Alexandru Hodoș (ziarist)

jurnalist român
Alexandru Hodoș (ziarist)
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Alexandru Hodoș (cunoscut și ca Alexandru A. Hodoș) (n. 20 iunie 1893, București[1] - d. 16 decembrie 1967[2]), a fost un ziarist radio și al presei scrise, director al publicațiilor Renașterea Română, Țara Noastră , Biruința, Linia Dreaptă,[3], scriitor, traducător și om politic român de extrema dreaptă, subsecretar de stat în Guvernul Goga-Cuza (29 decembrie 1937 - 10 februarie 1938).

Alexandru Hodoș a fost fiul scriitorului Alexandru I. Hodoș (cunoscut sub pseudonimul Ion Gorun) și al Constanței Hodoș, scriitoare.[4]

A debutat în publicistică la revista Minerva din Sibiu (1915), după război publicând la Renașterea Română, din același oraș. În perioada 1922 - 1938 a fost cu intermitență, alături de Ilarie Chendi și Octavian Goga, unul din directorii revistei cu apariție săptămânală Țara Noastră. În perioada 1922 - 1931 a folosit nu mai puțin de 260 de pseudonime pentru a-și semna articolele publicate în această revistă, ceea ce constituie un record neegalat în publicistica românească.[5]

În noiembrie 1926, este numit de către Vasile Goldiș director al Teatrului Național din București.[6]

A fost membru al Partidului Național Creștin și deputat de Someș,[3] fiind unul din apropiații lui Goga. Este numit, în 1936, director adjunct de programe la Radiodifuziune, iar între 1938 - 1940 este director al Societății de Radio-Difuziune. A făcut parte din Guvernul Goga-Cuza (29 decembrie 1937 - 10 februarie 1938) ca subsecretar de stat la Președinția Consiliului de Miniștri, perioadă în care a suspendat apariția ziarelor cu orientare de stânga Adevărul, Dimineața și Lupta. În 1942 a fost numit atașat de presă la Berlin.[4]

După război, în 1945, a fost arestat și judecat în așa-numitul „lot al ziariștilor”, alături, între alții, de Stelian Popescu, Radu Gyr și Pamfil Șeicaru, fiind acuzat că a făcut apologia Germaniei și a războiului antisovietic. A fost condamnat de Tribunalul Poporului, pe 1 iunie 1945, la „20 de ani detențiune rea și 10 ani degradațiune civică, cu confiscarea averii”.[7] A fost închis la Aiud, Dumbrăveni, Jilava, Craiova, Poarta Albă și Gherla.

Alexandru Hodoș, Focurile de pe culme, Editura Minerva, București, 1972

Traduceri în limba română

modificare
  • François Rabelais, Gargantua și Pantagruel, În românește de Alexandru Hodoș, prefața de N.N. Condeescu, ilustrații de Benedict Gănescu, Editura pentru Literatură Universală, București, 1967.
  • Gustave Flaubert, Salammbô, Traducere de Alexandru Hodoș, Editura pentru Literatură Universală, București, 1967.
  1. ^ Lista cu scriitorii din dicționarul „Scripta manent ...”
  2. ^ Calendar, România Literară, nr. 47, 2010
  3. ^ a b Tănăsescu, Ideologie și structuri comuniste în România..., p. 38
  4. ^ a b Arhire, Relațiile britanico-sovietice reflectate în presa românească..., p. 187
  5. ^ Popescu, O istorie anecdotică a literaturii române, p. 166
  6. ^ Massoff, Teatrul romînesc: privire istorică, p. 79
  7. ^ Bichir, Evenimentul Zilei, 1 martie 2008

Bibliografie

modificare