Veronica Porumbacu
Date personale
Nume la naștereVeronica Schwefelberg Modificați la Wikidata
Născută Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedată (55 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluimoarte accidentală[*] (cutremurul din 1977) Modificați la Wikidata
Căsătorită cuMihail Petroveanu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
scriitoare de literatură pentru copii[*]
traducătoare
poet Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea din București
Specie literarăProletcult[1]  Modificați la Wikidata

Veronica Porumbacu (născută Schwefelberg, n. , București, România – d. , București, România) a fost o poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare română.

În poeziile sale din epoca proletcultistă (anii '50), Veronica Porumbacu cântă eroii naționali ai clasei muncitoare. Veronica Porumbacu a fost membru în Partidul Comunist Român din 1945.[2]

Biografie

modificare
  • 24 octombrie 1921: se naște la București pe numele adevărat Veronica Schwefelberg (Porumbacu este pseudonimul sub care va publica). Tatăl său, Arnold Schwefelberg, a fost un cunoscut activist al comunității evreiești de la București.[3]
  • 1932 - 1940: urmează studiile secundare la liceul Domnița Ileana din București
  • 1943 - 1944: urmează cursurile Colegiului pentru Studenții Evrei
  • 1946: își ia licența în filozofie
  • apare la București săptămânalul Contemporanul, Veronica Porumbacu numărându-se printre colaboratori
  • 1949: angajată ca redactor la Radio
  • 1949 - 1954: redactor șef adjunct la Viața românească
  • 1954 - 1956: redactor la Gazeta literară
  • 1956 - 1963: deține funcția de șef de secție la Uniunea Scriitorilor

A fost căsătorită cu criticul literar Mihail Petroveanu.[4] Cuplul a murit în timpul cutremurului din 1977 în apartamentul lor de pe strada Colonadelor, în vizită la ei aflându-se A. E. Baconsky cu soția sa, Clara, precum și Mihai Gafița cu soția sa, toți decedând în urma prăbușirii blocului Continental, in care se aflau[5]

  • 1946: apare la București săptămânalul Contemporanul. Veronica Porumbacu se numără printre colaboratori.
  • 1947:
  • debutează cu placheta de versuri Visele Babei Dochia care conține ciclurile:
  • Umbra Negoiului
  • Umbra orașului
  • Umbra omului
  • Ilustrații

Sunt evocate momente din lupta pentru drepturile omului a comuniștilor (care în acea vreme erau în plină ascensiune), reminiscențe peisagistice, neliniști erotice, adesea în maniera versului popular.

  • debutează și ca prozatoare, cu volumul de schițe La capătul lui 38. Este evocată lumea periferiei bucureștene.
  • publică volumul de versuri Mărturii. Versuri militant-proletcultiste, de evocare a trecutului de suferință al poporului
  • acestui volum de versuri i se decernează Premiul de Stat pentru poezie, clasa II
  • 1952: Note din R.P. Ungară
  • 1953: publică culegerile de versuri:
  • Prietenii mei
  • Ilie Pintilie
Același stil militant, cu evocarea luptei pentru afirmare a mișcării socialiste.
  • 1954: Fata apelor
  • 1955: Generația mea
  • 1957: Lirice, "antologie de autor"
  • 1959: Întreg și parte
  • 1960: Pagini din Coreea
  • 1960: Din lumea noastră
  • 1960: Din lirica feminină
  • 1961: Diminețile simple
  • 1962: Poezii
  • 1963: Memoria cuvintelor
  • 1966: Întoarcerea din Cythera
  • 1967: Histriana
  • 1968: Porțile
  • 1969: Drumuri și zile
  • 1970: Mineralia
  • 1971: Ferestre deschise
  • 1974: Cercul și Anamaria
  • 1974: Legende la niște portrete
  • 1976: Voce și val
  • 1977: Versuri
  1. ^ http://www.romlit.ro/literatura_oportunist_ii  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Dosare-de-Partid-ale-Membrilor-de-Partid-cu-Stagiul-din-Ilegalitate-care-au-Incetat-din-Viata.-Inv.-3245.pdf
  3. ^ YIVO | Porumbacu, Veronica, yivoencyclopedia.org 
  4. ^ Aurel Sasu (ed.), Dicționarul biografic al literaturii române, vol. II, p. 355. Pitești: Editura Paralela 45, 2004. ISBN: 973-697-758-7
  5. ^ Ciprian Plăiașu, "Cutremurul care a schimbat fața Capitalei" Arhivat în , la Wayback Machine., in Historia, 11 mai 2010

Legături externe

modificare