Welf al II-lea de Bavaria
| Welf al II-lea | |
| Duce al Bavariei | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1072[1]  |
| Decedat | (48 de ani) Kaufering, Bayerischer Reichskreis(d), Sfântul Imperiu Roman |
| Înmormântat | Baden-Württemberg |
| Părinți | Welf I de Bavaria[2] Iudita de Flandra[2] |
| Frați și surori | Henric al IX-lea de Bavaria |
| Căsătorit cu | Matilda de Toscana (din ) |
| Copii | unknown daughter (?)[*][2] |
| Ocupație | suveran[*] |
| Apartenență nobiliară | |
| Titluri | margraf duce al Bavariei (–) |
| Familie nobiliară | Dinastia Welfilor |
Modifică date / text  | |
Welf al II-lea, supranumit cel Gras (n. 1072 – d. , Kaufering, Bayerischer Reichskreis(d), Sfântul Imperiu Roman), aparținând Dinastiei Welfilor, a fost duce al Bavariei ca Welf al V- lea din 1101 până la moarte.[3]
Viața și domnia
modificareWelf a fost fiul cel mare al ducelui Welf I de Bavaria și al soției sale, Iudita de Flandra. În 1089 Welf s-a căsătorit cu Matilda de Toscana, în vârstă de 26 de ani și aflată la a doua căsătorie, în scopul întăririi poziției familiei sale în Controversa pentru învestitură, între imperiu și papalitate. Welf și Matilda au luptat împotriva împăratului Henric al IV-lea, în timpul campaniei acestuia în Italia în 1090.
Când a aflat că Matilda a transferat în ascuns proprietățile sale Bisericii încă înainte de căsătoria lor, Welf a părăsit-o în 1095 și, alături de tatăl său, Welf I de Bavaria, au schimbat tabăra trecând de partea regelui Henric al IV-lea, probabil în schimbul promisiunii acestuia de a fi succesorul tatălui său în Ducatul de Bavaria.
Într-adevăr, după moartea tatălui său în 1101 Welf a moștenit titlul de Duce al Bavariei. Din această poziție, el a continuat să fie fidel alianței cu regii din Dinastia Saliană. El nu s-a recăsătorit și a murit în 1120 fără a lăsa urmași. Welf al II-lea a fost înmormântat în Abația Weingarten.
Note
modificare- ^ Guèlfo V, Enciclopedia Sapere
- ^ a b c The Peerage
- ^ Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 233.
Bibliografie
modificare- Gerhard Hartmann, Karl Schmidt (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschinchte, Editura Marix, Wiesbaden, 2006, ISBN: 978-3-86539-074-5.
- Bernd Schneidmüller: Die Welfen. Herrschaft und Erinnerung, Editura Kohlhammer, Stuttgart, 2000, ISBN: 3-17-014999-7.