Ștefan Pascu

Date personale

Născut

14 mai 1914

Apahida, Cluj, Austro-Ungaria

Decedat

2 noiembrie 1998 (84 de ani)^[1]

Cluj-Napoca, România

Cetățenie

România

Ocupație

istoric

Limbi vorbite

limba română^[2]

Activitate

Partid politic

Partidul Social Democrat Român, Partidul Comunist Român

Ștefan Pascu (n. 14 mai 1914, Apahida, Comitatul Cluj – d. 2 noiembrie 1998, Cluj-Napoca, Județul Cluj) a fost un istoric român, membru titular al Academiei Române,^[3] membru supleant al CC al PCR.^[4]

Studii

Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1934-1938) cu mențiunea “Magna Cum Laude”
Accademia di Romania din Roma (1939-1942)
Laureat al Școlii de paleografie, diplomatică și arhivistică de la Vatican (1940-1942)
Doctoratul în istorie și filosofie (1942)

Funcții ocupate

Profesor (1960), decan și rector (1968-1976) al Universității Babeș-Bolyai din Cluj
Director al Institutului de Istorie din Cluj (1973-1990)
Academician (1974)
Președinte al Filialei Academiei Române din Cluj-Napoca (1980-1995)
Președinte al secției de Știinte istorice a Academiei Române (1974-1990)
Director al Bibliotecii Academiei din Cluj
Președinte al Comisiei internațional de demografie istorică (1975-1985)
Om de știință emerit (1970)

A fost specialist în istoria evului mediu și modern.^{[necesită citare]}

A avut o activitate științifică în domenii variate istoriografice, elaborând opere fundamentale cu privire la evul mediu românesc și la mișcarea pentru libertate și unitate națională.^{[necesită citare]}

Colaborarea cu Securitatea

Potrivit Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ștefan Pascu, sub numele conspirativ „Brândușa”, a fost folosit drept sursă în ceea ce privește activitatea istoricului Keith Hitchins.^[5] Pe aceeași linie, ce ținea de contraspionaj, informatorul „a fost folosit în scopul contactării diferitelor persoane străine ce au făcut parte din delegațiile unor state apusene venite cu diverse preocupări în țara noastră”.^[5]

Publicații

Autor a numeroase cărți, studii, articole, comunicări, prelegeri, manuale privitoare la diverse aspecte ale istoriei medii și moderne a României:

Istoria Transilvaniei (1944)
Petru Cercel și Țara Românească (1944)
Răscoale țărănești în Transilvania (1947)
Meșteșugurile din Transilvania până în sec.XVI (1954)
Bobâlna (1957)
Războiul țăranilor din 1784 sub conducerea lui Horea, Cloșca și Crișan (1957)
Rolul cnezilor din Transilvania în lupta antiotomană a lui Iancu de Hunedoara (1957)
Războiul țărănesc din anul 1514 de sub conducerea lui Gheorghe Doja (1959)
Formarea Națiunii Române (1967)
Pietre de temelie din trecut pentru vremurile de astăzi (1967)
Marea Adunare de la Alba-Iulia (1968)
Histoire de la Roumanie des origines a nos jours (1970 Lyon) - coautor
Voievodatul Transilvaniei - 4 vol. (1971-1989)
Avram Iancu. Erou și martir (1972)
Mihai Viteazul. Unirea și centralizarea Țărilor Române (1973)
Gândirea istorică în Academia Română 1866-1918 (1978)
A History of Transylvania, Detroit, Wayne University State Press (1982)
Ce este Transilvania? (1983)
Făurirea statului național unitar român, vol 1-2 (1983-1984)
Izvoarele răscoalei lui Horea, vol.1-4 (1982-1984)
Revoluția lui Horea (1984)
The making of the Romanian unitary national state (1988)
Istoricul Academiei Române. 125 de ani de la înființare (1992).

Coautor al unor lucrări de sinteză:

Documente privind istoria României sec. XI-XIV, 6 vol. (1951-1955)
Din Istoria Transilvaniei (1961)
Istoria României. Compendiu (1969)
Bibliografia istorică a României - 6 vol. (1979-1984)
Populație și societate - 3 vol. (1972-1980)
George Barit și contemporanii săi - 8 vol. (1973-1989)
Documenta Romaniae Historica, vol. 10 (1351-1355) (1977)
Istoria Clujului (1974)
1850. Clujul istorico-artistic (1974)
Monumente istorice de artă religioasă din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului și Clujului (1982)
Atlas istoric (1971)
Atlas pentru istoria României (1983)
Istoria gândirii și creației științifice românești (1982)

A acordat atenție editării unor volume de corespondență: Timotei Cipariu “Corespondența primită” și unor ediții critice: Alexandru Papiu- Ilarian “Istoria românilor din Dacia Superioară”, George Barit “Părți alese din istoria Transilvaniei”.

Recunoaștere internațională

Membru

Academia Portugheză de Științe Istorice (1978)
Membru Honoris Causa al Academiei Internaționale de arte moderne din Roma (1989)
Academia Internațională Mediceea din Florența (1989)

Membru de onoare

Universitatea din Strasbourg (Franța)
Universitatea Columbus (Ohio, SUA)
Wayne University din Detroit (Michigan, SUA)

Premii și distincții primite

Premiul I al Ministerului Instrucțiunii Publice (1947)
Premiul Academiei Române (1947)
Premiul Nicolae Bălcescu al Academiei Române (1956)
Profesor emerit (1970)

Note

^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Academia Română: Membrii Academiei din 1866 până în prezent, accesat 7 iulie 2015
^ Amazon.com: stefan pascu
^ ^a ^b Iancu, Mariana (3 noiembrie 2020). „A murit profesorul american Keith Hitchins, care a venit în România din 1961. A fost urmărit de Securitate până la Revoluție”. Adevărul. Accesat în 19 noiembrie 2020.

Legături externe

Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – P

[a7592a0cdd93cd841431b5d07d14f662-1] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[6fae08031c4e6631d58aea500401ed32-2] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[3] Academia Română: Membrii Academiei din 1866 până în prezent, accesat 7 iulie 2015

[4] Amazon.com: stefan pascu

[:0-5] Iancu, Mariana (3 noiembrie 2020). „A murit profesorul american Keith Hitchins, care a venit în România din 1961. A fost urmărit de Securitate până la Revoluție”. Adevărul. Accesat în 19 noiembrie 2020.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]