Agă
Agă definește o demnitate militară (nume împrumutat de la turci la finele secolului al XVII-lea), fiind pentru prima oară atestat în anul 1620[1], în locul celui care înainte se numea căpitan de vânători.
Acesta era comandantul general al pedestrimii (după răscoala din 1655[1]), inspector al piețelor urbane și dorobanților din Țara Românească (secolul al XVII-lea), iar din secolul al XVIII-XIX era guvernator militar și cap al poliției din București.
În Moldova, introdus mai târziu, era șeful jandarmeriei și al poliției din Iași. Titlul a dispărut atunci când Regulamentul Organic i-a acordat gradul de colonel.[1]
Etimologie modificare
Termenul provine din limba turcă, ağa[2], și este un hibrid gramatical. Inițial, singularul său a fost agá, formă care explică pluralul agale.[1]
Mai târziu, singularul a fost asimilat cu tipul tată; astfel că astăzi singularul este de gen masculin, în ciuda formei, iar pluralul este feminin, în ciuda sensului.
Referințe modificare
- ^ a b c d Alexandru Ciorănescu, Dicționarul etimologic român, Tenerife, 1958
- ^ Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan - Alexandru Rosetti”, Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009