Vârful Nemira Mare
Vârful Nemira Mare (maghiară Nagy-Nemere) este cel mai înalt vârf din Munții Nemira, având o altitudine de 1649 m,[2][3] fiind al doilea ca mărime din județul Bacău după vârful Grindușu (1664 m) aflat în Munții Tarcău.
| “ | [...] de sus te strigă vârfurile munților Cerbul, Puful, să-ți arate poienile lor înflorite, și largile lor priveliști, peste clocotișul codrilor, înspre Poiana Sărată de la trecătoarea Oituzului și-n-spre Poarta Vânturilor de la Nemira Mare.[1] | ” |
— Alexandru Vlahuță, România pitorească (1901)
| ||
Geografie modificare
Vârful Nemira Mare este poziționat pe culmea principală a Munților Nemira, în lungime de 32 km pe cumpăna apelor. Alte vârfuri de peste 1.600 m de pe această culme sunt Nemira Mică (1629 m) și Șandru Mare (1640 m, al doilea ca înălțime din acești munți). Culmea pătrunde în dreptul acestor vârfuri în zona de gol alpin a rezervației naturale denumită „Plaiurile și stâncăriile Nemirei”, care se întinde pe o suprafață de 671 ha.[3]
Pe vârf există borna și piramida geodezică din rețeaua de triangulare a țării, dar și tranșee și amplasamente de tunuri din Primul Război Mondial.[4]
Există o perspectivă completă spre nord, culmea principală cu vârfurile Farcu Mare și Farcu Mic, iar la orizont, peste Valea Uzului, vârful Lapoș și Munții Ciucului; spre est, Plaiul Ciungetului mărginit de pârâul Izvorul Negru și pârâul Ciunget, valea Dofteana și la orizont Munții Berzunți; spre sud, culmea principală cu vârfurile Nemira Mică și Șandru Mare; spre vest, valea Apa Roșie, iar la orizont Munții Repatului și Munții Bodoc.[4]
Note modificare
Bibliografie modificare
- Mihail Albotă (ing.); Munții Nemira, ghid turistic; Colecția Munții Noștri nr. 29, Editura Sport-Turism, București, 1983