Wikipedia

Alain Cuny

Alain Cuny
Date personale
Nume la naștereRené Xavier Marie Alain Cuny Modificați la Wikidata
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Saint-Malo, zona de apărare și securitate Vest⁠(d), Franța[5] Modificați la Wikidata
Decedat (85 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Paris, Franța[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCivry-la-Forêt[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța Modificați la Wikidata
Ocupațieactor de film
scenarist
regizor de film
actor
regizor[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[7][8] Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Alain Cuny (n. , Saint-Malo, zona de apărare și securitate Vest⁠(d), Franța – d. , Paris, Franța) a fost un actor francez de teatru și cinema.

Biografie modificare

René Xavier Marie Alain Cuny s-a născut în orașul Saint-Malo din Bretania.[9] A dezvoltat un interes timpuriu față de pictură și la vârsta de 15 ani a frecventat École des Beaux-Arts din Paris. I-a întâlnit pe Picasso, pe Braque și pe membrii grupului suprarealist.[10]

Apoi, el a început să lucreze în industria filmului pe post de costumier și scenograf și a fost angajat să lucreze la filmele regizate de Cavalcanti, Feyder și Renoir. După o întâlnire cu actorul-manager Charles Dullin, Cuny a fost convins să urmeze studii de actorie și a început să joace pe scenele de teatru la sfârșitul anilor 1930.[11]

În teatru, Cuny a devenit deosebit de interesat de scrierile lui Paul Claudel (care i-a spus după spectacolul cu L'Annonce faite à Marie în 1944: „Te așteptam de 20 de ani”).[12] Un alt prieten literat a fost Antonin Artaud, „ale căror texte le-a citit cu o supremă convingere într-o vreme când Artaud era mai mult sau mai puțin un proscris, situație care se reflectă în Van Gogh: The Man Suicided by Society al lui Artaud,[13] în care Cuny a interpretat cu tonurile fabuloase de orgă ale vocii sale”. Mai târziu Cuny a lucrat cu Jean Vilar la Théâtre national populaire, și cu Jean-Louis Barrault la Odéon-Théâtre de France.[14] Prezența sa dramatică și dicția chibzuită l-au făcut potrivit pentru multe roluri clasice.[15]

Primul său rol major în cinema a fost unul dintre trimișii diavolului în filmul Les Visiteurs du soir (1942) al lui Marcel Carné. Au urmat alte câteva roluri principale de personaje romantice, dar a apărut din ce în ce mai mult în roluri secundare, interpretând mai ales figuri de intelectuali, cum ar fi filozoful neliniștit Steiner din filmul La dolce vita (1960), regizat de Federico Fellini. El a jucat frecvent în filmele italiene și a avut relații apropiate cu Michelangelo Antonioni și Francesco Rosi, precum și cu Fellini. Unadintre cele mai admirate interpretări a fost în filmul Uomini contro (1970) al lui Rosi, unde a jucat rolul autoritarului și rigidului general Leone.

Printre filmele franceze în care a jucat au fost Les Amants (1958), regizat de Louis Malle, și Détective (1985), regizat de Jean-Luc Godard. De asemenea, el a apărut în filmul porno softcore Emmanuelle (1974), un rol despre care a spus că l-a acceptat pentru a-și arăta disprețul față de lumea filmului.[16] În același an el l-a interpretat pe Sitting Bull în westernul absurd Ne touchez pas à la femme blanche! (1974).

Spre sfârșitul carierei sale s-a întors la creațiile lui Claudel. A apărut în Camille Claudel (1988), un film biografic despre sora autorului în care l-a interpretat pe tatăl lor, Louis-Prosper Claudel. În 1991 a realizat o adaptare cinematografică plănuită de mult timp a piesei lui Claudel L'Annonce faite à Marie (1991), o producție franco-canadiană în care a avut dubla calitate de actor și regizor; acest film i-a adus Premiul Georges Sadoul. De asemenea, a realizat lecturi frecvente din scrierile lui Claudel la Festival d'Avignon.

Alain Cuny a murit în 1994 la Paris. El a fost îngropat în satul Civry-la-Forêt, aflat la vest de Paris, unde a locuit o lungă perioadă.

Interpretări modificare

Piese de teatru modificare

Filme de cinema modificare

Filme de televiziune modificare

Scrieri modificare

  • Alain Cuny, Le Désir de parole, conversations et rencontres avec Alfred Simon, La Manufacture, 1989

Note modificare

  1. ^ a b c d „Alain Cuny”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Alain Cuny, Internet Broadway Database, accesat în  
  3. ^ a b c d Alain Cuny, Discogs, accesat în  
  4. ^ a b c d Alain Cuny, Filmportal.de, accesat în  
  5. ^ „Alain Cuny”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ „Alain Cuny”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  8. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ Alain Cuny Arhivat în , la Wayback Machine., at L'Encinémathèque. Retrieved 22 January 2016.
  10. ^ "Alain Cuny", Ciné-Ressources; retrieved 22 January 2016.
  11. ^ Ephraim Katz. The International Film Encyclopedia. London: Macmillan, 1980. p. 292.
  12. ^ James Kirkup. "Obituary: Alain Cuny", in The Independent, 18 May 1994. Retrieved 22 January 2016.
  13. ^ Antonin Artaud. Artaud Anthology, edited and translated by Jack Hirschman. San Francisco: City Lights Books, 1986. pp. 135–163.
  14. ^ Dictionnaire du cinéma populaire français; sous la direction de Christian-Marc Bosséno et Yannick Dehée. (Paris: Nouveau Monde, 2004). p. 243.
  15. ^ Dictionnaire du cinéma français: sous la direction de Jean-Loup Passek. (Paris: Larousse, 1987). p. 97.
  16. ^ Olivier Germain-Thomas. Agora:"les aventuriers de l'esprit". Besançon: La Manufacture, 1991. p. 209: "J'ai joué dans Emmanuelle pour me débarrasser de l'estime des gens que je n'estimais pas."

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alain_Cuny&oldid=16221354