Anna de Boemia (d. 1265)

ducesă de Silezia
Anna de Boemia
Ducesă consoartă de Silezia
Jadwiga Śląska.jpg
Date personale
Născută1204[1][2] Modificați la Wikidata
Praga, Regatul Boemiei[3] Modificați la Wikidata
Decedată (61 de ani) Modificați la Wikidata
Wrocław, Duchy of Wroclaw⁠(d) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăWrocław Modificați la Wikidata
PărințiOttokar I al Boemiei
Constanța a Ungariei Modificați la Wikidata
Frați și suroriIudita a Boemiei[*]
Dagmar a Boemiei
Agnes a Boemiei
Vratislav al Boemiei[*]
Přemysl al Moraviei[*]
Venceslau I al Boemiei
Vladislav al II-lea al Moraviei[*]
Božislava a Boemiei[*] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuHenric al II-lea cel Pios (din ) Modificați la Wikidata
CopiiConstanța de Wrocław[*]
Boleslav al II-lea[*]
Mieszko de Lubusz[*]
Henric al III-lea[*]
Conrad al II-lea[*]
Elisabeta de Wrocław[*]
Vladislav de Silezia[*]
Agnes[*][[Agnes (daughter of Henry II the Pious and abbess of St. Clara in Trebnitz)|​]]
Gertruda[*]
Hedviga[*] Modificați la Wikidata
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Ocupațiepoliticiană Modificați la Wikidata
Activitate
Apartenență nobiliară
Titluriprințesă
ducesă[*]
Familie nobiliarăPřemyslid
Regent Modificați la Wikidata

Anna de Boemia (în cehă Anna Lehnická și Anna Přemyslovna; n. 1201/1204 – d. 26 august 1265)[4] aparținând familiei Přemyslid, a fost ducesă de Silezia prin căsătoria cu ducele Henric al II-lea cel Pios.[5]

BiografieModificare

Anna fost fiica regelui boem Ottokar I Přemysl și a soției sale Constanța a Ungariei, fiica regelui Bela al III-lea.[4]

După moartea soțului ei în 1241, Anna și-a asumat regența ducatului Sileziei pentru fiul ei minor Boleslav al II-lea.[6]

Pe 8 mai 1242 Anna și fiul ei Boleslav au întemeiat mănăstirea benedictină din Grüssau (Krzeszów), în Silezia Inferioară. Ducesa văduvă a fost, de asemenea, un binefăcător generos al călugărițelor franciscane din Wrocław. În 1256 papa Alexandru al IV-lea le-a scris episcopilor de Wrocław și Lubusz, informându-i că Anna de Boemia a propus construirea unei mănăstiri care să găzduiască o comunitate de călugărițe franciscane, pentru a împlini dorința soțului ei de a fonda o astfel de instituție. În 1257 a început construcția mănăstirii. Anna a făcut multe donații mănăstirii având grijă ca donațiile ei să nu încalce jurământul de sărăcie voluntară făcut de călugărițe. În 1263 bula papală emisă de Papa Urban al IV-lea pentru călugărițele de la Wrocław afirma că Anna de Boemia dorea ca donațiile făcute de ea acestora să fie folosite doar la nevoie.

Cronica Notæ Monialium Sanctæ Claræ Wratislaviensium o indică pe Anna ca fondatoare a mănăstirii Sf. Clara din Wrocław. Biografia scrisă în prima jumătate a secolului al XIV-lea, susține că Hedviga de Andechs, soacra ei, a fost cea care a influențat cel mai mult viața religioasă a Annei.[7]

Potrivit cronicii Notæ Monialium Sanctæ Claræ Wratislaviensium scrisă de călugărițele franciscane din Wrocław, Anna a murit în 1265 și a fost înmormântată în corul călugărițelor de la Capela Sf. Hedwiga din Mănăstirea Sf. Clara în Wroclaw.[7]

Căsătorie și descendențiModificare

În 1217 Anna de Boemia s-a căsătorit cu Henric cel Pios, ducele Sileziei și al Poloniei. Din această căsătorie au rezultat cinci fii și cinci fiice:

  • Gertruda (1218/1220 – 23/30 aprilie 1247) căsătorită în 1232 cu Boleslav I de Masovia;
  • Constanța (1221 – 21 februarie 1257) căsătorită în 1230 cu Cazimir I de Kuyavia;
  • Boleslav al II-lea cel Chel (1220/1225 – 25/31 decebrie 1278) duce de Legnica;
  • Mieszko (1223/1227 – 1242), din 1241 duce de Lubusz;
  • Henric al III-lea cel Alb (1227/1230 – 3 decembrie 1266) din 1248 duce de Silezia;
  • Conrad al II-lea (1228/1231 – 6 august 1274) din 1251 duce de Głogów;
  • Elisabeta (1232 – 16 ianuarie 1265), căsătorită în 1244 cu Przemysł al Poloniei Mari;
  • Agnes (1237 – 27 aprilie 1270), stareță la Mănăstirea Sf. Clara în Trebnitz;
  • Vladislav (1237 – 27 aprilie 1270), cancelar al Boemiei (1256), episcop de Bamberg și Passau (1265) și arhiepiscop de Salzburg (1265 – 1270);
  • Hedviga (1238/1241 – 3 aprilie 1318), stareță la Mănăstirea Sf. Clara din Wrocław.

După lungi lupte dinastice, fiii mai mici ai Annei și-au revendicat drepturile asupra teritoriilor din Silezia Inferioară. Henric al III-lea, după o împărțire a teritoriilor Sileziei în 1248, a cârmuit ca duce de Silezia la Wrocław, în timp ce Boleslav al II-lea a continuat să guverneze ca duce de Legnica. Din 1251 Conrad a cârmuit ca primul duce de Głogów. Fiul Annei, Vladislav (numit și Ladislaus; 1237–1270) a fost cancelarul regelui Ottokar al II-lea al Boemiei în 1256, apoi a fost ales episcop de Bamberg (1257) și Passau și a devenit arhiepiscop de Salzburg în 1265 dintre fiicele ei. Gertruda a devenit prima soție a lui Boleslav I, ducele Mazoviei, în timp ce Hedviga (c. 1240-1318) a fost stareța mănăstirii Sf. Clara din Wrocław.

Potrivit istoricului Gábor Klaniczay Anna a fost venerată ca sfântă în Polonia, dar nu a fost niciodată canonizată.

NoteModificare

  1. ^ „Anna de Boemia”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ Anna (în poloneză) 
  3. ^ „Anna de Boemia”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ a b „Anna Slezská, kněžna, 1201/4-1265 - Bibliografie dějin Českých zemí”. biblio.hiu.cas.cz. Accesat în . 
  5. ^ Este important de remarcat că Anna a fost încă numită „ducesă” după moartea soțului ei în 1241 (vezi Sébastien Rossignol „The Authority and Charter Usage of Female Rulers in Medieval Silesia, c. 1200-c. 1330” în The Journal of Medieval History.
  6. ^ Rossignol, Sébastien, „S. Rossignol, The Authority and Charter Usage of Female Rulers in Medieval Silesia, c. 1200-c. 1330”, Journal of Medieval History 40,1, 2014 (în engleză), accesat în  , pp. 63-64.
  7. ^ a b „Monumenta Germaniae Historica”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 

BibliografieModificare

  • Augustin Knoblich: Herzogin Anna von Schlesien, Editura Underholz, Breslau 1865 (versiune online).
  • Sébastien Rossignol: The Authority and Charter Usage of Female Rulers in Medieval Silesia, c. 1200 – c. 1330 în The Journal of Medieval History. 2014, pp. 63–84, aici pp. 72–75 (versiune online).
  • William Chester Jordan; McNab, Bruce; Ruiz, Teofilo F.: Order and Innovation in the Middle Ages: Essays in Honor of Joseph R. Strayer, Princeton University Press 2015, ISBN 978-1400869671.