Întunecare (film)

Prezență online
Întunecare
Gathering Clouds
Afișul filmului
Titlu original	Întunecare
Gen	dramă
Regizor	Alexandru Tatos^[1]
Scenarist	Petre Sălcudeanu După un roman omonim de: Cezar Petrescu
Producător	Alexandru Iclozan (directorul filmului) Marian Popescu (prod. delegat)
Studio	Casa de filme Trei
Distribuitor	Româniafilm
Director de imagine	Călin Ghibu
Operator(i)	George Tichescu (filmări subacvatice)
Montaj	Cristina Ionescu
Sunet	Tiberiu Borcoman (coloană sonoră)
Muzica	Cornel Țăranu
Scenografie	Dragoș Georgescu
Costume	Carmen Pușcariu
Distribuție	Ion Caramitru George Constantin Remus Mărgineanu Tania Filip
Premiera	9 iunie 1986^[2]^{:p. 93}
Durata	88 min.^[2]^{:p. 93}
Țara	România
Limba originală	română
Disponibil în română	original
Pagina IMDb Pagina Cinemagia
Modifică date / text

Întunecare este un film românesc din 1986 regizat de Alexandru Tatos.^[2]^{:p. 19} Rolurile principale au fost interpretate de actorii Ion Caramitru, George Constantin, Remus Mărgineanu și Tania Filip. Scenariul, scris de Petre Sălcudeanu, este inspirat din romanul omonim al lui Cezar Petrescu.^[2]^{:pp. 84-85} ^[3]

Prezentare

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Distribuție

Ion Caramitru — avocatul Radu Comșa
George Constantin — avocatul Alexandru Vardaru, deputat, viitor ministru
Remus Mărgineanu — învățătorul anarhist Ioan Mogrea, prietenul lui Comșa
Tania Filip — Luminița Vardaru, fiica deputatului și logodnica lui Comșa
Emilia Dobrin — medicul Maria Probotă (menționată Emilia Dobrin-Besoiu)
Vladimir Găitan — prof. Virgil Probotă, prietenul lui Comșa
Dan Condurache — poetul Dan Scheianu, fostul coleg de școală al lui Comșa
Florin Zamfirescu — vânzătorul de ziare
Claudiu Stănescu — Mihai Vardaru, nepotul deputatului
Valentin Voicilă — soldatul Bocăneț, care participă la reuniunile militarilor
Ioana Pavelescu — Zoe Vezbianu, amanta lui Comșa
Doina Tamaș — Laura Vardaru, mama lui Mihai și cumnata deputatului
Minodora Condur — femeia fardată
Mariana Baboi — Catrinel, țărăncuța iubită de Radu Comșa
Raluca Zamfirescu — coana Tincuța, mama Mariei Probotă
Maria Teslaru — Anica, sora lui Comșa
Diana Gheorghian
Dan Ciobanu
Ana-Maria Moculescu
Nicolae Albani — afaceristul Brânzovenescu
Dan Antoci — sergentul Mitriță, ibovnicul Anicăi
Virgil Flonda — învățătorul din satul natal al lui Comșa
Liviu Manoliu
Teodor Danetti — prof. Alcibiade Gâțu, gazda lui Scheianu
Ileana Codarcea — soția lui Mogrea
Adi Carauleanu — patriotul român Sachelarie
Boris Petroff — afaceristul german Carol Mayer
Liviu Manolache

Producție

Scenariul a fost scris de Petre Sălcudeanu^[4]^{:p. 307} și verificat pentru conformitate de conf.univ.dr. Eugen Simion pe post de consilier literar.^[2]^{:p. 93} Ideile regizorului cu privire la film au fost expuse într-o însemnare de jurnal din 17 martie 1984: „Radu Comșa trăiește în spital un examen al propriei vieți și conștiințe. După ce a trăit o viață ușoară, cu evidente apetituri ariviste, războiul răstoarnă în el totul: își face iluzia că ar putea să schimbe lumea. Renunță singur la viața dinainte, reneagă totul, în ideea unui «bine» general, vag, ceea ce-l duce la însingurare, la dramă. Lumea nu se poate schimba! Această idee trebuie să fie concluzia filmului. Iar conflictul principal: Comșa - lumea înconjurătoare. De la aceste premise cred că trebuie să duc mai departe materia filmului”.^[5] Într-un miniinterviu publicat în august 1985 în revista Cinema, cineastul își afirma dorința de a crea o operă de sine stătătoare, care să extragă din carte idei, situații și personaje și să le retopească pe plan cinematografic, păstrând doar spiritul operei literare.^[1]^[2]^{:p. 92}

Realizarea filmului a fost dificilă după cum își nota Alexandru Tatos în Pagini de jurnal (editat postum, în 1994, de soția sa, Liana Molnar-Tatos). Filmările au avut loc în vara și toamna anului 1985^[6] și au durat aproape trei luni, prima secvență fiind filmată la 1 iulie 1985, la Eforie Nord. După o lună de filmări, la începutul lunii august, Tatos nota: „Filmările înaintează greu. Pot să afirm că este cel mai greu film pe care l-am făcut. Greu din toate punctele de vedere”.^[5] Interpretul principal Ion Caramitru a afirmat că rolul său din Întunecare a fost, din punctul de vedere al consumului energetic, cel mai greu rol pe care l-a jucat în întreaga sa carieră.^[5] Machiajul ce reconstituia arsura de pe jumătate de față a personajului a fost realizat după o deplasare de câteva zile în scop de documentare la studiourile de la Moscova și a trebuit să fie purtat de actor timp de două luni. Realizarea secvenței în care Radu Comșa apare înecat pe fundul apei a fost foarte dificilă, necesitând filmări subacvatice efectuate în largul Mării Negre ce au pus în pericol viața actorului. Ion Caramitru a fost legat cu niște centuri de plumb și a fost cât pe ce să moară înecat atât din cauza dificultății de folosire a aparatului de respirat, cât și a apei reci ce-i putea provoca hipotermie.^[5]

Filmul a fost realizat pe o peliculă color (2560 de metri).^[2]^{:p. 93}

Lansarea filmului a fost tergiversată o perioadă din cauza obiecțiilor formulate de responsabilii cu cenzura politică. Mihai Dulea, vicepreședintele Consiliului Culturii și Educației Socialiste, i-a reproșat regizorului că filmul este prea „întunecat” și nu are nici o rază de speranță, că nu se vede eroismul armatei într-un război benefic pentru România și că nu este reflectat rolul pozitiv al mișcării socialiste. Tatos își exprima în însemnările sale deznădejdea în fața luptei surde cu un sistem opac: „Deznodământul e pe cale să-mi dărâme tot ce-am muncit atâta vreme. (...) Las la o parte stupizenia acestor obiecții, dar ele neagă filmul. Desigur că argumentele mele sunt limpezi, că știu să apăr ce-am făcut, dar mi-e teamă că voi duce un dialog surd. Momentul este, în general, fără precedent, teroarea s-a abătut asupra culturii, așa că nimeni nu mai stă să te asculte, toți se țin de scaun. Trebuie să mă pregătesc pentru un război rece de luni de zile. (...). Totul se năruie.” (28 decembrie 1985)^[4]^{:p. 325} Au avut loc mai multe discuții timp de șase luni, prima avanpremieră având loc la Botoșani la 19 mai 1986, iar apoi la București și Zalău.^[4]^{:p. 326} Premiera oficială a filmului a avut loc la 9 iunie 1986 la cinematograful Scala din București.^[2]^{:p. 93}^[4]^{:p. 325}

Premii

Filmul Întunecare a obținut în 1986 două premii ACIN: premiul pentru interpretare masculină (Dan Condurache, pentru rolurile lt. Victor Popescu din Bătălia din umbră și Dan Scheianu din Întunecare, ex-aequo cu Valentin Uritescu, pentru rolurile Sergentul Șaptefrați din Noi, cei din linia întîi și Gică Hau-Hau din Domnișoara Aurica) și premiul pentru coloană sonoră (Tiberiu Borcoman).^[2]^{:p. 93}^[7]

Aprecieri critice

Aprecierile critice la adresa filmului au fost în mare parte pozitive. Actorul Ion Caramitru îl considera „filmul unui cineast cu o gândire profund cinematografică și cu o știință a detaliului cinematografic, pe cât de mare, pe atât de rafinată”,^[6] realizat de „un regizor de foarte mare acuratețe, un intelectual autentic, cu capacitate de sinteză cinematografică formidabilă, (...) acuratețe și stil”.^[5] Ecranizarea valorifică vizual drama generației pierdute după Primul Război Mondial, alternând planurile temporale printr-un montaj de tip puzzle ce evidențiază deruta personajului principal. Cineastul nu face apologia eroismului, ci dimpotrivă arată anormalitatea războiului prin imaginea simbolică a bombardării cimitirelor și a căderii combatanților peste osemintele dezgropate de explozii. Drama interioară (căderea psihologică urmată de criza de identitate) a lui Radu Comșa este descrisă cu minuțiozitate și subtilitate, iar portretele cinematografice sunt viguroase și necaricaturizate.^[2]^{:pp. 86-88}

Note

^ ^a ^b Roxana Pană, „Întunecare. Miniinterviu cu Al. Tatos^{[nefuncțională – arhivă]}”, în Cinema, anul XXIII, nr. 8 (272), august 1985.
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j Călin Stănculescu, Cartea și filmul, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011.
^ Întunecare (1985) Arhivat în 28 august 2016, la Wayback Machine. (aarc.ro)
^ ^a ^b ^c ^d Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Editura Fundației Culturale Române, București, 2000.
^ ^a ^b ^c ^d ^e „«Radu Comșa a fost cel mai greu rol pe care l-am jucat»”, Jurnalul Național, 29 septembrie 2010, accesat în 17 iulie 2016
^ ^a ^b Eva Sârbu, Interviuri uitate, vol. 2, Editura Ara, București, 1999, p. 214. ISBN 973-9181-08-2
^ Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor 1970-2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001, p. 72.

Legături externe

Vezi și

Listă de filme românești despre Primul Război Mondial

[Pană-1] Roxana Pană, „Întunecare. Miniinterviu cu Al. Tatos^{[nefuncțională – arhivă]}”, în Cinema, anul XXIII, nr. 8 (272), august 1985.

[Stănculescu-2] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j Călin Stănculescu, Cartea și filmul, Editura Biblioteca Bucureștilor, București, 2011.

[3] Întunecare (1985) Arhivat în 28 august 2016, la Wayback Machine. (aarc.ro)

[Căliman-4] Călin Căliman, Istoria filmului românesc (1897-2000), Editura Fundației Culturale Române, București, 2000.

[jurnalul-5] „«Radu Comșa a fost cel mai greu rol pe care l-am jucat»”, Jurnalul Național, 29 septembrie 2010, accesat în 17 iulie 2016

[Sîrbu-6] Eva Sârbu, Interviuri uitate, vol. 2, Editura Ara, București, 1999, p. 214. ISBN 973-9181-08-2

[7] Uniunea Cineaștilor din România (ed.), Premiile cineaștilor 1970-2000, Editura și Tipografia Intact, București, 2001, p. 72.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]