Achernar

(Redirecționat de la Alpha Eridani)
Achernar
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Eridanul  Modificați la Wikidata
Magnitudine aparentă 0,46[1][2]  Modificați la Wikidata
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv) −2,77  Modificați la Wikidata
Clasificare spectrală B6Vpe[3]  Modificați la Wikidata
Tipul de variabilă Lambda Eridani variable[*][[Lambda Eridani variable (type of variable star)|​]]  Modificați la Wikidata
Declinație
Ascensie dreaptă
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 44,091710758377 de parseci[4]  Modificați la Wikidata
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 6,7 Masă solarăi[5]  Modificați la Wikidata
Rază 7,3 Rază solarăi[6]  Modificați la Wikidata
Luminozitate 1.076 de luminozitate solarăi  Modificați la Wikidata
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Achernar sau Alpha Eridani (α Eridani / α Eri), este steaua cea mai strălucitoare din constelația Eridanul unde este situată în extremitatea sudică a acesteia. Termenul de Achernar, uneori scris Akhenar[7] provine din arabă: آخر النهر Akhir al Nahr, care semnifică „sfârșitul râului”; (constelația Eridanul reprezintă fluviul eponim din Mitologia greacă Eridan).

Poziția stelei Achernar

Descriere

modificare

Are magnitudinea aparentă 0,49 și este situată la circa 115 ani lumină de Soare. Aparține clasei spectrale B5 și are luminozitatea de circa 510 ori mai mare decât a Soarelui.

Este cea de a opta stea cea mai strălucitoare de pe cerul nocturn (Vd. Lista celor mai strălucitoare stele). Întrucât declinația sa este foarte joasă, steaua nu este vizibilă din Europa. Înainte ca cerul austral să fi fost descoperit în secolul al XVI-lea, constelația Eridanul era de fapt mult mai puțin întinsă, în epocă steaua cea mai sudică din partea vizibilă a constelației de astăzi purta numele de Achernar (prin etimologia denumirii, cf. mai sus) Această stea, astăzi θ Eridani este cunoscută sub numele de Acamar.

Este o stea pitică sau subgigantă foarte luminoasă, de culoare albastră-albă (temperatura la suprafață de ordinul a 20 000 K). Luminozitatea sa totală este de peste 5.000 ori mai mare decât a Soarelui, deși doar un pic mai puțin de 1.000 de ori în domeniul vizibil, grosul energiei sale fiind radiat în ultraviolet.

Ea prezintă variații slabe, însă regulate de luminozitate care ar putea fi datorate rapidei sale rotații și prezenței unor pete la suprafața sa (Vd. mai jos). Prezintă și importante pierderi dee masă.

Achernar este una dintre stelele cu cele mai rapide rotații proprii. Viteza de rotație a suprafeței sale la ecuator este de 225 kilometri pe secundă, adică 75 % din viteza critică dincolo de care materia situată la ecuator ar fi ejectată în spațiu de către forța centrifugă datotată rotației stelei. Drept consecință a acestei rotații considerabile, Achernar este steaua cea mai aplatizată cunoscută până astăzi. Forma stelei așa cum a fost observată prin metoda interferometrică de Very Large Telescope (VLT) al Observatorului European Austral (ESO) scoate în evidență un elipsoid aplatizat, al cărui raport al axelor este de 1,5:1. Acest raport reprezintă o limită inferioară a raportului dintre diametrul ecuatorial și diametrul polar al stelei (dacă axa de rotație a stelei nu este perpendiculară pe direcția de observație, acest raport este mai mare de 1,5). În orice caz, această aplatizare extremă reprezintă o provocare pentru modelele structurii interne a stelelor.

Companion

modificare

Un companion stelar al stelei cu rotație rapidă (Achernar B) a fost descoperit în 2005 utilizându-se Very Large Telescope (VLT) Observatorului European Austral (ESO). Este vorba despre o stea pitică de tip spectral A[8], destul de similar cu Sirius. Separația sa este foarte slabă (de mai puțin de o jumătate de secundă de unghi) de steaua principală, iar slaba sa luminozitate (de 30 de ori mai slabă decât Achernar A) o fac dificil de observat.

Achernar este numele propriu al stelei care a fost aprobat de Uniunea Astronomică Internațională la data de 20 iulie 2016.[9]

Referințe și note

modificare
  1. ^ The HYG Database 
  2. ^ Catalogue of Stellar Photometry in Johnson's 11-color system[*][[Catalogue of Stellar Photometry in Johnson's 11-color system (scientific article)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Spectroscopic analysis of southern B and Be stars[*][[Spectroscopic analysis of southern B and Be stars (articol științific)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ https://raw.githubusercontent.com/astronexus/HYG-Database/master/hygxyz.csv  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ https://dx.doi.org/10.1051%2F0004-6361%3A200809765  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ https://dx.doi.org/10.1086%2F586895  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ Sursă: en N. D. Kostjuk, HD-DM-GC-HR-HIP-Bayer-Flamsteed Cross Index, disponibil la Centre de données astronomiques de Strasbourg, Vezi on-line.
  8. ^ Sursă: en Articol despre companionul lui Achernar.
  9. ^ „Table 1: Star Names Approved by WGSN as of 20 July 2016” (PDF), Bulletin of the IAU Working Group on Star Names (în engleză) (1), , accesat în  .