Alpha Arietis
| Hamal | |||||
| |||||
| Denumire Bayer | α Ari, α Arietis | ||||
| Denumire Flamsteed | 13 Ari | ||||
| Date de observație | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Constelație | Berbecul | ||||
| Magnitudine aparentă | 2,00[1] | ||||
| Clasificare spectrală | K2 III Ca-1[2] | ||||
| Declinație | +23° 27′ 44.7032″[3] | ||||
| Ascensie dreaptă | 02h 07m 10.40570s[3] | ||||
| Astrometrie | |||||
| Distanța față de Terra | 65,8 al (20,2 pc) | ||||
| Orbită | |||||
| Detalii | |||||
| Masă | 1.5 ± 0.2[5] M☉ | ||||
| Rază | 14.9 ± 0.3[6] R☉ | ||||
| Luminozitate | 91 ± 6[6] L☉ | ||||
| Metalicitate | –0.25[6] | ||||
| Gravitație la suprafață | 2.57[6] | ||||
| Temperatură | 4,480[6] | ||||
| Viteză rotațională | 3,44[5] km/s | ||||
| Alte denumiri | |||||
| Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |||||
Modifică date / text  |
|||||
Alpha Arietis (α Ari, α Arietis) este cea mai luminoasă stea din constelația Berbecul.[2][7] Are denumirea tradițională de Hamal, care provine din metafora arabă „Capul Berbecului”, iar denumirea sa Flamsteed este 13 Ari. Cu o magnitudine aparentă vizuală de 2,0,[1] ea este printre unele dintre cele mai strălucitoare stele de pe cerul înstelat. Bazat pe măsurătorile la paralaxei făcute de către satelitul astrometric Hipparcos,[8][9] α Arietis se află la o distanță de aproximativ 65,8 ani lumină (20,2 parseci) de la Pământ. Este posibil ca o exoplanetă cu o masă mai mare ca a lui Jupiter să orbiteze această stea.[5]
Proprietăți
modificareSpectrul stelei se încadrează la K2 III Ca-1, cu clasa de luminozitate III, asta indicând că este o stea gigantă evoluată care și-a epuizat rezerva de hidrogen și este aproape o gigantă roșie.[10] Din 1943, spectrul acestei stele a servit ca etalon stabil pentru punctul din care alte stele sunt clasificate.[11] Este estimat că masa sa este cu aproape 50%[5] mai mare decât a Soarelui, măsurătorile infractometrice au arătat că diametrul stelei este de 15 ori mai mare ca al Soarelui.[6] În ciuda acestor caracteristici, steaua se învârte totuși cu o viteză ecuatorială azimutală mai mare decât a Soarelui, având o viteză rotațională proiectată de 3,44 km s−1.[5]
Luminozitatea stelei este de aproximativ 91 de ori mai mare decât a Soarelui[6] datorită temperaturii efective de 4,480 K.[6] Aceasta este mai rece decât cea de la suprafața Soarelui, conferindu-i o strălucire portocalie caracteristică stelelor de tip K. Este posibil ca steaua să fie variabilă.[12] Metalicitatea, care este măsura altor elemente în afara hidrogenului și heliului, este aproape jumătate din cea a Soarelui.[6]
În 2011, a fost raportată o posibilă prezență a unei exoplanete orbitând steaua de către Byeong-Cheol Lee et al. Planeta a fost detectată folosind metoda vitezei radiale, bazată pe măsurători făcute în perioada 2003-2010 de la Observatorul Astronomic Optic Bohyunsan din Coreea de Sud. Obiectul are o perioadă orbitală de 381 zile și o excentricitate de 0,25. Se pare că masa acestei planete este de 1,8 mai mare ca a lui Jupiter. Axa semi-majoră estimată a orbitei planetei este de 1,2 unități astronomice (UA),[5] care ar însemna o distanță de periapsă de 0,9 UA și o distanță de apoapsă de 1.5 UA. Prin comparație, steaua are o rază de 0,07 AU.[13]
| Sistemul Alpha Arietis[14] | |||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Nume (în ordinea de la stea) |
Masa orbital (UA) |
Axa semi-majoră (UA) |
Perioada orbitală (zile) |
Excentricitate orbitală | |||||||
| 1,8 ± 0,2 | 1,2 | 380,8 ± 0,3 | 0,25 ± 0,03 | ||||||||
Referințe
modificare- ^ a b Johnson, H. L.; et al. (). „UBVRIJKL photometry of the bright stars”. Communications of the Lunar and Planetary Laboratory. 4 (99). Bibcode:1966CoLPL...4...99J.
- ^ a b HR 617, database entry, The Bright Star Catalogue, 5th Revised Ed. (Preliminary Version), D. Hoffleit and W. H. Warren, Jr., CDS ID V/50. Accessed on line 16 decembrie 2008.
- ^ a b van Leeuwen, F. (), „Validation of the new Hipparcos reduction”, Astronomy and Astrophysics, 474 (2): 653–664, arXiv:0708.1752
, Bibcode:2007A&A...474..653V, doi:10.1051/0004-6361:20078357
- ^ Evans, D. S. (), Batten, Alan Henry; Heard, John Frederick, ed., The Revision of the General Catalogue of Radial Velocities, University of Toronto: International Astronomical Union, accesat în
- ^ a b c d e f Lee, B.-C.; et al. (), „A likely exoplanet orbiting the oscillating K-giant α Arietis”, Astronomy & Astrophysics, 529: A134, arXiv:1104.4431 , Bibcode:2011A&A...529A.134L, doi:10.1051/0004-6361/201016293
- ^ a b c d e f g h i Piau, L.; et al. (), „Surface convection and red-giant radius measurements”, Astronomy and Astrophysics, 526: A100, arXiv:1010.3649 , Bibcode:2011A&A...526A.100P, doi:10.1051/0004-6361/201014442
- ^ Hamal Arhivat în , la Wayback Machine., Stars, Jim Kaler. Accessed on line 16 decembrie 2008.
- ^ Perryman, M. A. C.; Lindegren, L.; Kovalevsky, J.; et al. (), „The Hipparcos Catalogue”, Astronomy and Astrophysics, 323: L49–L52, Bibcode:1997A&A...323L..49P
- ^ Perryman, Michael (), The Making of History's Greatest Star Map, Heidelberg: Springer-Verlag, doi:10.1007/978-3-642-11602-5
- ^ Stoesz, Jeffrey A.; Herwig, Falk (), „Oxygen isotopic ratios in first dredge-up red giant stars and nuclear reaction rate uncertainties revisited”, Monthly Notice of the Royal Astronomical Society, 340 (3): 763–770, arXiv:astro-ph/0212128 , Bibcode:2003MNRAS.340..763S, doi:10.1046/j.1365-8711.2003.06332.x
- ^ Garrison, R. F. (), „Anchor Points for the MK System of Spectral Classification”, Bulletin of the American Astronomical Society, 25: 1319, Bibcode:1993AAS...183.1710G, arhivat din original la , accesat în
- ^ NSV 725, database entry, New Catalogue of Suspected Variable Stars, the improved version, Sternberg Astronomical Institute, Moscow, Russia. Accessed on line 16 decembrie 2008.
- ^ For a = 1.2 AU and e = 0.25, the periapsis is given by a × (1 - e) = 9 AU and the apoapsis is a × (1 + e) = 15 AU. The solar radius is 0.0046491 AU, so the star's radius is 14.9 × 0.0046491 = 0.069 AU.
- ^ Schneider, Jean (), „Notes for Planet alf Ari b”, Extrasolar Planets Encyclopaedia, accesat în
