Victor Ghitta
| Victor Gitta | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1870 Sintea Mare, comitatul Arad |
| Decedat | 1946 |
| Cetățenie |  România  |
| Ocupație | preot |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Funcție | preot şi protopop greco-catolic |
Modifică date / text  | |
Victor Ghitta (n. 1870, Sintea Mare – d. 1946, Șiria) a fost un delegat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.[1][2]
Biografie
modificareVictor Ghitta s-a născut la data de 2 iunie 1870 în localitatea Sintea-Mare din comitatul Arad,[3] din părinii Antoniu Ghitta și Ana (născută Leucuța).[4] Acesta a decis să urmeze cariera ecleziastică și s-a înscris la Seminarul greco-catolic din Blaj în anul 1889.[5] A studiat mai apoi la Gimnaziul Catolic din Cașovia (Košice, în Slovacia de azi), după care a urmat cursurile de teologie la Blaj pe care le-a finalizat în 1893.[6]
Victor Ghitta s-a căsătorit cu Valeria (născută Pop) și a intrat în rândurile clerului unit căsătorit prin hirotonirea din 3 noiembrie 1895. Din acest moment a debutat cariera lui preoțească, fiind trimis ca administrator parohial la Bicău (în Satu Mare) și mai apoi preot paroh la Șiria (Arad), unde a avut și funcția de protopop onorar districtual (între anii 1917 - 1929).[7]
Activitatea ecleziastică
modificareTeolog fiind, tânărul Victor a organizat în localitatea Terebești din comitatul Sătmar o întrunire a teologilor din Blaj prilej cu care s-au ținut discursuri, s-a dansat și petrecut în pădurea de lângă localitate. El s-a aflat printre studenții responsabili cu elaborarea și desfășurarea programului, care avea ca scop susținerea parohiei greco-catolice din localitate.[8]
În calitatea de preot în parohia greco-catolică din Bicău, el a participat alături de tatăl său Antoniu Gitta la sfințirea unei cruci din piatră în fața bisericii din Borhid, parohie unde slujea și era protopop tatăl lui.[9]
Victor Ghitta a fost preot și protopop greco-catolic timp de 45 de ani în paroihia Șiria din județul Arad, unde s-a remarcat prin capacitatea sa de a canaliza valorile și aspirațiile poporului român.[10]
Activitatea politică
modificare
Încă din perioada studiilor teologice de la Blaj, Victor Ghitta s-a implicat activ în mișcarea românilor ardeleni. În acest sens el a fost ales ca notar al Adunării de la Seini, întrunită cu scopul de a protesta la adresa unor proiecte de legi ce prevedeau lezarea insituțiilor românești din Transilvania: școala și biserica (ultima prin legile referitoare la căsătoria civilă).[11]
Victor Ghitta a fost și membru al asociațiunii ASTRA, fiind secretarul despățământului "Sătmar-Ugocea"; în acest conext, el a organizat în luna mai a anului 1904 o întâlnire a asociațiunii în localitatea Pomi din Sătmar, unde s-a organizat o veritabilă sărbătoare poporală.[12]
El s-a aflat pe lista delegaților de drept cu credențional din partea Protopopiatului greco-catolic din Șiria din comitatul Aradului pentru a participa la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.[10]
Note
modificare- ^ Ioan I. Șerban (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, p. 77.
- ^ Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, pe site-ul Institutului Național al Patrimoniului, accesat la 6 mai 2018
- ^ Silviu Sana, Tiberiu Alexandru Ciorba, Traian Ostahie (). Seminarul Tinerimii Române Unite din Oradea. vol. II. Studenţi teologi (1792-1948). Mega. p. 165.
- ^ „Hungaricana”. Debreceni Reformatus Kollegium Nagykonyvtara Gyaszjelentesek. Accesat în accesat pe 5 iunie 2024. Verificați datele pentru:
|access-date=(ajutor) - ^ Silviu Sana, Tiberiu Alexandru Ciorba, Traian Ostahie. Seminarul Tinerimii Române Unite din Oradea. p. 64-65.
- ^ Ibidem. p. 165.
- ^ Ibidem.
- ^ „Arcanum”. "Petrecere de veră la C. Terebeşci" în "Familia", nr. 28, iulie 1894, p. 335. Accesat în .
- ^ „Arcanum”. "Sfinţire de cruce" în "Foaia poporului", nr. 42, 23 octombrie 1904, p. 542. Accesat în .
- ^ a b Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan (). Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Altip. p. 82.
- ^ „Arcanum”. "Adunări de protestare. Adunarea de protestare din Seini" în "Tribuna", nr. 78 aprilie 1893, p. 310. Accesat în .
- ^ „Arcanum”. " << Asociaţiunea >> în Sătmar" în "Gazeta Transilvaniei", nr. 106, 14 mai 1904, p. 4. Accesat în .
Bibliografie
modificare- Șerban, Ioan I.; Giurgiu, Dorin; Mircea, Ionela; Josan, Nicolae, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8141-90-7
- Neamțu, Gelu; Vaida-Voevod, Mircea, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 (vol. I); ISBN 973-27-1264-3 (vol. II)
Lectură suplimentară
modificare- Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
- Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
- Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015
- Sana, Silviu; Ciorba, Tiberiu Alexandru; Ostahie, Traian, Seminarul Tinerimii Române Unite din Oradea vol. II. Documente (1792-1948), Cluj-Napoca, Editura Mega, 2022.
Legături externe
modificare- Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918
- 1 decembrie 1918, Marea Unire de la Alba Iulia. Mărturii, documente și semnificații