Comitatul Sătmar

Comitatul Sătmar, cunoscut și ca Varmeghia Sătmarului (în maghiară Szatmár vármegye, în germană Komitat Sathmar, în latină Comitatus Szathmariensis), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei din secolul XI și până în 1949 (în perioada interbelică și în cea postbelică cuprinzând doar teritoriile vestice, acordate Ungariei la Tratatul de la Trianon). Capitalele istorice a comitatului au fost orașele Sătmar (până în 1800, respectiv între 1940-1945), Careii Mari (între 1800-1925) și Mátészalka (între 1920-1940, respectiv între 1945-1949).

Comitatul Sătmar (Szatmár)
—  comitat al Regatului Ungariei  —
Stemă
Coordonate: 47°41′00″N 22°28′00″E ({{PAGENAME}})
Țară	Regatul Ungariei
Reședință	Carei
Suprafață
- Total	6,257 km²
Populație (1910)
- Total	361.740 locuitori
- Densitate	63,1 loc./km²
Naționalități	• maghiari - 235.291 (65,04%) • români - 118.774 (32,83%) • germani - 6.041 (1,67%)
În prezent în	România, Ungaria
Prezență online
Poziția localității Comitatul Sătmar (Szatmár) Poziția localității Comitatul Sătmar (Szatmár)
Hartă de poziționare pentru Comitatul Sătmar (Szatmár)

Geografie

Comitatul Sătmar se învecina la vest cu Comitatul Szabolcs, la nord cu comitatele Bereg și Ugocea (Ugocsa), la nord-est cu Comitatul Maramureș (Máramaros), la sud-est cu Comitatul Solnoc-Dăbâca (Szolnok-Doboka), la sud cu Comitatul Sălaj (Szilágy) și la sud-vest cu Comitatul Bihor (Bihar). El este situat la sud de râul Tisa (Tisza). Râul Someș (Szamos) curgea pe teritoriul comitatului. Suprafața comitatului în 1910 era de 6.257 km², incluzând suprafețele de apă.

Istorie

Comitatul Sătmar a fost unul din cele mai vechi comitate din Regatul Ungariei, el fiind atestat încă din secolul XI. Acest comitat a făcut ulterior parte din Principatul Transilvaniei (1711-1867). În 1920, prin Tratatul de la Trianon, cea mai mare parte a teritoriului său a revenit României. Partea nord-vestică a comitatului Sătmar a rămas în componența Ungariei și a format, împreună cu porțiuni din fostele comitate Bereg și Ugocea, un nou comitat denumit Szatmár-Ugocsa-Bereg. Capitala acestui nou comitat a fost orașul Mátészalka, care făcuse parte anterior din comitatul Sătmar.

În perioada 1940-1944 partea românească a fostului comitat Sătmar a fost ocupată de Ungaria, în urma Dictatului de la Viena. După cel de-al Doilea Război Mondial, comitatul Szatmár-Ugocsa-Bereg a fost unit cu comitatul Szabolcs și s-a format astfel județul Szabolcs-Szatmár. În anii 1990 acest județ a fost redenumit Szabolcs-Szatmár-Bereg.

Partea românească a fostului comitat Sătmar se regăsește azi în componența județului Satu Mare, cu excepția părții de est (cu orașul Baia Mare), care face parte din județul Maramureș.

Demografie

În 1910, populația comitatului era de 361.740 locuitori, dintre care:

• Maghiari -- 235.291 (65,04%)
• Români -- 118.774 (32,83%)
• Germani -- 6.041 (1,67%)
• Slovaci -- 398 (0,11%)
• Alții -- 1.236

Subdiviziuni

La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului Sătmar erau următoarele:

Districte (járás)
District	Capitală
Nagykároly	Nagykároly --- Carei
Szatmárnémeti	Szatmárnémeti --- Satu Mare
Csenger	Csenger
Fehérgyarmat	Fehérgyarmat
Mátészalka	Mátészalka
Szinérváralja	Szinérváralja --- Seini
Nagybánya	Nagybánya --- Baia Mare
Nagysomkút	Nagysomkút --- Șomcuta Mare
Erdőd	Erdőd --- Ardud
Comitate urbane (törvényhatósági jogú város)
Szatmárnémeti --- Satu Mare
Districte urbane (rendezett tanácsú város)
Nagykároly --- Carei
Nagybánya --- Baia Mare
Felsőbánya --- Baia Sprie

Orașele Csenger, Fehérgyarmat și Mátészalka se află în prezent pe teritoriul Ungariei; celelalte orașe fac parte din teritoriul României.

Harta iozefină (senzitivă) a Comitatului Sătmar, 1782-85

Josephinische Landesaufnahme. Harta senzitivă a Comitatului Sătmar în Harta Iosefină a Regatului Ungariei, 1782-1785. (Click pe planșa dorită)