Archibald Reiss

Date personale
Archibald Reiss

Născut	8 iulie 1875^[1]^[2] Hausach, Baden-Württemberg, Germania
Decedat	7 august 1929 (54 de ani)^[2] Belgrad, Regatul Iugoslaviei^[3]
Cetățenie	Germania Elveția
Ocupație	cadru didactic universitar[] publicist criminolog[]
Limbi vorbite	limba franceză limba germană^[1]
Activitate
Domeniu	chimie
Instituție	Universitatea din Lausanne[*]
Alma Mater	Universitatea din Lausanne[*]
Premii	Legiunea de onoare
Modifică date / text

Rudolphe Archibald Reiss (n. 8 iulie 1875, Hausach, Baden-Württemberg, Germania – d. 7 august 1929, Belgrad, Regatul Iugoslaviei) a fost un criminolog, om de știință, profesor și scriitor germano-elvețian.

Formarea profesională

Familia Reiss a lucrat în domeniul agriculturii și vinificației. Archibald a fost al optulea din cei zece copii ai latifundiarului Ferdinand Reiss și al Paulinei Sabine Anna Gabriele Seutter von Loetzen. După ce a absolvit liceul în Germania, el a mers la studii în Elveția. A obținut un doctorat în chimie la vârsta de 22 de ani și a devenit expert în fotografie și științe medico-legale.

În 1906 a fost numit profesor de criminalistică la Universitatea din Lausanne. În 1909 a fondat primul program științific universitar de criminalistică și „Institut de police scientifique” (Institutul de științe medico-legale) de la Universitatea din Lausanne. El a publicat două cărți importate în domeniul criminalisticii: Photographie judiciaire („Fotografia judiciară”, Mendel, Paris) în 1903 și prima parte a lucrării sale majore Manuel de police scientifique. I Vols et homicides („Manual de criminalistică: Furturi și omucideri”, Payot, Lausanne și Acan, Paris) în 1911. Institutul pe care l-a creat a sărbătorit aniversarea a 100 de ani în 2009 și a devenit o școală importantă, fiind denumit astăzi Ecole des sciences criminelles, care include studii de medicină legală, criminologie și drept penal în cadrul Facultății de Drept și Justiție Penală a Universității din Lausanne.

Serbia

Urna conținând inima lui Archibald Reiss, care se afla pe muntele Kajmakčalan (2.521 m), unde sârbii au învins Armata Bulgară și și-au eliberat teritoriul propriu în Primul Război Mondial. Bulgarii au distrus urna în cel de-al Doilea Război Mondial

Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Reiss a fost angajat de guvernul sârb să investigheze atrocitățile comise de trupele invadatoare ale Puterilor Centrale împotriva sârbilor. Dr. Reiss a documentat pe larg aceste atrocități, publicându-și rezultatele în două rapoarte. Primul, intitulat „Raport asupra atrocităților comise de Armata Austro-Ungară în timpul primei invazii în Serbia”,^[4] a fost finalizat în anul 1915 și publicat în 1916, concentrându-se asupra crimelor comise de către austro-ungari împotriva sârbilor în timpul invaziei și ocupării Serbiei în primele luni ale Primului Război Mondial în 1914. Cel de-al doilea raport al lui Reiss s-a concentrat pe cea de-a doua etapă a invaziei și ocupării Serbiei și pe crimele comise împotriva sârbilor începând din 1915, comise de data această de către forțele combinate ale Austro-Ungariei, Bulgariei și Germaniei. Acest al doilea raport, intitulat „Încălcarea regulilor și legilor războiului, comise de austro-bulgaro-germani: Scrisorile unui criminolog de pe Frontul Macedonean Sârb”, a fost publicat în 1919.^[5]

Atunci când Serbia a fost invadată în 1915 el s-a alăturat Armatei Sârbe aflată în retragere prin Albania și s-a întors cu Armata Sârbă victorioasă, atunci când Belgradul a fost eliberat în ultimele zile ale războiului. El a fost cunoscut ca un mare prieten al Serbiei și al poporului sârb și după război a decis să rămână și să trăiască în Regatul Iugoslaviei. La invitația guvernului sârb a desfășurat o investigație cu privire la atrocitățile comise de maghiari, germani și bulgari în Serbia în timpul Primului Război Mondial și și-a publicat rapoartele în revistele științifice europene. A făcut parte din delegația guvernului sârb la Conferința de Pace de la Paris din 1919. A descoperit fotografii propagandistice realizate de Armata Austro-Ungară în care erau prezentate atrocitățile comise împotriva poporului sârb.

După război, Reiss a contribuit la înființarea primei academii de poliție din Serbia și a predat cursuri de criminalistică.^[6] El a fost unul dintre fondatorii organizației de Cruce Roșie din Serbia. A devenit cetățean de onoare al orașului Krupanj în 1926.

După moartea sa, trupul său a fost îngropat în cimitirul Topčider și, la cererea lui, inima lui a fost îngropat pe dealul Kajmakčalan. Urna conținând inima lui a fost ulterior distrusă de bulgari într-un gest de răzbunare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Moștenire

Ca un testament al său către poporul sârb, a lăsat un manuscris nepublicat Ecoutez les Serbes! („Ascultați-i pe sârbil!”, în sârbă Čujte Srbi!). Acesta a fost finalizat pe 1 iunie 1928, iar în 2004 a fost tipărit în Serbia într-un număr mare de exemplare și distribuit gratuit.

Mai multe străzi din Serbia, în special în Voivodina, îi poartă numele. În noiembrie 2013, el a fost nominalizat pentru a fi inclus în French Forensic Science Hall of Fame de către Association Québécoise de Criminalistique.^[7]

Lucrări

La photographie judiciaire Beudel, Paris 1903.
Manuel de police scientifique (technique). Préface de Louis Lépine. Payot, Lausanne 1911.
Report upon the atrocities committed by the Austro-Hungarian army during the first invasion of Serbia. Simpkin, Marshall, Hamilton, Kent & Co. Ltd., London 1916.
Les infractions aux règles et lois de la guerre. Payot, Lausanne 1918.
„The kingdom of Serbia. Infringements of the rules and laws of war committed by the Austro-Bulgaro-Germans; letters of a criminologist on the Serbian Macedonian front”. 1919.
Poslednje pismo Srbima: Čujte Srbi! Zlaja, Belgrad 2005, ISBN: 86-84737-35-0. (postum)

Referințe

^ ^a ^b Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ ^a ^b „Archibald Reiss”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014
^ „Archibald Reiss”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 30 decembrie 2014
^ „The Kingdom of Serbia; Report - Upon the Atrocities Committed by the Austro-Hungarian Army During the First Invasion of Serbia”. 1916.
^ „Велики рат”. National Library of Serbia.
^ „Days of Archibald Reiss held in Belgrade”. B92. 3 martie 2014. Accesat în 4 martie 2014.
^ „Liste des intronises au Pantheon francophone de la criminalistique”. Arhivat din original la 6 martie 2018. Accesat în 23 iunie 2015.

Bibliografie

Quinche, Nicolas, "Experts du crime sur les bords du Léman: naissance de la police scientifique en Suisse romande et en France". Hauterive: Editions Attinger, 2014, 352p., collection "Nouvelles Editions". ISBN: 978-2-940418-82-4
The genealogy of Rodolph Archibald Reiss can be found on "Jewish families of Frankfurt am Main".
Quinche, Nicolas, Crime, Science et Identité. Anthologie des textes fondateurs de la criminalistique européenne (1860-1930). Genève: Slatkine, 2006, 368p.
Quinche, Nicolas, "Les victimes, les mobiles et le modus operandi du criminaliste suisse R.-A. Reiss. Enquête sur les stratégies discursives d’un expert du crime (1906-1922)", in Revue Suisse d’Histoire, 58, no 4, décembre 2008, pp. 426–444.
Quinche, Nicolas, « L’ascension du criminaliste Rodolphe Archibald Reiss », in Le théâtre du crime : Rodolphe A. Reiss (1875-1929). Lausanne : Presses polytechniques et universitaires romandes, 2009, pp. 231–250.
Quinche, Nicolas, « Reiss et la Serbie : des scènes de crime aux champs de bataille, l’enquête continue », in Le théâtre du crime : Rodolphe A. Reiss (1875-1929). Lausanne : Presses polytechniques et universitaires romandes, 2009, pp. 289–306.
Quinche, Nicolas, « Le tatouage dans l’œil du criminaliste », in Le théâtre du crime : Rodolphe A. Reiss (1875-1929). Lausanne : Presses polytechniques et universitaires romandes, 2009, pp. 307–310.
Quinche, Nicolas, « Bombes et engins explosifs sous l’œil du criminaliste : le travail de l’expert à l’Institut de police scientifique de l’Université de Lausanne (1904-1919) », Revue historique vaudoise, 2010, pp. 175–191.
Quinche, Nicolas, "Sur les traces du crime: de la naissance du regard indicial à l'institutionnalisation de la police scientifique et technique en Suisse et en France. L'essor de l'Institut de police scientifique de l'Université de Lausanne". Genève: Slatkine, 2011, 686p.,(Thèse de doctorat).
Scianna, Bastian Matteo (2012). „Reporting Atrocities: Archibald Reiss in Serbia, 1914–1918”. The Journal of Slavic Military Studies. 25 (4): 596–617. doi:10.1080/13518046.2012.730395. Mai multe valori specificate pentru |DOI= și |doi= (ajutor)
Rodolphe A. Reiss, pionnier de la criminalistique, publié par Jacques Mathyer, ancien directeur de l’IPSC - Lausanne.
Report upon the atrocities committed by the Austro-Hungarian army during the first invasion of Serbia Rodolphe Archibald Reiss - Simpkin, Marshall, Hamilton, Kent & Co., Ltd., London en 1916.
Les infractions aux règles et lois de la guerre / R.-A.Reiss. - Ed.Payot - 1918.
Manuel de police scientifique (technique) : I. vols et homicides / R.-A. Reiss ; préf. de Louis Lépine. - Ed.Payot - 1911.
Reiss sort en 1903 La photographie judiciaire qui lui vaut sa renommée internationale.
Rodolphe Archibald Reiss - Zdenko Levental - Editions L'Âge d'Homme -1992- www.lagedhomme.com
Dernière lettre aux serbes - Alexandre Milinkovic - éditions Zlaja - Belgrade 2005.
From the Austrian-Hungarian Wehrmacht to the German Wehrmacht - Herbert Gantschacher - edition ARBOS - Arnoldstein-Klagenfurt-Salzburg-Vienna 2009

Legături externe

fr University of Lausanne, Un Sherlock Holmes vaudois Rodolphe Archibald Reiss

[bcb9ef716f90982d5b1db4578ddb4c5f-1] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[ab146f13129af5dd81112f21b5ac5ba9-2] „Archibald Reiss”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 9 aprilie 2014

[5b39383b980c4385f1794afcf04b21f8-3] „Archibald Reiss”, Gemeinsame Normdatei, accesat în 30 decembrie 2014

[4] „The Kingdom of Serbia; Report - Upon the Atrocities Committed by the Austro-Hungarian Army During the First Invasion of Serbia”. 1916.

[5] „Велики рат”. National Library of Serbia.

[Days_of_Archibald_Reiss-6] „Days of Archibald Reiss held in Belgrade”. B92. 3 martie 2014. Accesat în 4 martie 2014.

[French_forensic_science_Hall_of_fame-7] „Liste des intronises au Pantheon francophone de la criminalistique”. Arhivat din original la 6 martie 2018. Accesat în 23 iunie 2015.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]