Vasile Ivanovschi
Date personale
Născut1843[1] Modificați la Wikidata
Q23879468⁠(d), Q23895237⁠(d), Regiunea Tula, Rusia Modificați la Wikidata
Decedat (68 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Frați și suroriIvanovskaia, Aleksandra Semionovna[*][[Ivanovskaia, Aleksandra Semionovna (politician (1851–1917))|​]]
Evdokia Semionovna Ivanovskaia[*][[Evdokia Semionovna Ivanovskaia (politician (1855–1940))|​]]
Ivanovskaia, Praskovia Semionovna[*][[Ivanovskaia, Praskovia Semionovna (Russian writer and politician (1852–1935))|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Imperiul Rus
 Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic
revoluționar
propagandist[*]
activist politic[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materImperatorskaia mediko-hirurgiceskaia akademia[*][[Imperatorskaia mediko-hirurgiceskaia akademia (higher educational institution of the Russian Empire for training doctors, mainly for the military and naval departments, corresponding to the medical faculties of universities)|​]]

Vasili Ivanovski (în rusă Васи́лий Семёнович Ивано́вский; n. 1843, Q23879468⁠(d), Q23895237⁠(d), Regiunea Tula, Rusia – d. , București, România) a fost un medic și revoluționar socialist originar din Imperiul rus, stabilit ulterior în România.

Biografie

modificare

Născut în 1843, Ivanovski a intrat în contact cu ideile socialiste în timp ce studia medicina la Academia Imperială de Medicină și Chirurgie din Sankt Petersburg⁠(d), participând în mai multe revolte și fiind arestat de mai multe ori. A absolvit facultatea în 1874 și s-a angajat ca medic în Gubernia Vladimir, dar a fost arestat pentru propagandă revoluționară. A fost eliberat în noiembrie 1876 din lipsă de probe și s-a stabilit la Moscova, unde a continuat să răspândească propagandă socialistă.

A fost arestat din nou, iar în ianuarie 1877 a reușit să evadeze din închisoare, emigrând în România. A lucrat ca medic în Sulina și Tulcea, sub numele de Piotr Alexandrov (cunoscut și drept Petru Alexandroff).[2] A fost un membru marcant al emigrației socialiste rusești din România, alături de Nikolai Sudzilovski, Constantin Stere, Nicolae Zubcu-Codreanu, Zamfir Arbore sau Constantin Dobrogeanu-Gherea. A devenit popular și respectat în Dobrogea, deoarece trata pe gratis oamenii nevoiași.[3]

A decedat pe 11 august 1911 într-un spital din București, în urma unei boli hepatice.[4] A fost înmormântat în capitala României.[5]