Alicante

Alicante (în spaniolă Alicante, în catalană Alacant) este capitala provinciei Alicante, a comunității autonome Valencia, situată în sud-estul Spaniei, la Marea Mediterană. Populația era de 329.988 de locuitori în 2017.

Alicante

Alacant

— Capitala Alicante —

Alicante / Alacant

Drapel

Stemă

Alicante

Alicante (Spania)

Poziția geografică

Coordonate: 38°20′43″N 0°28′59″V / 38.34528°N 0.48306°V

Țară

Spania

Comunitate autonomă

Comunitatea Valenciană

Provincie

Provincia Alicante

Comarcă[*]

l'Alacantí[*]

Prima atestare

324 î.Hr. (Lucentum)

Guvernare

- Primar (Ilinca I)

Luis Barcala[*]^[1] (Partidul Popular, 19 aprilie 2018)

Suprafață

- Municipiu

201,27 km²

Altitudine

3 m.d.m.

Altitudine maximă

1209 m.d.m.

Altitudine minimă

0 m m.d.m.

Populație (2017)

- Municipiu

▼ 329.988 locuitori

- Densitate

1.639,53 loc./km²

Fus orar

UTC+1 (+1)

- Ora de vară (DST)

UTC+02:00 (+2)

Cod poștal

03000-03016

Prefix telefonic

+34 (Spania) 96 (Alicante)

Localități înfrățite

- Herzliya

- Nisa

- Carloforte

- Matanzas

- Oran

- Riga

- Toyooka

- Wenzhou

Republica Populară Chineză

- León

Nicaragua

- Esmeraldas

Ecuador

Deviză

Muy Ilustre Fiel y Siempre Heroica Ciudad de Alicante // Molt Il·lustre Fidel i Sempre Heróica Ciutat d'Alacant

Prezență online

[www.alicante.es Site oficial al orașului]
GeoNames

OpenStreetMap relation

Poziția localității Alicante

În prezent, Alicante este unul dintre cele mai moderne și mai frumoase orașe de pe coasta Spaniei . Această metropolă, denumită în limba catalană Alacant, este (alături de Barcelona și de Valencia) unul dintre cele mai importante porturi și stațiuni turistice la Marea Mediterană și totodată, principalul centru comercial și de pescuit al regiunii Valencia.

Comunitatea românească de aici numără oficial 2930 locuitori, fiind numeric a treia comunitate străină din provincia Alicante în 2016, după algerieni (7427 locuitori) și marocani (3587 locuitori), fiind urmați de columbieni, italieni sau ruși. Populația străină din oraș numărând 12,56% din populația totală a acestuia.

Istorie

Castelul Santa Barbara

Spre deosebire de Valencia, istoria orașului Alicante a fost întotdeauna mai strâns legată de apă decât de uscat. Apărată numai de Castelul Santa Barbara, localitatea și-a concentrat toată atenția în direcția mării. Castelul Santa Barbara construit în secolul XVI de regele spaniol Filip al II-lea a fost precedat de citadela construită de mauri în secolul VIII.

Alicante este una dintre cele mai vechi așezări umane de pe coasta spaniolă a Mării Mediterane. În istoria orașului un rol important a fost jucat de greci, de cartaginezi, de romani și de mauri. Așezarea a fost întemeiată de greci, care în secolul IV î.Hr. au ridicat pe unul dintre dealurile din apropiere colonia Leukon Teijos (Orașul Luminii), botezată mai apoi Akra Leuke (Muntele Alb sau Punctul Alb).

Așezarea a fost extinsă în secolul III î.Hr. de către cartaginezi, care au utilizat-o ca bază a comerțului maritim din apropiere de coastă. Alicante a căpătat o importanță economică și politică sporită abia pe vremea romanilor (218 - 201 î.Hr.). La vremea aceea, aici funcționau ateliere de prelucrarea pietrei și hale unde se conserva peștele care lua ulterior drumul Italiei. Lucentum, numele dat de romani orașului, s-a dezvoltat încorporând coastele nordice ale muntelui Santa Barbara și zona cartierului Benalin din ziua de astăzi.

Mai târziu, pe vremea maurilor (711 - 1244), acesta a devenit unul dintre cele mai populate sectoare ale orașului, cunoscut sub numele de Al-Lukant. Ca urmare a tratatului semnat între Aragon și Castilia, în 1179 orașul s-a regăsit la granițele zonei afectate de Reconquista, pentru ca sub domnia lui Jaime al II-lea să intre în componența Regatului de Aragon (1304). În 1490, Alicante a primit de la Ferdinand al II-lea Catolicul statutul de oraș. În 1691, Castelul Santa Barbara a fost asediat de francezi, iar în timpul Războiului Spaniol de Succesiune (1701 - 1714) a fost ocupat temporar de austrieci. Războaiele napoleoniene au ocolit orașul, care în perioada ocupației Valenciei (1811) a devenit capitala provizorie a regiunii. Alicante a suferit totuși în timpul Războiului Civil Spaniol (1936 - 1939), când au fost distruse și furate multe dintre operele de artă importante, care împodobeau bisericile și mănăstirile locale.

Clima

Grafic clima Alicante

Clima este subtropicală, cu veri lungi și fierbinți și ierni blânde.

Observatorul din *Ciudad Jardín*
1971 - 2000	ian	feb	mar	apr	mai	iun	iul	aug	sept	oct	nov	dec	TOTAL
Temp. max.(°C)	16,8	17,8	19,2	20,9	23,6	27,2	30,1	30,6	28,4	24,4	20,4	17,6	23,1
Temp. min. (°C)	6,2	7,0	8,2	10,1	13,3	17,1	19,7	20,4	17,8	13,7	10,0	7,3	12,6
Precip. (mm)	22	26	26	30	33	17	6	8	47	52	42	26	336

Populație

Demografia Alicante (1900-2005)

an	populație
1250	2.500
1350	3.250
1418	1.539
1609	5.040
1646	6.174
1717	11.019
1735	12.604
1754	14.394
1768	17.213
1786	17.345

an	populație
1797	19.313
1803	21.447
1857	27.550
1860	31.162
1877	34.926
1887	40.115
1897	49.463
1900	50.495
1910	55.116
1920	63.382

an	populatie
1930	71.271
1940	89.198
1950	101.791
1960	121.832
1970	181.550
1981	245.963
1991	265,473
1996	274.577
2001	288.481
2006	322.431
2011	334.329

Economie

Alicante este unul din orașele cu cea mai mare creștere din Spania din punct de vedere economic. Economia locală este bazată pe turismul de agrement, facilitat de existența plajelor curate ca și Costa Blanca cât și a diferitelor sărbători populare. Sectorul terțiar cât și administrația publică joacă un rol important în economia orașului. Dezvoltarea sectorului construcțiilor a ridicat mai multe întrebări legate de probleme de mediu. Orașul găsduiește sediul Oficiului pentru Armoizarea Pieței Interne, și un procent însemnat din funcționarii oficiului locuiesc aici. Universitatea din Alicante este localizată în San Vicente del Raspeig, lângă orașul Alicante. Peste 25000 de studenți frecventează cursurile universității.^[2]

Primarii orașului Alicante

**Primari în timpul a doua Republică Spaniolă (1931–1939)**
Perioada	Numele primarului	Partidul politic
1931–1934	Lorenzo Carbonell Santacruz	PRRS
1934–1936	Alfonso Martín Santaolalla	PRRS
1936–1936	Lorenzo Carbonell Santacruz	IR
1936–1937	Rafael Millá Santos	PCE
1937–1938	Santiago Martín Hernández	PSOE
1938–1939	Ángel Company Sevila	FAI
1939–1939	Ramón Hernández Fuster	PSOE