Lothar al III-lea al Sfântului Imperiu Roman
Lothar al III-lea de Supplinburg (n. 1075 — d. 1137) a fost Duce de Saxonia din 1106, Rege al Romanilor (Rex Romanorum) din 1125 și Împărat al Sfântului Imperiu Roman din 1133 până la moartea sa.
Ordinalul lui Lothar este III, fiind considerat succesorul împăratului carolingian Lothar I și al Regelui Lothar al II-lea de Lotharingia ale cărui teritorii au fost incorporate ulterior în Germania. Deoarece acesta din urmă nu a fost nici împărat și nici nu a avut unul dintre titlurile regale germane, ordinalul este contestat, Lothar de Supplinburg fiind uneori numit Lothar al II-lea, în loc de Lothar al III-lea.
Lothar a fost un copil postum, tatăl său, Gerbhard de Supplinburg, murind într-o bătălie împotriva Împăratului Henric al IV-lea. Se cunosc puține date despre copilăria lui Lothar, el apărând ca un proprietar important de terenuri în Saxonia, obținute prin cumpărare, moșteniri sau în urma unor alianțe matrimoniale. În 1106 Henric al V-lea îl numește Duce de Saxonia, dar în urma impunerii unor noi taxe de către acesta, Lothar se revoltă, astfel că împăratul Henric al V-lea pierde ajutorul Saxoniei în timpul conflictelor religioase pe tema investiturii episcopale.
La moartea fără moștenitori a lui Henric al V-lea, Lothar a apărut ca un candidat perfect în viziunea Arhiepiscopului de Mainz: Lothar era un important proprietar de teren și foarte puternic, dar datorită vârstei sale înaintate și a lipsei de moștenitori a apărut ca un personaj maleabil. Principalul contestatar al alegerii lui Lothar a fost Frederic al II-lea, Duce de Suabia din familia Hohenstaufen.
Anii domniei lui Lothar au fost marcați de lupta pentru putere cu aceată familie ce pretindea moștenirea teritoriilor dinastiei Salicilor. Aceștia reușesc să obțină susținerea mai multor ducate și orașe imperiale și îl propun pe Conrad ca anti-rege. Lothar este încoronat Rege în Italia în 1128, iar Conrad care organizează o expediție în Italia nu reușește să îl învingă pe Lothar și este nevoit să revină repede în Germania în urma victoriilor lui Lothar asupra fracțiunii sale.
Fiind naiv în ceea ce privește relația politică dintre Imperiu și Papalitate, Lothar a făcut o serie de concesii acesteia din urmă. La alegerea papei din 1130 Lothar a avut o poziție ambiguă, ambele tabere fiind susținători ai săi. Aceasta a dus la alegerea lui Inocențiu al II-lea ca papă și declararea lui Anacletus al II-lea ca antipapă. În cele din urmă, îl însoțește pe Inocențiu la Roma în încercarea de a-l înlătura pe Anacletus. În 1133, Lothar este încoronat ca împărat de către Papa Inocențiu al II-lea la Roma.
În 1135, clanul Hofenstaufen, rămas în lipsă de mijloace, este nevoit să accepte autoritatea lui Lothar și promite ajutor militar în campaniile militare ale acestuia. În 1136, Lothar pornește o campanie militară contra Siciliei la insistențele Papei. Datorită nemulțumirii trupelor, el nu reușește să obțină o victorie decisivă și definitivă, recuperând doar câteva teritorii din sudul peninsulei. La întoarcerea spre Germania, Lothar a murit la traversarea Alpilor în decembrie 1137.
| Predecesor: Henric al V-lea |
Rege al Germaniei 1125 - 1137 |
Succesor: Conrad al III-lea |
| Predecesor: Henric al V-lea |
Rege al Italiei 1128 - 1137 |
Succesor: Frederic I |
| Predecesor: Henric al V-lea |
Sfânt Împărat Roman 1133 - 1137 |
Succesor: Frederic I |
| Predecesor: Magnus |
Duce de Saxonia 1106 - 1137 |
Succesor: Henric al II-lea |