Aryabhata
Aryabhata | |
Statuia lui Aryabhata de la Institutul de Astronomie şi Astrofizică din Pune | |
Date personale | |
---|---|
Nume la naștere | आर्यभट |
Născut | 476 d.Hr.[1] Pataliputra, India Britanică, Dinastia Gupta |
Decedat | 550 d.Hr. (74 de ani) Pataliputra, India Britanică, Dinastia Gupta |
Religie | hinduism |
Ocupație | astronom matematician astrolog[*] |
Activitate | |
Influențat de | Surya Siddhanta[*] |
Modifică date / text |
Āryabhaṭa (în sanscrită: आर्यभट, n. 476 d.Hr., Pataliputra, India Britanică, Dinastia Gupta – d. 550 d.Hr., Pataliputra, India Britanică, Dinastia Gupta), numit și Aryabhata I (pentru a se distinge de Aryabhata II, din secolul al X-lea), a fost unul dintre primii mari matematicieni și astronomi indieni, cu care începe matematica clasică indiană[2].
Nu se cunosc prea multe detalii biografice. S-a născut la Pataliputra.
A dat reguli de rezolvare a unor probleme de aritmetică, geometrie și trigonometrie. Este primul matematician care a scris noțiuni de algebră. A rezolvat ecuații liniare de forma a dat soluția generală a unei ecuații de gradul al II-lea, soluții în numere întregi ale ecuațiilor nedeterminate de gradul I, cunoștea sistemul de numerație zecimal.
De la el începe, la indieni, însumarea seriilor aritmetice. A calculat valoarea lui π cu trei zecimale exacte. A utilizat anumite simboluri pentru puteri și a creat anumite identități simple.
A dat importanță problemelor de trigonometrie plană și sferică. S-a ocupat de arii și volume și măsurarea înălțimilor.
În ceea ce privește astronomia, Aryabhata a dezvoltat teoria lui Aristarh relativ la mișcarea Pământului în jurul axei sale și a Soarelui.
Opere
modificareCele mai valoroase scrieri ale sale au fost Āryabhaṭīya (scrisă în 499, pe când avea doar 23 de ani) și Arya-siddhanta. Acestea au fost preluate și traduse de arabi, și l-au influențat în special de Al-Biruni.
Primul satelit artificial lansat de India, ca și un crater lunar, îi poartă numele.
Note
modificare- ^ MacTutor History of Mathematics archive
- ^ Șt. Balan, Dicționar cronologic al științei și tehncii universale, București, 1979, p.105
Bibliografie
modificare- V. Suciu (colectiv de autori), Figuri ilustre din Evul mediu, Editura Tineretului, p 61-90