Veselin Šljivančanin

soldat muntenegrean
Veselin Šljivančanin
Date personale
Născut13 iunie 1953(1953-06-13)
Palež, Muntenegru Modificați la Wikidata
Număr de copii2 Modificați la Wikidata
CopiiMlađen Šljivančanin[*][[Mlađen Šljivančanin (baschetbalist sârb)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Republica Socialistă Federativă Iugoslavia
 Republica Federală Iugoslavia
 Serbia și Muntenegru
 Serbia Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer
militar Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiIugoslavia[2] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba sârbă[3] Modificați la Wikidata
Comandantul Brigăzii 1 Motorizate de Gardă
și al Unității Operaționale Sud[1]
StudiiAcademia Militară a Iugoslaviei
Activitate
RamuraArmata Populară Iugoslavă
Vojska Jugoslavije[*][[Vojska Jugoslavije (Yugoslav military forces from 1992 to 2003)|​]]  Modificați la Wikidata
GradulLocotenent-colonel JNA
Colonel VJ
Bătălii / RăzboaieAsediul Vukovarului
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul „Pentru curaj”[*]
Orden na JNA[*][[Orden na JNA |​]]
Order for military merits with silver swords[*][[Order for military merits with silver swords |​]]  Modificați la Wikidata

Veselin Šljivančanin (în sârbă Веселин Шљиванчанин) (n. 13 iunie 1953) este un fost ofițer muntenegrean în Armata Populară Iugoslavă (JNA) care a participat la Asediul Vukovarului. Ulterior, el a fost acuzat de crime de război de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie, fiind condamnat la închisoare pentru rolul său în Masacrul de la Vukovar. Sentința sa a fost schimbată de două ori, prima dată de la 5 la 17 ani, iar a doua dată de la 17 la 10 ani.[4][5]

Biografie

modificare

Šljivančanin s-a născut în Palež, lângă Žabljak, Republica Populară Muntenegru, pe atunci în Republica Socialistă Federativă Iugoslavia, într-o familie din clanul muntenegrean Drobnjaci.

Ca maior în Armata Populară Iugoslavă, Šljivančanin a luat parte la bătălia Vukovarului, care s-a desfășurat de la sfârșitul lui august și până pe 18 noiembrie 1991.

După căderea Vukovarului, el a fost promovat la gradul de locotenent-colonel și numit la comanda unei brigăzi a JNA staționată la Podgorica (pe atunci Titograd), capitala Muntenegrului.

Šljivančanin a fost promovat colonel la începutul lui 1996, în noua armată națională a Republicii Federale Iugoslavia formată după desființarea JNA, și transferat la Academia Militară de la Belgrad, unde a ocupat funcția de lector, predând tactici militare. S-a retras din serviciul militar activ în octombrie 2001.

Procesul

modificare

Šljivančanin a fost inculpat în 1995, împreună cu Mile Mrkšić, Miroslav Radić și Slavko Dokmanović, de către Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie.[6] Actul de acuzare îl învinuia de „responsibilitate pentru asasinatele în masă de la Ovčara, lângă Vukovar, a aproximativ 260 de prizonieri de altă origine decât cea sârbă”,[6] pe următoarele motive:

  • s-a aflat în mod nemijlocit la comanda forțelor sârbe care au preluat controlul spitalului din Vukovar, pe 18 noiembrie 1991, iar în următoarele zile a evacuat de acolo oameni către fermele de la Ovčara;
  • a condus personal selectarea și ridicarea din spital a circa 400 de non-sârbi pe care Armata Populară Iugoslavă îi suspecta a fi paramilitari croați;
  • a ordonat soldaților JNA aflați sub comanda sa să predea custodia prizonierilor către ale forțe sârbești, care i-au executat.

Šljivančanin a fost arestat la Belgrad de autoritățile sârbe pe 13 iunie 2003,[7][8] ca parte a unei noi politici a Serbiei și Muntenegrului de a se conforma hotărârilor ONU și TPI. Înainte ca legile privind crimele de război să fie adoptate, presa iugoslavă relata că Veselin Šljivančanin purta întotdeauna o grenadă de mână în buzunar.[8] El a fost citat spunând: „mă arunc în aer dacă se vor apropia de mine”.[8]

La aflarea veștii că va fi arestat, mai multe sute de suporteri ai colonelului Šljivančanin s-au strâns în fața locuinței acestuia și au atacat cu proiectile impovizate și sticle incendiare vehiculele poliției sosite să îl ridice.[7] Polițiștii au înconjurat zona și, după 10 ore foarte tensionate, cu puțin timp înaintea miezului nopții, au doborât ușa apartamentului și au reținut suspectul în custodie.[7][8] Soția sa a declarat că Šljivančanin s-a predat de bunăvoie.[7] El a fost transferat TPI pe data de 1 iulie 2003, iar procesul împotriva lui a început în octombrie 2005.

Prin verdictul pronunțat pe 27 septembrie 2007, Curtea de la Haga l-a găsit vinovat pe Šljivančanin de „complicitate la torturarea prizonierilor” și l-a condamnat la 5 ani de închisoare.[9] Totuși, el a fost achitat pentru acuzația de crime împotriva umanității, deoarece Curtea a considerat că Forțele de Apărare a Teritoriului și paramilitarii sârbi locali au comis asasinatele.[9] Cu toate acestea, Šljivančanin, ca ofițer JNA, nu a împiedicat molestarea prizonierilor de către forțele sârbe locale.[9]

Sentința a stârnit revolta publicului și presei din Croația, liderii politici croați protestând cu vehemență împotriva verdictului.[10][11] BBC World Service a intervievat unul din administratorii spitalului din Vukovar, care a comparat procesul de la Haga cu unul ținut într-o curte civilă din Croația, unde „oamenii care fură mașini pot primi 20 de ani de închisoare”.[11]

Pe 5 mai 2009, Curtea de la Haga a făcut cunoscut că va mări pedeapsa lui Šljivančanin la 17 ani de închisoare pentru complicitate la uciderea prizonierilor de război după căderea Vukovarului, reafirmându-se și vina sa pentru complicitate la tortură.[12] Declarația oficială stipula că decizia Curții de Apel a fost că Tribunalul a greșit achitându-l pe Šljivančanin de acuzațiile de complicitate la crimele din Vukovar. Judecătorul Theodor Meron a declarat că „domnul Šljivančanin avea datoria să-i protejeze pe prizonierii de război deținuți la Ovčara, iar responsabilitățile sale includeau obligația de a nu permite transferul de custodie a prizonierilor de război către nimeni fără să se asigure mai întâi că nu li se va face niciun rău. Ordinul primit de la domnul Mrkšić de a retrage trupele JNA nu-l eliberează de îndatoririle sale de ofițer al JNA.”

Sentința i-a fost redusă la 10 ani de închisoare în decembrie 2010, pe baza mărturiei lui Miodrag Panić, un ofițer JNA care a declarat că Šljivančanin nu fusese informat de Mrkšić că soldații Armatei Populare Iugoslave vor fi retrași din Ovčara.[13]

Vezi și

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ The Hague Justice Portal: Sljivančanin, Veselin Arhivat în , la Wayback Machine. - Accesat la data de 18 martie 2011
  2. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  3. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  4. ^ TPI: Appeals Chamber Increases Sentence Against Šljivančanin Publicat pe 5 mai 2009 - Accesat la data de 17 martie 2011
  5. ^ TPI: Appeals Chamber Grants Šljivančanin’s Request for Review of Judgement Publicat pe 8 decembrie 2010 - Accesat la data de 17 martie 2011
  6. ^ a b TPI: Mrkšić et al. (IT-95-13/1) „Vukovar Hospital” - Accesat la data de 17 martie 2011
  7. ^ a b c d BBC News: Serbs clash over war crimes arrest Publicat pe 13 iunie 2003 - Accesat la data de 18 martie 2011
  8. ^ a b c d BBC News: Profile: The <<Vukovar Three>> Publicat pe 9 martie 2004 - Accesat la data de 18 martie 2011
  9. ^ a b c TPI: Summary Of Judgement For Mile Mrkšić, Miroslav Radić And Veselin Šljivančanin Publicat pe 27 septembrie 2007 - Accesat la data de 18 martie 2011
  10. ^ Gulf Times: Croatian press slams <<scandalous>> Vukovar verdict Publicat pe 28 septembrie 2007 - Accesat la data de 18 martie 2011
  11. ^ a b BBC News: Croatian anger at Vukovar verdict Publicat pe 28 septembrie 2007 - Accesat la data de 18 martie 2011
  12. ^ TPI: Appeals Chamber Increases Sentence Against Šljivančanin Publicat pe 5 mai 2009 - Accesat la data de 18 martie 2011
  13. ^ hr Slobodna Dalmacija: Šljivančaninu kazna smanjena sa 17 na 10 godina; Dr. Bosanac: Haški sud nije pravedan sud Publicat pe 8 decembrie 2010 - Accesat la data de 18 martie 2011