Alexandru Hodoș (ziarist)

Alexandru Hodoș (ziarist)
Date personale
Născut	20 iunie 1893
Decedat	16 decembrie 1967 (74 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	jurnalist politician
Limbi vorbite	limba română

Alexandru Hodoș (cunoscut și ca Alexandru A. Hodoș) (n. 20 iunie 1893, București - d. 16 decembrie 1967), a fost un ziarist radio și al presei scrise, director al publicațiilor Renașterea Română, Țara Noastră , Biruința, Linia Dreaptă,, scriitor, traducător și om politic român de extrema dreaptă, subsecretar de stat în Guvernul Goga-Cuza (29 decembrie 1937 - 10 februarie 1938).

Alexandru Hodoș a fost fiul scriitorului Alexandru I. Hodoș (cunoscut sub pseudonimul Ion Gorun) și al Constanței Hodoș, scriitoare.

A debutat în publicistică la revista Minerva din Sibiu (1915), după război publicând la Renașterea Română, din același oraș. În perioada 1922 - 1938 a fost cu intermitență, alături de Ilarie Chendi și Octavian Goga, unul din directorii revistei cu apariție săptămânală Țara Noastră. În perioada 1922 - 1931 a folosit nu mai puțin de 260 de pseudonime pentru a-și semna articolele publicate în această revistă, ceea ce constituie un record neegalat în publicistica românească.

În noiembrie 1926, este numit de către Vasile Goldiș director al Teatrului Național din București.

A fost membru al Partidului Național Creștin și deputat de Someș, fiind unul din apropiații lui Goga. Este numit, în 1936, director adjunct de programe la Radiodifuziune, iar între 1938 - 1940 este director al Societății de Radio-Difuziune. A făcut parte din Guvernul Goga-Cuza (29 decembrie 1937 - 10 februarie 1938) ca subsecretar de stat la Președinția Consiliului de Miniștri, perioadă în care a suspendat apariția ziarelor cu orientare de stânga Adevărul, Dimineața și Lupta. În 1942 a fost numit atașat de presă la Berlin.

După război, în 1945, a fost arestat și judecat în așa-numitul „lot al ziariștilor”, alături, între alții, de Stelian Popescu, Radu Gyr și Pamfil Șeicaru, fiind acuzat că a făcut apologia Germaniei și a războiului antisovietic. A fost condamnat de Tribunalul Poporului, pe 1 iunie 1945, la „20 de ani detențiune rea și 10 ani degradațiune civică, cu confiscarea averii”. A fost închis la Aiud, Dumbrăveni, Jilava, Craiova, Poarta Albă și Gherla.

Opera

Alexandru Hodoș, Focurile de pe culme, Editura Minerva, București, 1972

Traduceri în limba română

• François Rabelais, Gargantua și Pantagruel, În românește de Alexandru Hodoș, prefața de N.N. Condeescu, ilustrații de Benedict Gănescu, Editura pentru Literatură Universală, București, 1967.
• Gustave Flaubert, Salammbô, Traducere de Alexandru Hodoș, Editura pentru Literatură Universală, București, 1967.

Bibliografie

• Calendar Arhivat în 4 martie 2016, la Wayback Machine., România Literară, nr. 47, 2010
• Institutul de Filologie Româna „A. Philippide”, Iași, Lista cu scriitorii din dicționarul „Scripta manent. Ghid biobibliografic al scriitorilor din Radio (1928-2004)” Arhivat în 5 martie 2016, la Wayback Machine. pe site-ul Evaluarea informatizată, din perspectiva criticii și istoriei literare, a literaturii române dintre 1900–2007 în vederea actualizării Dicționarului general al literaturii române (DGLR), accesat pe 22 mai 2011
• S. Arhire, Relațiile britanico-sovietice reflectate în presa românească, în a doua jumătate a anului 1941^{[nefuncțională]}, Annales Universitatis Apulensis, Series Historica, 9/I, 2005, p. 185-192
• Ioan Massoff, Teatrul romînesc: privire istorică, Volumul 6, Editura pentru Literatură, 1976
• Florian Bichir, Ziariștii, închiși de comuniști, Evenimentul Zilei, 1 martie 2008
• Florian Tănăsescu, Ideologie și structuri comuniste în România: 1 ianuarie 1920 - 3 februarie 1921, seria Ideologie și structuri comuniste în România, vol. 3, editor Gheorghe Neacșu, Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului, 2001, ISBN 9789738545410
• Florentin Popescu, O istorie anecdotică a literaturii române, vol. 1, Editura Saeculum, 1999, ISBN 9789739200073