Anton Alexandrescu

politician
Anton Alexandrescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Laloșu, Vâlcea, România Modificați la Wikidata
Decedat (79 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
OrganizațieAcademia de Studii Economice  Modificați la Wikidata
Partid politicPartidul Național Țărănesc - Anton Alexandrescu, Partidul Național-Țărănesc  Modificați la Wikidata

Anton Alexandrescu (n. 2 mai 1905, Laloșu, județul Vâlcea – d. 23 noiembrie 1984, București) a fost un om politic, membru al Partidului Național Țărănesc (PNȚ), și funcționar financiar-bancar. A fost liderul unei aripe trădătoare a PNȚ care a pactizat cu comuniștii, mai precis Partidul Național Țărănesc - Anton Alexandrescu (PNȚ-AA) care a candidat în cadrul așa-zisului Bloc al Partidelor Democrate (BPD) la alegerile din 1946.

Biografie

modificare

A urmat școala primară în comuna natală, apoi Liceul Frații Buzești din Craiova (1917-1925).[1] Licențiat în științe economice (promoția 1930; secția Comerț. Bancă. Asigurări), a profesat la BNR și la Institutul Național de Cooperație. Membru PNȚ, s-a remarcat în timpul celui de-al Doilea Război Mondial prin atitudinea sa antigermană, fiind internat în lagărul de la Târgu-Jiu (1942).

La data de 23 februarie 1945, împreună cu un număr de țărăniști a produs o sciziune în cadrul filialelor din Ilfov și București ale Partidului Național Țărănist, punând bazele unei noi grupări, PNȚ-Anton Alexandrescu, care a aderat la Frontul Național Democrat, grupare aflată sub controlul PCR.[2] Partidul a editat un oficios numit Dreptatea Nouă,[2] în condițiile în care oficiosul PNȚ se numea Dreptatea. La 23 ianuarie 1948 gruparea sa politică a fuzionat cu Frontul Plugarilor, la recomandarea autorităților comuniste.

Anton Alexandrescu a fost Ministru al Cooperației (6 martie 1945 - noiembrie 1946) în primul guvern Petru Groza, rector al Institutului de Științe Economice și Planificare (1949-1951) și primul decan al Facultății de Finanțe[1]; deputat de Vâlcea și membru în Prezidiul Marii Adunări Naționale (1948), ca răsplată pentru compromisul încheiat cu noii lideri politici ai României. Calitățile de economist, dar și dorința comuniștilor de a marginaliza activitatea politică a unui fiu de "chiabur" au determinat încadrarea sa la Banca de Stat (1953-1954) și Banca Agricolă (1954-1956). În 1956 este numit președinte al Consiliului Provizoriu Central al Cooperativelor (1956-1961).

După mai multe acuzații la adresa prestației sale politice și profesionale, a primit, în 1963, cu bunăvoința lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, un post de funcționar la ADAS (Administrația Asigurărilor de Stat), unde a lucrat până la pensionare.

Decorații

modificare
  • Titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[3]
  • Medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[3]

Referințe și note

modificare
  1. ^ a b Răcilă Emil, Moșteanu Tatiana, Costică Ionela, 60 de ani de la înființarea Facultății de Finanțe 1948-2008, Editura ASE, 2009, p. 31
  2. ^ a b Neagoe 1996, pp. 238.
  3. ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.

Bibliografie

modificare
  • Narcis-Dorin Ion, „Partidul Național Țărănesc-Anton Alexandrescu. Scurtă istorie. I”, Revista Arhivelor, nr. 2, 1997, p. 101-156.
  • Narcis-Dorin Ion, „Partidul Național Țărănesc-Anton Alexandrescu. Scurtă istorie. II”, Revista Arhivelor, nr. 1-2, 1998, p. 35-80.
  • Neagoe, Stelian (), Istoria politică a României între anii 1944-1947. Crestomația tranziției dintre două dictaturi, București: Editura Noua Alternativă