Deschide meniul principal

Wilhelm Fabricius (diplomat)

jurist german
Wilhelm Fabricius
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Oppenheim, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
Bad Wiessee, Germania Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Germany.svg Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiejurist Modificați la Wikidata
Activitate
Partid politicPartidul Nazist  Modificați la Wikidata
Fabricius (la stânga) la funeraliile lui Corneliu Zelea Codreanu (România, 1940).

Wilhelm August Julius Fabricius (n. 20 iunie 1882, Oppenheim - d. 9 martie 1964, Holz (Bad Wiessee)) a fost un diplomat german din perioada nazistă.

Cuprins

BiografieModificare

Era fiul lui August Fabricius, înalt funcționar din Marele Ducat Hessa, și al Emiliei, născută Tranca-Vulliemin. A urmat gimnaziul la Mainz și a studiat dreptul în perioada 1902-1905 la Freiburg im Breisgau, Berlin și Gießen. Începând din 1906 a fost angajat ca asesor în Ministerul Justiției al Marelui Ducat Hessa și a obținut în anul 1908 titlul științific de doctor în drept.

Fabricius a fost angajat în aprilie 1910 în cadrul Serviciului Diplomatic al Germaniei, ca urmare a faptului că era poliglot. Primele sale posturi au fost la Cairo (1912−1914) și la Istanbul (1914−1918), iar după sfârșitul Primului Război Mondial a devenit viceconsul la Zürich (1918−1920). S-a căsătorit în 1917 cu Martha Jenke, cu care a avut trei copii. Începând din 1921 a fost transferat la Salonic și apoi, în perioada 1925-1936, a activat ca diplomat la Istanbul și Ankara. A preluat la 23 aprilie 1936 conducerea Ambasadei Germaniei la București. La 1 aprilie 1937 a devenit membru al NSDAP. A fost direct implicat în Dictatul de la Viena din 30 august 1940, prin care Ungaria a obținut partea de nord-vest a Transilvaniei. Demiterea sa din funcția de ambasador a fost făcută la 13 decembrie 1940 fără înștiințarea sa. El a condus ambasada până la 24 ianuarie 1941 și l-a însoțit pe primul ministru român Ion Antonescu în Germania la 14 ianuarie 1941, deși înlocuitorul său, Obergruppenführer-ul SA Manfred von Killinger, se afla și el la Berghof, unde avea loc întâlnirea dintre Adolf Hitler și Antonescu.[2]

Până la sfârșitul războiului a lucrat încă patru ani în Ministerul Afacerilor Externe de la Berlin ca emisar clasa I al Secției Comerciale pentru Europa de Sud-Est.

La Procesul marilor criminali de război de la Nürnberg a fost propus martor al apărării de către avocatul Martin Horn (apărător al ministrului de externe Joachim von Ribbentrop). El nu a fost însă chemat să depună mărturie. De asemenea, nu a avut niciun rol în Procesul Wilhelmstraße contra fostului secretar de stat Ernst von Weizsäcker și a altor șapte diplomați din Ministerul Afacerilor Externe. Nu se știe nimic despre denazificarea lui Fabricius.

ScrieriModificare

  • Sind Verkehrshypothek und Sicherungshypothek des Bürgerlichen Gesetzbuchs "akzessorische Rechte"?, Darmstadt: G. Otto, 1908. Gießen ( Jur. Fak., Ref. Biermann, Diss. v. 27. Mai 1908.)

NoteModificare

  1. ^ „Wilhelm Fabricius (diplomat)”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Andreas Hillgruber: Hitler, König Carol und Marschall Antonescu, Wiesbaden 1965, p. 118.

BibliografieModificare

  • Maria Keipert (Red.): Biographisches Handbuch des deutschen Auswärtigen Dienstes 1871–1945. Herausgegeben vom Auswärtigen Amt, Historischer Dienst. Band 1: Johannes Hürter: A–F. Schöningh, Paderborn u. a. 2000, ISBN 3-506-71840-1
  • Andreas Hillgruber: Hitler, König Carol und Marschall Antonescu: die deutsch-rumänischen Beziehungen, 1938–1944, Wiesbaden 1965 (Dissertation 1954)

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Wilhelm Fabricius