Wikipedia

617 Patroclus

asteroid
(Redirecționat de la 617 Patrocle)
617 Patroclus

Imagine compusă de la Telescopul Spațial Hubble cu Patroclus și companionul său, Menoetius, făcută în 2018
Descoperire [1]
Descoperit deA. Kopff
Loc descoperireObservatorul Königstuhl
Dată descoperire17 octombrie 1906
Denumiri
Denumire MPC(617) Patroclus
Pronunție/paˈtro.klus/
Denumit după
Πάτροκλος Patroklos
(Mitologia greacă)[2]
Nume alternative
1906 VY · 1941 XC
1962 NB
Asteroid troian al lui Jupiter [1][3][4]
{{nowrap|Troian [5][6]
AtributePatroclean /pa.troˈkle̯an/[7]
Caracteristicile orbitei [3]
Epocă 25 februarie 2023 (JD 2460000.5)
Parametru de incertitudine 0
Afeliu5,937 UA
Periheliu4,480 UA
5,209 UA
Excentricitate0,1399
Perioadă orbitală
11,89 ani (4.342 zile)
319,506°
0° 4m 58,464s / zi
Înclinație22,062°
44,360°
308,306°
Sateliți cunoscuți1 (Menoetius)[8]
MOID Jupiter0,1868 AU
TJupiter2,835
Caracteristici fizice
Dimensiuni127 km × 117 km × 98 km (corpul primar)[9]
Diametrul mediu
113±3 km (corpul primar)[9]
140.36±0.87 km[10]
140.85±3.37 km[11]
140.92±4.7 km[12]
143.14±8.37 km[13]
154 km[9]
Volum1,36×10⁶ km³[9]
Masă(1,36±0,11)×10¹⁸ kg[13]
1,20×10¹⁸ kg[9]
Densitate medie
0,88±0,17 g/cm³[13][9]
102.8 h[14]
102 h[15]
103.02±0.40 h[16]
103.5±0.3 h[17]
0,047±0,003[10][11][12]
D (Tholen)[18]
C0 (Barucci)[18]
D (Tedesco)[18]
U–B = 0.215±0.045[18]
B–V = 0.710±0.050[19]
V–R = 0.420±0.030[19]
V–I = 0.830±0.020[19]
Magnitudinea absolută (H)
8,18[3][10][11][12][4]

617 Patroclus (/paˈtro.klus/) este un asteroid binar troian a lui Jupiter mare. Este un asteroid întunecat de tip D și un rotator lent, datorită perioadei orbitale de 103 ore a celor două componente ale sale. Este unul dintre cei cinci asteroizi troieni Jupiter vizați de sonda spațială Lucy și este programat pentru un zbor în 2033.

Patroclus a fost descoperit pe 17 octombrie 1906 de astronomul August Kopff la Observatorul Heidelberg din Germania și a fost numit după Patrocles în mitologia greacă.[1] A fost al doilea troian care a fost descoperit și singurul membru al taberei troiene care poartă numele unei figuri grecești, deoarece convenția de a numi o „tabără” după figurile grecești ale războiului troian și cealaltă după figurile troiene nu fusese încă stabilită.[2]

Patroclus a fost mult timp considerat a fi unul dintre cei mai mari troieni ai lui Jupiter, cu un diametru de ordinul a 150 km. Cu toate acestea, în 2001 s-a descoperit că este un asteroid binar format din două obiecte de dimensiuni similare. Numele Patroclus este acum atribuit componentei mai mari, aproximativ 110 – 115 km în diametru, în timp ce cel secundar, ceva mai mic la 100 – 105 km în diametru, a fost numit Menoetius.[a] Aceasta a fost prima descoperire a unui asteroid troian binar.[8]

Orbită

modificare

Patroclus orbitează în punctul Lagrange posterior al lui Jupiter, L5,[8] într-o zonă numită tabăra troiană după una dintre părțile din legendarul război troian (celălalt nod, la punctul L4, se numește „tabăra grecească”).

Orbitează în jurul Soarelui la o distanță de 4,5-5,9 AU o dată la 11 ani și 11 luni (4.353 de zile). Orbita sa are o excentricitate de 0,14 și o înclinație de 22 ° față de ecliptică.[3] Arcul de observare al asteroidului începe la Observatorul Heidelberg în noiembrie 1906, la aproximativ 3 săptămâni după observarea sa oficială a descoperirii.[1]

Sistem binar

modificare
 
Imagini Hubble cu Patroclus și Menoetius orbitând unul în jurul celuilalt, din mai până în iunie 2017
 
Concepție artistică despre Patroclus și Menoetius orbitând în jurul centrului lor de masă, eclipsându-se ocazional unul pe celălalt
 
Impresie artistică a sistemului binar Patroclus-Menoetius

În 2001, s-a descoperit că Patroclus este un sistem binar, format din două componente de dimensiuni aproximativ similare.[8][20][21] Este unul dintre cei șase asteroizi troieni despre care se crede că sunt binari. În 2006, au fost raportate măsurători precise ale orbitei de la sistemul cu optică adaptivă Keck. [22]

S-a estimat [23] că cele două componente orbitează în jurul centrului lor de masă în 4,283 ± 0,004 zile la o distanță de 680±20 km pe o orbită aproximativ circulară.[8] Combinând aceste observații cu măsurătorile termice efectuate în anul 2000, dimensiunile componentelor sistemului au fost estimate la 106 km si 98 km, cu un diametru echivalent al întregului sistem de 145 km,[8] rafinat prin măsurători ulterioare de la Observatorul Keck la aproximativ 122 km si 112 km pentru fiecare partener, [24] și o perioadă coorbitală de 103,5 ± 0,3 h (4,3125 ± 0,0125 zile).[22][17]

Pe 21 octombrie 2013, ambele corpuri au ocultat o stea cu magnitudinea 8,8, după cum a observat o echipă de 41 de observatori staționați în SUA. Datele de observație indică distanța orbitală la acel moment de 664,6 km (cu o incertitudine nedeclarată) și au dat o dimensiune pentru componenta puțin mai mare, care păstrează numele Patroclus cu volum total echivalent cu un diametru sferic de 113±3 km, și pentru componenta mai mică numită acum Menoetius cu un volum echivalent cu un diametru sferic de 104±3 km.

Caracteristici fizice

modificare

Curbe de lumină

modificare

Din 1989, mai multe curbe de lumină rotaționale ale lui Patroclus au fost obținute din observații fotometrice. Analiza celor mai bine evaluate curbe de lumină a dat o perioadă de rotație între 102,8 și 103,5 ore cu o amplitudine a luminozității mai mică de 0,1 magnitudini(U=2/3/).[14][15][16][17] O variație scăzută a luminozității indică de obicei că un corp are o formă aproape sferoidă. Perioada sa lungă de rotație îl face un rotator lent.

Diametru și albedo

modificare

Conform căutărilor efectuate de Infrared Astronomical Satellite IRAS și Wide-field Infrared Survey Explorer al NASA cu misiunea sa ulterioară NEOWISE, sistemul Patroclus are o dimensiune efectivă combinată între 140,36 și 140,92 km în diametru și suprafața sa are un albedo de 0,047.[10][12] Collaborative Asteroid Lightcurve Link adoptă rezultatele obținute de IRAS, adică un albedo de 0,0471 și un diametru de 140,92 kilometri bazat pe o magnitudine absolută de 8,19.[4]

Compoziție

modificare

Dovezi recente sugerează că obiectele sunt din gheață ca cometele, mai degrabă decât din piatră ca majoritatea asteroizilor. În clasificarea Tholen, Patroclus este un asteroid întunecat de tip P.[4]

Deoarece densitatea componentelor (0,88 g/cm3) este mai mică decât cea a apei și aproximativ o treime din cea a rocii, s-a sugerat că sistemul Patroclus, considerat anterior a fi o pereche de asteroizi stâncoși, este mai asemănător cu o cometă în compoziție. [22] Se bănuiește că mulți troieni ai lui Jupiter sunt, de fapt, mici planetezimale capturate în punctul Lagrange al sistemului Jupiter-Soare în timpul migrației planetelor gigantice acum 3,9 miliarde de ani. Acest scenariu a fost propus de A. Morbidelli și colegii săi într-o serie de articole publicate în mai 2005 în Nature. [25]

Explorare

modificare
 
Animație a traiectoriei lui Lucy în jurul Soarelui  Lucy  Sun  Earth  52246 Donaldjohanson  3548 Eurybates  21900 Orus  617 Patroclus
Menoetius
 
Grafic al rezultatelor ocultației stelare cu mai multe coarde de către 617 Patroclus și Menoetius
Descoperire
Dată descoperire2001
Denumiri
Pronunție/me.noˈe.tʲus/
Denumit după
Menoetius (Mitologia greacă)
AtributeMenoetian /me.no.eˈtʲan/[26])
Caracteristicile orbitei
680±20 km[8]
664.6 km[9]
Perioadă orbitală
102,8 h
SatelițiPatroclus
Caracteristici fizice
Dimensiuni117 km × 108 km × 90 km[9]
Diametrul mediu
104±3 km[9]
 
Imagine artistică a sondei spațiale Lucy zburând pe lângă sistemul Patroclus-Menoetius

Sistemul Patroclus–Menoetius este o țintă programată pentru Lucy, o misiune de zbor către mai mulți asteroizi, în principal troieni ai lui Jupiter.[27]

Nume

modificare

Această planetă minoră a fost numită după legendarul erou grec Patrocles. Prieten al lui Ahile, el a fost ucis de Hector în timpul războiului troian (Vezi 588 Achilles și 624 Hektor). Numele a fost propus de astronomul austriac Johann Palisa. Citarea oficială a denumirii a fost menționată în The Names of the Minor Planets de Paul Herget în 1955 (H 65).[2]

Satelitul Menoetius (/me.noˈe.tʲus/ ; denumire oficială (617) Patroclus I Menoetius) a fost numit după tatăl legendar al lui Patroclus. Era cunoscut anterior sub denumirea provizorie S/2001 (617) 1.

Patroclus și Menoetius sunt singurele obiecte din tabăra troienilor care poartă numele onor personaje grecești mai degrabă decât după personaje troiene. Convențiile de numire pentru troienii lui Jupiter nu au fost adoptate decât după ce Patroclus a fost numit (în mod similar, asteroidul Hektor este singurul personaj troian care a apărut în tabăra grecească).

Note

modificare
  1. ^ Buie (2015). Diametrele echivalente de volum pe baza elipsodelor derivate sunt: Patroclus: 113 km și Menoetius: 104 km, în timp ce pentru sistemul combinat, un diametru mediu de 154 km este dat. Măsurat prin ocultație. Alte observații au dat un diametru combinat de 140 de kilometri. Cifre pentru (617) Patroclus la LCDB.

Referințe și note

modificare
  1. ^ a b c d „617 Patroclus (1906 VY)”. Minor Planet Center. Accesat în . 
  2. ^ a b c Schmadel, Lutz D. (). „(617) Patroclus”. Dictionary of Minor Planet Names. Springer Berlin Heidelberg. p. 62. doi:10.1007/978-3-540-29925-7_618. ISBN 978-3-540-00238-3. 
  3. ^ a b c d „JPL Small-Body Database Browser: 617 Patroclus (1906 VY)” (2017-06-14 last obs.). Jet Propulsion Laboratory. Accesat în . 
  4. ^ a b c d „LCDB Data for (617) Patroclus”. Asteroid Lightcurve Database (LCDB). Accesat în . 
  5. ^ „List of Jupiter Trojans”. Minor Planet Center. . Accesat în . 
  6. ^ „Asteroid (617) Patroclus – Proper elements”. AstDyS-2, Asteroids – Dynamic Site. Accesat în . 
  7. ^ Riggs (1972) The Christian poet in Paradise lost
  8. ^ a b c d e f g Johnston, Wm. Robert (). „(617) Patroclus and Menoetius”. johnstonsarchive.net. Accesat în . 
  9. ^ a b c d e f g h i Buie, Marc W.; Olkin, Catherine B.; Merline, William J.; Walsh, Kevin J.; Levison, Harold F.; Timerson, Brad; et al. (martie 2015). „Size and Shape from Stellar Occultation Observations of the Double Jupiter Trojan Patroclus and Menoetius”. The Astronomical Journal. 149 (3): 11. Bibcode:2015AJ....149..113B. doi:10.1088/0004-6256/149/3/113. Accesat în . 
  10. ^ a b c d Grav, T.; Mainzer, A. K.; Bauer, J. M.; Masiero, J. R.; Nugent, C. R. (noiembrie 2012). „WISE/NEOWISE Observations of the Jovian Trojan Population: Taxonomy”. The Astrophysical Journal. 759 (1): 10. arXiv:1209.1549  . Bibcode:2012ApJ...759...49G. doi:10.1088/0004-637X/759/1/49.  (online catalog)
  11. ^ a b c Usui, Fumihiko; Kuroda, Daisuke; Müller, Thomas G.; Hasegawa, Sunao; Ishiguro, Masateru; Ootsubo, Takafumi; et al. (octombrie 2011). „Asteroid Catalog Using Akari: AKARI/IRC Mid-Infrared Asteroid Survey”. Publications of the Astronomical Society of Japan. 63 (5): 1117–1138. Bibcode:2011PASJ...63.1117U. doi:10.1093/pasj/63.5.1117.  (online, AcuA catalog p. 153)
  12. ^ a b c d Tedesco, E. F.; Noah, P. V.; Noah, M.; Price, S. D. (octombrie 2004). „IRAS Minor Planet Survey V6.0”. NASA Planetary Data System: IRAS–A–FPA–3–RDR–IMPS–V6.0. Bibcode:2004PDSS...12.....T. Accesat în . 
  13. ^ a b c Carry, B. (decembrie 2012). „Density of asteroids”. Planetary and Space Science. 73 (1): 98–118. arXiv:1203.4336  . Bibcode:2012P&SS...73...98C. doi:10.1016/j.pss.2012.03.009.  See Table 1.
  14. ^ a b Marchis, Franck; Hestroffer, Daniel; Descamps, Pascal; Berthier, Jérô; me; Bouchez, Antonin H.; et al. (februarie 2006). „A low density of 0.8gcm-3 for the Trojan binary asteroid 617Patroclus”. Nature. 439 (7076): 565–567. arXiv:astro-ph/0602033  . Bibcode:2006Natur.439..565M. doi:10.1038/nature04350. PMID 16452974. Accesat în . 
  15. ^ a b Behrend, Raoul. „Asteroids and comets rotation curves – (617) Patroclus”. Geneva Observatory. Accesat în . 
  16. ^ a b Mueller, Michael; Marchis, Franck; Emery, Joshua P.; Harris, Alan W.; Mottola, Stefano; Hestroffer, Daniel; et al. (februarie 2010). „Eclipsing binary Trojan asteroid Patroclus: Thermal inertia from Spitzer observations”. Icarus. 205 (2): 505–515. arXiv:0908.4198  . Bibcode:2010Icar..205..505M. doi:10.1016/j.icarus.2009.07.043. 
  17. ^ a b c Oey, Julian (iulie 2012). „Period Determination of 617 Patroclus”. The Minor Planet Bulletin. 39 (3): 106–107. Bibcode:2012MPBu...39..106O. ISSN 1052-8091. Accesat în . 
  18. ^ a b c d „Asteroid 617 Patroclus”. Small Bodies Data Ferret. Arhivat din original la . Accesat în . 
  19. ^ a b c Chatelain, Joseph P.; Henry, Todd J.; French, Linda M.; Winters, Jennifer G.; Trilling, David E. (iunie 2016). „Photometric colors of the brightest members of the Jupiter L5 Trojan cloud”. Icarus. 271: 158–169. Bibcode:2016Icar..271..158C. doi:10.1016/j.icarus.2016.01.026  . 
  20. ^ Merline, W. J. (), IAUC 7741: 2001fc; S/2001 (617) 1; C/2001 T1, C/2001 T2 
  21. ^ „Satellites and Companions of Minor Planets”. IAU / CBAT. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  22. ^ a b c Marchis, F.; Hestroffer, D.; Descamps, P.; Berthier, J. R. M.; Bouchez, A. H.; Campbell, R. D.; Chin, J. C. Y.; Van Dam, M. A.; Hartman, S. K. (). „A low density of 0.8 g cm-3 for the Trojan binary asteroid 617 Patroclus”. Nature. 439 (7076): 565–567. Bibcode:2006Natur.439..565M. doi:10.1038/nature04350. PMID 16452974. 
  23. ^ Sanders, Robert (), Binary asteroid in Jupiter's orbit may be icy comet from solar system's infancy, University of California, Berkeley 
  24. ^ Sanders, Robert. „Trojan Binary Asteroid – Patroclus & Menoetius”. UC Berkeley. Accesat în . 
  25. ^ Morbidelli, A.; Levison, H. F.; Tsiganis, K.; Gomes, R. (). „Chaotic capture of Jupiter's Trojan asteroids in the early Solar System”. Nature. 435 (7041): 462–465. Bibcode:2005Natur.435..462M. doi:10.1038/nature03540. PMID 15917801. 
  26. ^ Redfield (1994) Nature and culture in the Iliad: the tragedy of Hector
  27. ^ Dreier, Casey; Lakdawalla, Emily (). „NASA announces five Discovery proposals selected for further study”. The Planetary Society. Accesat în . 

Legături externe

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=617_Patroclus&oldid=16445700