cu influențe baroc abordată pe precedentele sale materiale demonstrative; toate cântecele au fost scrise de Varney, iar printre temele abordate se numără moartea, disperarea, pesimismul și vampirii. Într-o recenzie oferită de site-ul olandez Evening of Light, albumul este catalogat drept „un material clasic, ce ar trebui să fie ascultat măcar o dată de către oricine este interesat de muzica întunecată”. Presa din Germania a folosit la rândul său cuvinte de laudă la adresa materialului, spunând că „în timp ce albumele sale târzii sunt orchestrate perfect, acest prim disc al său are un farmec aparte, prin toate imperfecțiunile sale”. Ich töte mich... a fost inițial imprimat în numai 1.000 de exemplare, însă Varney a relansat albumul de mai multe ori pe parcursul carierei sale, incluzând piese noi.

Moartea reprezintă una dintre temele recurente de pe primele albume semnate Sopor Æternus. Pictura Moartea virginei, realizată de Caravaggio, a fost folosită pentru a realiza coperta discului Todeswunsch.

La numai un an de la debutul său discografic, Varney revine cu cel de-al doilea album de studio al său – Todeswunsch. Această colecție a reprezentat o schimbare majoră în stilul muzical al artistei, care a abandonat stilul darkwave agresiv în favoarea unor sonorități mai apropiate de muzica renascentistă și cea neo-medievală. Ca și predecesorul său, discul avea să fie reimprimat de alte două ori în decursul carierei sale. Tot în 1995, Sopor Æternus lansează un prim disc EP, numit Ehjeh Ascher Ehjeh; pe unul dintre cântecele de pe acest disc, „anima”, Varney cântă pentru prima oară despre identitatea sa de gen, o temă ce avea să fie adesea abordată pe următoarele sale materiale: „Adevăratul meu sine este o femeie, cum m-aș putea vreodată îndoi de asta?” De asemenea, pe parcursul aceluiași an, Varney înregistrează patru cântece pentru o compilație realizată de Apocalyptic Vision – Jekura – Deep the Eternal Forest; două dintre piese au fost înregistrate sub pseudonimul White Onyx Elephants.

Odată cu lansarea celui de-al treilea album de studio al său - The Inexperienced Spiral Traveller (1997), interpreta se prezintă pentru prima oară publicului sub numele Anna-Varney Cantodea. Discul a adus o schimbare în stilul său muzical, cele cincisprezece compoziții având linii melodice mai complexe, bazate puternic pe instrumente cu coarde, dar și pe percuție. Concomitent cu lansarea acestui album este publicat și un disc de remixuri, numit Voyager: The Jugglers of Jusa, pe care sunt incluse versiuni alternative ale unor cântece deja prezentate publicului. Ambele materiale discografice au fost aspru criticate de artistă într-un interviu: „O admit, sunt de părere că «The Inexperienced Spiral Traveller» este cel mai slab album pe care l-am înregistrat până acum. Pe atunci erau vremuri ciudate pentru mine pentru că, printre altele, mă zbăteam legat de problema identității mele ca transexual, și, vorbind la modul general, nu eram într-o formă prea bună. Toate greșelile pe care le-aș fi putut face pe un album, le-am făcut pe acesta (...) și totuși, cred că a fost o lecție minunată pentru mine, pentru că am învățat să nu mai fac astfel de greșeli vreodată.”

1999–2006: Evoluția muzicală

În anul 1999, Sopor Æternus propune publicului un dublu album conceptual, ce poartă numele Dead Lovers' Sarabande. Primul dintre cele două discuri prezintă povestea unei protagoniste ce jelește moartea iubitului său, pe care își dorește să îl reîntâlnească în viața de apoi. Conform mărturisirilor artistei, temele care domină discul sunt eutanasia, necrofilia homo-erotică, doliul și „coborârea jungiană în întunericul spiritual al sinelui”. Sonoritățile de pe acest album sunt predominant minimaliste, cu influențe venite din muzica de cameră și cea folk. Recenzorii allmusic aveau să-l numească „o reprezentație definitorie, un disc clasic pe care admiratorii muzicii goth vor dori cu siguranță să-l adauge la colecțiile lor”. Varney a dedicat această primă parte a albumului regretatului Rozz Williams, fostul solist al formației Christian Death, cu care aceasta coresponda prin scrisori. La câteva luni distanță, este publicată și cea de-a doua parte a materialului – Dead Lovers' Sarabande (Face Two), prin care continuă povestea protagonistei, aceasta resemnându-se în final cu ideea morții iubitului său, căruia îi va purta iubire dincolo de moarte. Discutând despre calitatea dublului album, Varney admite că primul CD are „câteva mici greșeli”, însă s-a declarat mulțumită în special de discul secund: „«Dead Lovers' Sarabande (Face Two)» este primul (!) dintre albumele mele pe care-l pot asculta liniștită în întregime, fără a mai simți toată durerea din nou”.

În toamna anului 2000 este lansat cel de-al șaselea album de studio semnat Sopor Æternus; discul poartă numele Songs from the Inverted Womb și relatează, conform artistei, „readucerea la viață a cadavrului unui copil de șase ani” pe nume Little Seven. Conform site-ului olandez Progvisions, albumul „începe cu câteva piese triste, însă spre final virează spre compoziții mai ritmate. Instrumentația este eminamente clasică, iar la rampă ies o sumedenie de instrumente, violoncel, bass, oboi, clarinet, trompete, trombon, tobe”. Recenzorii publicației germane Metal.de au scris următoarele: „Anna-Varney a căzut într-o profundă tristețe (...) și a realizat un album care ar trebui să aducă lacrimi în ochii fanilor săi”. Discutând într-un interviu despre acest album, Varney l-a catalogat drept „cel mai complex, profund și cel mai puternic material Sopor Æternus”. După înregistrarea discului Songs from the Inverted Womb, Varney s-a declarat „epuizată, voiam să creez ceva mai ușor, mai accesibil”. Astfel, ea a dat curs unui proiect inițiat de casa sa de discuri, care i-a sugerat să înregistreze un album alături de tânăra cântăreață Constance Fröhling. Rezultatul colaborării lor este materialul Nenia C'Alladhan (2002), o colecție de cântece folk medievale înregistrate intergral în limba germană.

Fostul spital psihiatric Narrenturm din Austria a stat la baza realizării conceptului artistic de pe albumul La Chambre d'Echo.

Sopor Æternus se reîntoarce pe piața muzicală în 2003 cu Es reiten die Toten so schnell; pentru realizarea acestui album, Varney a reînregistrat toate piesele incluse pe CD-ul demonstrativ cu același nume lansat în 1989. Pe disc mai sunt incluse versiuni noi ale unor piese incluse pe albumul Ich töte mich..., dar și compoziții originale. Albumul a fost înregistrat în Anglia, spre deosebire de precedentele, imprimate în totalitate în Germania, iar de producție s-a ocupat John A. Rivers, cunoscut pentru proiectele sale cu Dead Can Dance. Colaborarea cu aceast producător avea să continue și în viitor, Rivers remasterizând primele șase albume ale artistei, care au fost relansate în perioada în care Varney înregistra următorul său material discografic.

Următorul său album de studio, numit La Chambre d'Echo, este lansat în 2004 și reprezintă o reîntoarcere la muzica darkwave, dominată de sintetizatoare, caracteristică începuturilor carierei sale. Varney a comentat astfel stilul muzical abordat: „acesta a fost momentul în care am dat o latură mai electronică muzicii mele (...) iar instrumentele clasice au fost cireașa de pe tort”. Materialul a fost urmat la scurt timp de publicarea unui disc EP, numit Flowers in Formaldehyde, dar și de un videoclip promoțional care o înfățișa pe Varney în fostul spital psihiatric Narrenturm din Austria. Albumul a primit recenzii favorabile din partea criticilor de specialitate, care au apreciat evoluția stilului muzical, dar și complexitatea materialelor auxiliare CD-ului (albumul a fost însoțit de o carte cu ilustrații). În 2005, Apocalyptic Vision publică un box set numit Like a Corpse Standing in Desperation, care conținea „înregistrări demonstrative originale, rarități și eșecuri documentate”. De asemenea, piesele „The Goat” și „The Bells Have Stopped Ringing” sunt extrase simultan pe single și au beneficiat de videoclipuri oficiale.

2007–2012: «Les Fleurs du Mal» și trilogia «A Triptychon of GHOSTS»

Cel de-al nouălea album al său, numit Les Fleurs du Mal, a fost compus de către Varney având ca sursă de inspirație romanul scriitorului francez Jean Genet, Maica Domnului a florilor. Discul este o colecție de treisprezece piese ce abordează sonorități darkwave-gotic, însă de această dată folosirea sintetizatoarelor a fost mai subtilă, piesa de rezistență fiind, conform spuselor interpretei, înregistrarea pentru prima dată în compania unui cor. Materialul a fost lansat în mai multe formate, iar piesa „In der Palästra” a fost extrasă pe single și a beneficiat de un videoclip; acest cântec este considerat drept unul dintre cele mai cunoscute din catalogul său. Les Fleurs du Mal a primit recenzii favorabile, criticii allmusic asemănându-l cu un carnaval gotic. De asemenea, ei l-au numit „un proiect ambițios, care îmbină sonoritățile specifice ale lui Aeternus cu un stil neo-clasic, asemănător coloanelor sonore ale peliculelor cinematografice. Sună precum o îmbinare între Cirque de Soleil și Interviu cu un vampir, este o capodoberă gotică”. De asemenea, calitatea materialelor auxiliare discului a fost din nou apreciată – ediția limitată a beneficiat de ilustrații ample, dar și de o manga de 112 pagini. Pe parcursul înregistrărilor albumului Les Fleurs du Mal, Varney s-a implicat și în crearea unui album de remixuri, numit Sanatorium Altrosa, pe care au fost incluse versiuni alternative ale pieselor de pe Fleurs... Deși cele două albume au fost prezentate publicului împreună, artista le consideră a fi două „entități complet diferite”.

Odată cu încheierea erei Les Fleurs du Mal, Varney a început să scrie și să compună cântece pentru un proiect mai complex, o trilogie muzicală pe care avea s-o numească «A Triptychon of GHOSTS» (denumită și «El Sexorcismo de Anna-Varney Cantodea»). Conform spuselor sale, această serie de materiale a avut ca scop, „eliberarea sinelui din chinga conflictuală, nevrotică a dorinței față de sexualitate”. Primul material din trilogie, discul EP A Strange Thing to Say, a fost lansat în noiembrie 2010 și a fost descris astfel într-o recenzie publicată de Auxiliary Magazine: „O colecție în care instrumentalurile renascentiste se îmbină plăcut cu linii melodice ce încântă urechea, iar vocea Annei-Varney îți dă fiori cu poveștile sale despre iubire, umor sau tristețe”. A doua parte a trilogiei, albumul de studio Have You Seen This Ghost?, a fost făcut public la doar câteva luni distanță; materialul a fost descris drept „o experiență în tărâmurile goticului, fanteziei și horror-ului (...) un disc umplut cu bijuterii cinematice”. A treia și ultima parte a trilogiei «A Triptychon of GHOSTS» a fost lansată în noiembrie 2011, sub forma discului EP Children of the Corn, pe care Varney l-a descris drept „sexorcism. Este obraznic, ironic, sarcastic ... și prin comparație (cu albumele recente) gălăgios”.

2013–prezent: «Poetica», «Mitternacht» și activitatea recentă

Albumul Poetica (All Beauty Sleeps) este o colecție de adaptări muzicale ale câtorva dintre poeziile lui Edgar Allan Poe, față de care Varney și-a exprimat în mod repetat admirația.

După completarea trilogiei «A Triptychon of GHOSTS», Varney a revenit asupra unora dintre vechile sale înregistrări care, deși erau relevante pentru ea, nu aveau calitatea dorită. Printre acestea se numărau câteva adaptări muzicale ale unor poezii scrise de Edgar Allan Poe – „Tărâm de vis”, „Alone”, „Adormita” și „Viermele biruitor” au fost incluse pe albumele sale precedente. Inițial artista își dorea să reînregistreze doar aceste patru cântece, însă în timp a transpus și alte poezii de-ale lui Poe pe muzică, creând astfel cel de-al unsprezecelea album de studio al său, Poetica (All Beauty Sleeps), publicat în septembrie 2013. Varney a vorbit deschis despre procesul creativ al acestui disc: „La început am abordat poeziile din exterior, precum niște prieteni, fantome, cunoscuți, însă când am terminat înregistrările – și mi-e rușine s-o admit, am uitat complet că aceste cuvinte au fost scrise de altcineva. Le-am simțit ca și cum ar fi fost ale mele, ca și cum le-aș fi făcut să fie ale mele. Nu le-am adaptat pur și simplu pe muzică, le-am adaptat față de mine”. Presa din Germania a primit discul cu cuvinte de laudă, prin prisma calității introspective a muzicii, care „nu te lovește cu ritmuri puternice, ci te atrage prin emoția puternică pe care o evocă”.

Imediat după publicarea albumului Poetica, Varney a ajuns la concluzia că materialul se încheie într-o notă mult prea pesimistă și, conform spuselor sale, a simțit nevoia de a crea un nou disc pentru a putea depăși acea etapă. Astfel a căpătat formă cel de-al doisprezecea album de studio al său – Mitternacht, publicat în septembrie 2014. În ciuda intențiilor sale inițiale, acelea de a crea un album terapeutic, prin care „să îndrepte lucrurile”, Varney a suferit un episod depresiv în timpul scrierii discului, iar Mitternacht s-a materializat sub forma unei colecții extrem de intime, autobiografică, care explorează teme precum singurătatea sau suferința. Albumul a fost apreciat pentru „liniile sale melodice simple, minimaliste, care reușesc totuși să creeze o atmosferă foarte bogată și evocativă; e ca și cum această muzică ar fi scoasă dintr-un alt timp, fie el real sau imaginar.” Într-un interviu acordat în toamna lui 2014, Varney avea să spună că Poetica și Mitternacht sunt două albume inseparabile, ce aparțin împreună.

În prezent Sopor Æternus lucrează la un nou material discografic – The Spiral Sacrifice, pe care vor fi incluse reinterpretări ale melodiilor înregistrate pentru albumul său din 1997, The Inexperienced Spiral Traveller. Varney a susținut în repetate rânduri de-a lungul carierei sale că este extrem de nemulțumită de calitatea acelui disc și că își dorește ca în viitor să îl realizeze într-o manieră nouă, deoarece „materialul are potențial, este un album frumos ascuns acolo, trebuie doar să fie adus la suprafață”.

Discografie

Albume de studio

• Ich töte mich... (1994)
• Todeswunsch (1995)
• The Inexperienced Spiral Traveller (1997)
• Dead Lovers' Sarabande (Face One) (1999)
• Dead Lovers' Sarabande (Face Two) (1999)
• Songs from the Inverted Womb (2000)
• Es reiten die Toten so schnell (2003)
• La Chambre d'Echo (2004)
• Les Fleurs du Mal (2007)
• Have You Seen This Ghost? (2011)
• Poetica - All Beauty Sleeps (2013)
• Mitternacht (2014)

Discuri EP

• Ehjeh Ascher Ehjeh (1995)
• Flowers in Formaldehyde (2004)
• A Strange Thing to Say (2010)
• Children of the Corn (2011)