Ștefan Dragoș
| Ștefan Dragoș | |||
 Ștefan Dragoș, deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 19 noiembrie 1888 Sibiu | ||
| Decedat | 1974 Blaj | ||
| Cetățenie |  România  | ||
| Religie | Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică | ||
| Ocupație | farmacist | ||
| Activitate | |||
| Educație | Școala primară la Sibiu, Liceul din Blaj, Facultatea de Farmacie la Universitatea Franz Joseph din Cluj | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
Ștefan Dragoș (n. 19 noiembrie 1888, Sibiu – d. 1974, Blaj) a fost un farmacist, participant activ la formarea gărzilor și a Consiliului Național Român, de la Blaj și Tătârlaua. A contribuit la dezarmarea vechii jandarmerii fără vărsare de sânge. A fost deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al „tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească”, cel care a adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România, la 1 decembrie 1918.[1]:p. 150-154
În timpul evenimentelor din perioada Unirii, Ștefan Dragoș a fost implicat în procesul de dezarmare a vechii jandarmerii fără vărsare de sânge. Această acțiune a fost esențială pentru menținerea ordinii și liniștii în timpul evenimentelor din Alba Iulia.
Biografie
modificareS-a născut la 19 noiembrie 1888, la Sibiu, din părinții Ștefan și Maria, de origine grănicerească-năsăudeană. Tatăl său a fost mic meseriaș pantofar, absolvent al școlii de arte și meserii. A ocupat aproape 30 de ani funcția de primar al orașului Blaj, inclusiv în toamna anului 1918, când a organizat Gărzile Naționale din Blaj. A contribuit esențial la constituirea Consiliului Național Român de la Blaj – fiind ales ca președinte – și la alegerea delegaților care au participat la Adunarea din 1 decembrie 1918 de al Alba Iulia.[1]:p. 150-154
Ștefan Dragoș a urmat școala primară la Sibiu și Liceul din Blaj, iar facultatea de farmacie la Cluj. În perioada războiului a fost mobilizat și a lucrat ca sublocotenent farmacist pe diferite fronturi ale Imperiului Austro-Ungar, între care și pe cel din Galiția, unde a fost rănit și ulterior tratat în spitalul din Aiud. În perioada războiului a lucrat la diferite farmacii din Ungaria: la Szeged (unde a întâlnit, între alți români, pe Iuliu Hațieganu); Subotica (actualmente în Serbia) și Kanya Mare, lângă Fiume. Evenimentele din toamna anului 1918 l-au găsit la Blaj venit într-o permisie dar nu s-a mai întors la unitate. A depus, ca și tatăl său, o intensă activitate propagandistică și organizatorică pentru formarea gărzilor naționale și a Consiliului Național Român din Blaj, precum și pentru participarea cât mai multor cetățeni la Marea Adunare Națională din 1 decembrie, activând ca secretar al cercului electoral Alba Iulia Inferioară.[1]:p. 150-154
Ștefan Dragoș, farmacist și activist național român, s-a născut la 19 noiembrie 1888 în Sibiu, un oraș cu o bogată moștenire culturală și istorică. Încă din tinerețe, Dragoș a arătat interes pentru domeniul științific și pentru cauzele sociale, fiind preocupat de bunăstarea comunității sale și de promovarea identității naționale românești.
După absolvirea studiilor în domeniul farmaciei, Dragoș și-a început cariera ca farmacist în Blaj, un important centru cultural și politic al românilor din Transilvania. Aici, el și-a dedicat energia și resursele pentru a sprijini mișcarea națională românească și pentru a contribui la organizarea și mobilizarea comunității locale în vederea obținerii drepturilor și a autonomiei.
Dragoș a fost un susținător activ al formării gărzilor naționale și al stabilirii unor structuri administrative românești în regiune. El a fost implicat în procesul de dezarmare a vechii jandarmerii, acțiune care s-a desfășurat fără vărsare de sânge și care a contribuit la menținerea păcii și a ordinei în timpul evenimentelor din perioada Unirii de la Alba Iulia.
Prin activitatea sa politică și civică, Dragoș a devenit o figură respectată în comunitatea românească din Transilvania și a fost ales ca deputat în Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, organismul legislativ reprezentativ al românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească. Aici, el a fost printre cei care au adoptat hotărârea privind Unirea Transilvaniei cu România la 1 decembrie 1918, marcând astfel un moment istoric deosebit pentru poporul român.
În ziua de 1 decembrie 1918 Ștefan Dragoș a întâlnit-o pe Mărioara Domșa, care era elevă la școala normală de fete din Sibiu, cu care s-a căsătorit un an mai târziu și care era nepoata memorandistului Augustin Bunea și strănepoata lui David Urs de Marginea, fost colonel în armata imperială austriacă. Ei au avut trei copii, dintre care Lucia, căsătorită Hâncu, este mama lui Nicolae Hâncu.[1]:p. 150-154
Cu ocazia sărbătoriri a 50 de ani de la sărbătoarea Unirii Ștefan și Maria Dragoș au primit câte o medalie comemorativă pe care au donat-o nepoților lor.[1]:p. 150-154
A decedat la vârsta de 86 ani, în anul 1974, și a fost înmormântat în cimitirul din Blaj.[1]:p. 150-154
Activitatea politică
modificareȘtefan Dragoș a participant activ la formarea gărzilor și a Consiliului Național Român, de la Blaj și Tătârlaua. A contribuit la dezarmarea vechii jandarmerii fără vărsare de sânge, convingându-l pe căpitanul Gross să se predea.[1]:p. 150-154. Ca deputat în Marea Adunare Națională din 1 decembrie 1918 a reprezentat, ca delegat de drept, Comitatul Alba de Sus, Cercul Aiudului.[2]
Note
modificare- ^ a b c d e f g Marin Florea, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
- ^ Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia, pe site-ul Institutului Național al Patrimoniului, accesat la 6 mai 2018
Bibliografie
modificare- Ioan I. Șerban, Dorin Giurgiu, Ionela Mircea, Nicolae Josan, Dicționarul personalităților Unirii. Trimișii românilor transilvăneni la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, Muzeul Național al Unirii, Alba Iulia, 2003, ISBN 973-8141-90-7
- Gelu Neamțu, Mircea Vaida-Voevod, 1 decembrie 1918. Mărturii ale participanților, vol. I-II, Editura Academiei Române, București, 2005, ISBN 973-27-1258-9 (vol. I); ISBN 973-27-1264-3 (vol. II)
Lectură suplimentară
modificare- Daniela Comșa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii și Marea Unire, Muzeul Național Transilvania, Cluj-Napoca, 1998
- Florea Marin, Medicii și Marea Unire, Editura Tipomur, Târgu Mureș, 1993
- Silviu Borș, Alexiu Tatu, Bogdan Andriescu, (coord.), Participanți din localități sibiene la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, Editura Armanis, Sibiu, 2015
Legături externe
modificare- Membrii de drept ai Marii Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 1 decembrie 1918, lista publicată în „Gazeta Oficială”, Sibiu, nr. 1, 1/14 decembrie 1918
- 1 decembrie 1918, Marea Unire de la Alba Iulia. Mărturii, documente și semnificații