Alexandru Filipașcu

istoric român
Alexandru Filipașcu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (50 de ani) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuLivia Buzilă
CopiiLivia Piso-Filipascu[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata

Alexandru Filipașcu (n. 20 aprilie 1902, Petrova, Maramureș – d. 20 decembrie 1952, Valea Neagră, Constanța) a fost un istoric, primar al orașului Sighetu Marmației, profesor și preot român, provenit dintr-o familie greco-catolică.[1]

A fost căsătorit cu Livia Buzilă, fiica preotului Ștefan Buzilă, din Poiana Ilvei (azi județul Bistrița-Năsăud), la 22 iunie 1928.

Din căsătorie a avut doi copii: Livia (căsătorită Piso), la 27 martie 1931 și Ale­xandru, la 25 aprilie 1937.

Fiica Livia Filipașcu, soția tenorului Ion Piso, îi recuperează o parte din ma­nuscrisele ilustrului său tată și le publică postmortem.

Alexandru Filipașcu a fost un adevărat „patriarh al istoriografiei maramureșene”.

A fost ajutat educațional de unchiul lui, Gheorghe Bilașcu și el născut în Petrova.

În anul 1922, după susținerea tezei de doctorat în filozofie, la Roma, a părăsit Cetatea Eternă și s-a înscris, ca audient, la anumite cursuri în cadrul Universității din München. În anul 1926 a urmat, de asemenea, cursuri în filozofie, la Paris.

Doctor în filosofie la Roma, la Lateranum (1922), iar mai apoi licentiat în teologie (1928) la Universitatea de Stat J. Kazimir, Lemberg - Lwow, cu teza susținută în limba latină, aceeași în care a fost și redactată, fiind de față și consulul României din acel oraș, cu respectiva ocazie onorantă.

A fost hirotonit la Mănăstirea Moisei, în ziua de 8 septembrie 1929, de Sfânta Maria Mică, de către însuși episcopul Gherlei, Dr. Iuliu Hossu.

Prima liturghie oficiată de către Alexandru Filipașcu a avut loc la Petrova, la 1 noiembrie 1929, în biserica din Susani, locaș de cult greco-catolic.

A deținut funcția de prim ajutor de primar al Sighetului în perioada octombrie 1933 - no­iembrie 1937, fără a avea însă o angajare politică.

A fost membru în:

Asociația pentru Cultura Poporului Român din Maramureș - ASTRA,

Societatea „Principele Mircea”;

Consiliul de Administrație al Băncii Populare „Tisa”,

Banca „Ma­ra­murășană”, cenzor

Pe această linie a perfec­țio­nării pedagogice continue, a urmat diverse cursuri la București (1928 - 1930), pe care le-a în­cheiat cu un examen de prestigiu, sus­ținut la Iași și obținând media 8.17.

El a evitat, cu diplomație, luptele inter­con­fesionale, disputele ideologico-po­litice de la mijlocul anilor ’40, pla­sându-se însă ferm împotriva revizionismului maghiar și a zvârco­lirilor iredentiste ucrainene.

Între anii 1934 - 1936 a condus publicația „Ecoul Maramureșului”.

În perioada 1948 -1952 a fost profesor de istorie și religie la Institulul Teologic Cluj.[2]

A fost arestat politic pe 15 august 1952.

A fost deținut politic din vara anului 1952 la Canalul Dunăre-Marea Neagră, unde a decedat.

Titluri și onoruriModificare

În anul 1936 a fost decorat cu ordinul „Coroana Româ­niei”, ca urmare a recu­noașterii implicării sale prodigioase în viața social-politică și culturală a Maramureșului și a țării;

În anul 1941 a primit premiul „Năsturel” al Academiei Române.

Grupul Școlar din localitatea Petrova a primit numele de Liceul Tehnologic „Alexandru Filipașcu” prin ordinul de ministru nr. 3750/5.05.2004, începând cu anul școlar 2004 - 2005.

LucrăriModificare

Cărți publicate antumModificare

  • 1940Istoria Maramureșului, București, 270 de pagini, ediție online.
  • 1943De la românii din Maramureș - Oameni, locuri, cântece, Sibiu, 87 de pagini
  • 1944Maramureș, Sibiu, 52 de pagini
  • 1945Voievodatul Maramureșului - Originea, structura și tendințele lui, Sibiu, 32 de pagini

Cărți publicate postumModificare

  • 1957Manualul Istoriei Bisericii Române, coautor al manualului, București, două volume, 464 și respectiv 655 de pagini
  • 2006Enciclopedia familiilor nobile maramureșene de origine română, Editura Dacia [3][4]

NoteModificare

  1. ^ http://ziarullumina.ro/biografii-luminoase/o-moarte-pentru-o-gluma
  2. ^ http://www.romlit.ro/istorie_i_genealogie
  3. ^ Istorie si genealogie, Mihai Sorin Rădulescu, România literară, Nr. 41 / 13 octombrie 2006, accesat la 30 august 2013
  4. ^ Enciclopedia nobililor maramureșeni, 14 aprilie 2006, Adevărul, accesat la 30 august 2013

Legături externeModificare