Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Dumbrăveanu.
Victor Dumbrăveanu
Date personale
Născut20 august 1946
Corlăteni, Republica Moldova
Decedat (65 de ani)
Chișinău
Naționalitate român
Ocupațieprozator
Activitatea literară
Activ ca scriitor1975-2011
Operă de debutInsula de coral

Victor Dumbrăveanu (n. 20 august 1946, Corlăteni, Bălți, RSSM - d. 4 decembrie, 2011, Chișinău [1]) a fost un prozator, publicist, eseist român originar din Basarabia, Maestru al Literaturii și membru al Uniunii Scriitorilor din R.Moldova și din România. S-a născut într-o familie de țărani, find primul copil în familie. Primele șapte clase le-a făcut în satul natal, apoi învață la Pelinia. A absolvit Universitatea de Stat din Moldova în 1968. A fost redactor la mai multe publicații: redactor-adjunct la ziarul „Tinerimea Moldovei” (1972-1977), redactor la revista "Moldova" (1977-1986 și 2006-2011), redactor-șef la revista bilingvă „Orizontul”/Columna” (1986-1991), redactor al Agenției "Moldpresa" (1992-1995), redactor-șef al revistei "Știința" (1992-1995), redactor-șef adjunct la „Curierul de seară” (1992-1995), dar [2]. Activează în calitate de consilier al ministrului culturii al R.Moldova (1995-1997), dar și de consilier al președintelui Consiliului Coordonator al Audiovizualului (1997-2001). În calitate de scriitor, Victor Dumbrăveanu a debutat în 1975, cu placheta de povestiri „Insula de coral[3]. Din 2000 și până la deces a lucrat la ziarul municipal din ChișinăuCapitala” (Столица), îndeplinind mai multe funcții: redactor-șef adjunct, redactor-șef, director al ziarului. În ultimii ani a fost și redactor-șef al suplimentului „Monitorului de Chișinău”.

Victor Dumbrăveanu a fost căsătorit cu Eugenia și a avut două fiice: Doina și Dumitra [1].

Opera modificare

  • Culegeri de povestiri și nuvele:
  • Insula de coral, Chișinău, 1975;
  • Fratele, Chișinău, 1976;
  • Strigătul de pe celălalt țărm al dragostei, Chișinău, 1977;
  • File de adio, Chișinău, 1981, (reeditat în 2010);
  • Minunile Meșterului Întrece-Timp, Chișinău, 1985;
  • Vornicel la nunta badei, carte pentru copii, Chișinău, 1988, reeditată în 2012;
  • Puștanii, Chișinăi, 1989;
  • Galopul cailor de lut, Chișinău, 1991, reeditat în 2016;
  • Trăim ultima dată, Chișinău, 2002;
  • La Paris la neamuri (Jurnal), Chișinău, 2006;
  • Goangele Dădiței, carte pentru copii, Chișinău, 2008;
  • Lecția de amor, Chișinău, 2010;
  • Plânsul jucăriilor stricate, carte pentru copii, Chișinău, 2010;
  • Primăvara fără noi, Chișinău, 2010;
  • Bezna albă, editura "Lumina", Chișinău, 2011;
  • Romane:
  • Numește fericirea altfel, Chișinău, 1981, reeditat la editura „Cartier”, iulie 2020 (ediția a 2-a)
  • File de adio, Chișinău, 1981, reeditat în 2010;
  • Casa cu fața spre ispită, Chișinău, 1993;
  • Îngerii de ceață (romanul unui licean singuratic), 2008;
  • Pasărea din noi, Chișinău, 1987; Păunița sau pasărea din noi, reeditat în 2009;
  • Iubirea noastră-i ca și ura, editura „Cartier”, 2015.
  • Publicistică și eseuri:
  • Orele de dimineață, Chișinău, 1978;
  • Trenul ce aduce primăverile, Chișinău, 1980;
  • Plecăciune în fața izvorului, Chișinău, 1983;
  • Dor de casă, Chișinău, 1989.

Legături externe modificare

Referințe modificare

  • Ladaniuc, Victor. „Corlăteni”. Localitățile Republicii Moldova. Itinerar documentar-publicistic ilustrat. Vol. 4. Chișinău: Agenția Națională de Presă „Moldpres”. pp. 575-584.
  1. ^ a b Leo Butnaru. Să fie ocrotit în azurul zilelor și în pulberea stelelor. FLUX, Ediția de Vineri, Nr. 2011459,9 decembrie 2011
  2. ^ Victor Prohin. Un scriitor pentru elevi din toate clasele Arhivat în , la Wayback Machine.. Florile Dalbe, 8 septembrie 2011.
  3. ^ Vasile Munteanu. Victor Dumbrăveanu pe ultimul drum[nefuncțională]. Vocea Basarabiei, 6 decembroe 2011.