Vermandois

Vermandois a fost un comitat medieval din nordul Franței contemporane, în regiunea Picardia (mai precis departamentele Aisne și Somme). A fost numit dupǎ tribul celtic Viromandui care a populat regiunea și dupǎ principalul oraș al acestora Augusta Viromanduorum, care mai târziu a devenit capitala regiunii sub numele de Saint-Quentin. Până la mijlocul secolului al XI-lea Vermandois a fost stǎpânit de o ramurǎ a Carolingienilor, și anume de Herbertini.

Istorie

Inițial Vermandois a constat din două semi-comitate Saint-Quentin și Péronne. În secolul IX, comitatele au fost cedate Carolingienilor, urmași ai regelui Bernard de Italia, care a luptat, fără succes însǎ împotriva unchiului său, împăratul franc Ludovic cel Pios. Potrivit Tratatului de la Ribemont, Vermandois fiind în imediata vecinǎtate cu Lotharingia Inferioară a devenit o zonă tampon între Francia Răsăriteană și cea Occidentală.

În anul 902, nepotul lui Bernard și succesorul acestuia, primul Conte de Vermandois, Herbert a fost ucis de către contele de Flandra, Balduin al II-lea. Fiul celui di-întîi, Herbert al II-lea, a domnit între 902-943, extinzînd posesiunile sale, întemnițînd-ul chiar pe regele Franței Carol al III-lea, până la moartea acestuia (922). Urmașii lui Herbert, Albert I, Herbert al III-lea, Albert al II-lea, Otton și Herbert al IV-lea au o amprentǎ mult mai micǎ în istorie. În 1076 Herbert al IV-lea primește de la contele Raul de Vexin - Comitatul de Valois. Curând însǎ Herbert moare, și este urmat de fiica acestuia, Adelaida, al cǎrei prim soț a fost, Hugo din Dinastia Capețienilor, frate al regelui francez Filip I și unul dintre liderii Primei Cruciade. Hugo a murit în 1102, în orașul Cilician, Tarsos.

Cel mai mare fiu al lui Hugo și al Adelaidei, Raul, a domnit între 1102-1152, s-a cǎsǎtorit cu Alix de Aquitania, sora Eleonorei de Aquitania și a avut trei copii. Fiul acestuia, Raul al II-lea a fost conte Vermandois și Valois, între 1152-1167, împreunǎ co-domnind cu Filip I de Alsacia peste Vermandois, Valois și Amiens.

În 1185, în conformitate cu termenii pǎcii de la Boves, regele francez Filip al II-lea Augustus a dat comitatul Vermandois lui Filip de Alsacia, care a ajutat regele Franței sǎ părăseascǎ Acra asediatǎ din Palestina (1189-1191) și a preluat el comanda forțelor cruciate în timpul celei de-a treia cruciade. Reîntors, regele încheie cu Eleanor, cea mai tânǎra fiicǎ a lui Hugo și Alix, un acord prin care aceasta primește pe veațǎ partea de est a comitatului și titlul de contesǎ de Saint-Quentin. Restul comitatului cu Péronne și împrejurimile sale, au revenit regelui. În 1214 Eleanor renunță la partea sa din comitat în detrimentul coroanei, și moare în 1221.

Bibliografie

Anselme, "Histoire Genealogique de la Maison royale de France", 1726.
Ioh.Mabillon, "Annales ord. Sancti Benedicti. Ticinense". Lucae, 1739.
Louis Moreri, "Le Gran Dictionnaire Historique", Paris, 1743-1749.