Henric al IX-lea de Bavaria
Henric al IX-lea | |
Duce al Bavariei | |
Henric și soția sa, Wulfhilda | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1075[1] |
Decedat | (51 de ani) Ravensburg, Sfântul Imperiu Roman[2] |
Înmormântat | Abația Weingarten[*] |
Părinți | Welf I de Bavaria Iudita de Flandra |
Frați și surori | Welf al II-lea de Bavaria |
Căsătorit cu | Wulfhilda de Saxonia ()[3] |
Copii | Henric al X-lea de Bavaria Iudita de Welf[3] Welf al VI-lea[4] Conrad de Bavaria[*][4] Sofia de Bavaria[*][4] Matilda de Bavaria[*][4] Wolfhilda de Bavaria[*][4] |
Ocupație | aristocrat |
Limbi vorbite | limba germană |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | duce al Bavariei (–) |
Familie nobiliară | Dinastia Welfilor |
Duce al Bavariei | |
Domnie | 1120 – 1126 |
Predecesor | Welf al II-lea |
Succesor | Henric al X-lea |
Modifică date / text |
Henric al IX-lea, supranumit cel Negru (n. 1075 – d. 13 decembrie 1126), membru al Casei Welfilor, a fost duce de Bavaria între 1120 și 1126.
Biografie
modificareHenric a fost cel de al doilea fiu al ducelui Welf I de Bavaria și al soției sale, Iudita de Flandra. Încă de tânăr a administrat proprietățile familiei de la sud de Alpi. Prin căsătoria cu Wulfhild, fiica ducelui Magnus de Saxonia, el a preluat parțial proprietățile Billungilor din Saxonia.
În 1116 Henric s-a alăturat campaniei întreprinse în Italia de împăratul Henric al V-lea.
În 1106 când a murit socrul său, Magnus de Saxonia, Henric a sperat să preia Ducatul de Saxonia, dar s-a lovit de opoziția noului rege german, Henric al V-lea care, la mijlocul aceluiași an, l-a înfeudat pe contele Lothar de Süpplinburg (devenit mai târziu rege german și împărat roman sub numele Lothar al III-lea).
Dat fiind că fratele său, ducele Welf al II-lea de Bavaria, a murit fără a avea urmași, Henric a preluat domnia în Ducatul de Bavaria.
La alegerea regelui german în 1125, Henric a acordat sprijin ginerelui său, ducele Frederic al II-lea al Suabiei (din familia Hohenstaufen) după care și-a modificat opțiunea, supunându-se lui Lothar al III-lea după ce acesta a promis că Gertruda, singura sa fiică și moștenitoare, se va căsători cu fiul lui Henric, viitorul duce Henric al X-lea.[5]
După ce Lothar a devenit rege și l-a expulzat pe Frederic de Hohenstaufen, în 1126 Henric a abdicat din poziția de duce de Bavaria și s-a retras la abația Weingarten, fondată de familia sa, pentru a nu lua parte de persecuția asupra ginerelui său. El a murit la scurtă vreme după aceea și a fost înmormântat la Mănăstirea Weingarten.
Supranumele „cel Negru” i-a fost atribuit abia în secolul al XIII-lea. În istoria Saxoniei arborii genealogici îl menționează însă ca Henric Welful cel mai târziu începând din secolul al XVI- lea deoarece aparținând familiei Welfilor trebuia să fie deosebit de Henric Leul.[6][7]
Căsătorie și descendenți
modificareCăsătoria dintre Henric și Wulfhilda a avut loc între 1095 și 1100. Copiii rezultați din această căsătorie au fost:[8]
- Iudita, căsătorită cu ducele Frederic al II-lea de Suabia;
- Conrad (d. 17 martie 1126);
- Henric, duce de Bavaria sub numele Henric al X-lea;
- Welf, margraf al Toscanei;
- Sofia (d. înainte de 1147), căsătorită cu ducele Berthold al III-lea de Zähringen și apoi cu Leopold I, ducele Stiriei;
- Wulfhilda (d. după 1160), căsătorită cu contele Rudolf de Bregenz;
- Matilda (d. 1183), căsătorită cu margraful Diepold al IV-lea de Vohburg și apoi cu contele Gebhard al III-lea de Sulzbach.
Note
modificare- ^ „Henric al IX-lea de Bavaria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ „Henric al IX-lea de Bavaria”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Kindred Britain
- ^ a b c d e The Peerage
- ^ Knut Görich: Die Staufer. Herrscher und Reich (Becksche Reihe 2393), Editura Beck, München 2006, ISBN 3-406-53593-3, p. 26.
- ^ Johann Agricola: Warhafftige Abcontrafactur und Bildnis der Groß-Hertzogen auch Chur und Fürsten, Dresden 1608, nr. 11: Von Gottes Gnaden Hertzog Heinrich der Welff.
- ^ Georg Voss: Großherzogthum Sachsen-Weimar-Eisenach: Verwaltungsbezirk Eisenach: Amtsgerichtsbezirk Eisenach – die Wartburg, Jena 1917, p. 381 (picturi și alte reprezentări din secolul al XVI-lea care îl indică cu numele Henric Lupul („Heinrich der Welph”)
- ^ Bernd Schneidmüller: Die Welfen. Herrschaft und Erinnerung, Editura Kohlhammer, Stuttgart, 2000, ISBN: 3-17-014999-7, p. 12.
Bibliografie
modificare- Bernd Schneidmüller: Die Welfen. Herrschaft und Erinnerung, Editura Kohlhammer, Stuttgart, 2000, ISBN: 3-17-014999-7.