Angelica Domröse

actriță germană
Angelica Domröse

Angelica Domröse în 2010
Date personale
Născută (83 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Berlin, Germania Nazistă[6] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuJiří Vršťala[*][[Jiří Vršťala (actor ceh)|​]] () Modificați la Wikidata
CetățenieRDG RDG
Germania Germania
Ocupațieactriță de teatru
actriță de film
actriță de televiziune
Limbi vorbitelimba germană[7] Modificați la Wikidata
Alte premii
Premiul Național al Republicii Democrate Germane[*]
Kainz Medal[*][[Kainz Medal (annual acting award by Vienna city (1958-1999))|​]]
Berliner Bär[*][[Berliner Bär |​]] (2004) Modificați la Wikidata

Angelica Domröse (n. , Berlin, Germania Nazistă) este o actriță care a devenit una dintre cele mai cunoscute actrițe din RDG, în principal prin rolul ei de tânără mamă singură „Paula” din filmul cult al lui Heiner Carow din 1973, Legenda lui Paul și Paula. În cariera sa, actrița a apărut în peste 70 de producții de film și televiziune.[8] Printre alte filme cunoscute ale sale se numără Aventurile lui Werner Holt (1965), Cronica unei crime (1965) și Lordul din Alexanderplatz (1967).

Biografie

modificare

Angelica Domröse a crescut cu mama și tatăl ei vitreg lângă Nordbahnhof⁠(d) (Gara de Nord) din Berlin. Nu și-a întâlnit niciodată tatăl biologic, un muncitor evreu din Franța. După ce s-a pregătit ca stenografă, a lucrat mai întâi într-o companie de comerț exterior de stat din RDG.

În 1958, Domröse a fost descoperită de regizorul Slatan Dudow în timpul unui casting pentru filmul Rătăcirile dragostei. A urmat Academia de Film și Televiziune din Potsdam (Filmuniversität Babelsberg Konrad Wolf) până în 1961 și apoi a aparținut Berliner Ensemble până în 1966, unde a apărut în Opera de trei parale⁠(d) a lui Bertolt Brecht, Schweyk în al Doilea Război Mondial și Die Tage der Commune. După angajarea ei la Berliner Ensemble⁠(d), a lucrat la Volksbühne Berlin⁠(d) până în 1979. Aici a jucat în piese de George Bernard Shaw, Henrik Ibsen, William Shakespeare și Peter Hacks.

După semnarea rezoluției de protest împotriva expatrierii lui Wolf Biermann din RDG în noiembrie 1976, munca ei a fost din ce în ce mai obstrucționată. În 1979, a făcut o apariție de oaspete în rolul Helenei într-o punere în scenă a piesei Faust II la Teatrul Thalia din Hamburg. În 1980 s-a mutat în sfârșit în RFG împreună cu soțul ei Hilmar Thate , unde a reușit să se impună și cu roluri pretențioase. Pe lângă aparițiile în rol de invitată la Stuttgart, Hamburg, Bochum și Viena, ea a lucrat în principal la Teatrul Schiller din Berlin .

După 1992 a lucrat și ca lector la Academia de Artă Dramatică Ernst Busch⁠(d) (Hochschule für Schauspielkunst Ernst Busch) din Berlin. În același an, a regizat la Studiotheater Berlin⁠(d) și la Meininger Theatre.

În 2012, Domröse a jucat alături de Otto Sander pe marele ecran în Bis zum Horizont, dann links! de Bernd Böhlich, în rolul bătrânei Annegret Simon.

Filmografie selectivă

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ Angelica Domröse, Filmportal.de, accesat în  
  2. ^ Angelica Domröse, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  3. ^ Angelica Domröse, Discogs, accesat în  
  4. ^ Angelika Domröse, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  5. ^ „Angelica Domröse”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ „Angelica Domröse”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  8. ^ „Angelica Domröse la defa-stiftung.de”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare

  Materiale media legate de Angelica Domröse la Wikimedia Commons