Veniamin Nistor
| Vieniamin Nistor | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 10 februarie 1886 Arpătac, Covasna |
| Decedat | 5 februarie 1963 Alba Iulia, Alba, România  |
| Cetățenie |  România |
| Religie | creștinism ortodox[*] |
| Ocupație | Preot |
| Funcția episcopală | |
Modifică date / text  | |
Veniamin Nistor (născut Virgil Nistor; n. 10 februarie 1886, Arpătac, Covasna[1] - d. 5 februarie 1963) a fost un episcop al Episcopiei de Caransebeș. Anterior, la 1 decembrie 1918, a fost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România.[2]:p. 77[3]
Biografie modificare
După absolvirea Liceului „Andrei Șaguna” din Brașov a urmat Institutul Teologic Andreian din Sibiu, apoi Facultatea de Teologie din București și Facultatea de Filosofie din Cluj. A fost doi ani cancelist practicant la Arhiepiscopia ortodoxă română din Sibiu, un an spiritual la Seminarul teologic "Nifon" din București, apoi patru ani preot militar cu rang de căpitan al Armatei austro-ungare în războiul mondial. După război, Ioan Nistor a fost un an șef de serviciu la Resortul Cultelor din Consiliul Dirigent, un an secretar al Episcopiei Ortodoxe Române din Cluj, iar de la 01.05 1922 și până la 24.08 1941, alegerea de episcop, secretar și apoi consilier la Arhiepiscopia Ortodoxă Română din Sibiu. La 07.04 1940 a fost uns întru monah la Mănăstirea Căldărușani primind numele de Veniamin. La 07.04 1940 a fost hirotonit archimandrit. La 03.06 1941 a fost ales episcop al Eparhiei ortodoxe române a Caransebeșului. La 08.06 1941 a fost sfințit întru arhiereu, la 14.06 1940 a primit investitura, iar la 24.08.1941 a fost instalat în scaunul de episcop. A fost membru al adunării eparhiale și al congresului național bisericesc al Mitropoliei Ardealului, al diferitelor asociații și instituții bisericești culturale. A colaborat la diferite reviste și ziare și a scris câteva cărți și broșuri cu privire la viața bisericească.[4]
În februarie 1949 a fost scos la pensie de autoritățile comuniste, iar Episcopia Caransebeșului a fost desființată. A murit la 5 februarie 1963. Este înmormântat la Mănăstirea Sfântul Ioan Botezătorul din Alba Iulia.[5]
Activitatea politică modificare
Ca deputat în Adunarea Națională din 1 decembrie 1918, Virgil Nistor a fost reprezentantul Reuniunii de cântări din Arpătac (comitatul Brașov).[4]
Recunoașteri modificare
Note modificare
- ^ Marian, Petcu (). „Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică”. Polirom – via Google Books.
- ^ Ioan I. Șerban (coord.), Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003
- ^ Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, pe site-ul Institutului Național al Patrimoniului, accesat la 6 mai 2018
- ^ a b Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I, Editura Academiei Române, București, 2005. p. 173
- ^ Cicerone Ionițoiu, Procesul comunismului: Episcopi ortodocși înlăturați de autoritățile comuniste. Accesat la 16 aprilie 2020.
Bibliografie modificare
- Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8141-90-7
- Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 (vol. I); ISBN 973-27-1264-3 (vol. II)
Legături externe modificare
- Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918
- 1 decembrie 1918, Marea Unire de la Alba Iulia. Mărturii, documente și semnificații