Aurel Cornea
| Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Acest articol sau această secțiune nu este în formatul standard. Ștergeți eticheta la încheierea standardizării. Acest articol a fost etichetat în ianuarie 2025 |
| Aurel Cornea | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  |
| Decedat | (72 de ani)[1] |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | matematician cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba română[2] limba germană[2] |
| Activitate | |
| Organizație | Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Aurel Cornea (n. 6 iulie 1933, Veneția de Jos, județul Brașov – d. 3 septembrie 2005, Eichstätt, Germania) a fost un matematician român de renume internațional, cunoscut pentru contribuțiile sale în domeniul analizei matematice și al teoriei potențialului. Deși și-a pierdut vederea în adolescență, a continuat să aibă o carieră academică remarcabilă în România și Germania, fiind unul dintre fondatorii școlii românești de teoria potențialului.
Biografie
modificareAurel Cornea s-a născut pe 6 iulie 1933 în comuna Veneția de Jos, județul Brașov. Provenea dintr-o familie modestă, iar părinții săi au plecat în București pentru a-și construi o viață mai bună. În copilărie, Aurel a rămas în grija bunicilor paterni, în satul natal. La vârsta de 15 ani, în urma unui accident în propriul său laborator de chimie improvizat acasă, și-a pierdut complet vederea.[3]
Cu toate acestea, a reușit să-și continue studiile, dovedind o capacitate intelectuală extraordinară. A fost admis la Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1955. În 1960, a obținut titlul de doctor în matematică, cu o teză privind frontiera Martin a suprafețelor Riemanniene.[4]
Cariera academică
modificareDupă terminarea studiilor, Aurel Cornea a fost angajat ca preparator și cercetător la Institutul de Matematică din București, unde a devenit unul dintre colaboratorii apropiați ai profesorului Simion Stoilow, un nume marcant în analiza complexă. În perioada 1968-1970 a fost profesor invitat la universitățile din Erlangen (Germania), Paris (Franța) și Osaka (Japonia).
În 1978, în timpul participării la Congresul Internațional de Matematică de la Helsinki, Aurel Cornea a decis să emigreze în Germania. A fost numit profesor la Universitatea Catolică din Eichstätt, fiind unul dintre primii profesori ai nou-înființatului departament de matematică. A predat acolo până la pensionarea sa în 1999.
După pensionare, a continuat să fie activ în mediul academic, ținând cursuri de teoria potențialului la Universitatea din București în cadrul unui program susținut de Serviciul German de Schimb Academic (DAAD).
Contribuții științifice
modificareAurel Cornea este cunoscut pentru contribuțiile importante în domeniul matematicii, în special în analiza matematică și teoria potențialului.
Printre lucrările sale notabile se numără:
- Corneliu Constantinescu, Aurel Cornea, "Ideale Ränder Riemannscher Flächen", Ergebnisse der Mathematik und ihrer Grenzgebiete, Springer, 1963, ISBN 978-3-642-87031-6.[5]
- Corneliu Constantinescu, Aurel Cornea, "Potential Theory on Harmonic Spaces", Springer Berlin Heidelberg, 1972, ISBN 978-3-540-06098-7. Disponibil online la Google Books.[6]
- N. Boboc, G. Bucur, A. Cornea, "Order and Convexity in Potential Theory: H-Cones", Springer, 1981, ISBN 978-3-540-10625-8. Disponibil online la Springer.[7]
Recunoaștere și distincții
modificareAurel Cornea a primit numeroase distincții academice, printre care:
- Doctor honoris causa al Universității din București (2002)
- Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Comandor, conferit de Statul Român în 2003
De asemenea, a fost invitat să predea și să participe la conferințe internaționale la prestigioase universități din Canada, Statele Unite și Germania.
Moștenire și influență
modificareAurel Cornea este considerat unul dintre fondatorii școlii românești de teoria potențialului. Prin lucrările sale, a influențat generații de matematicieni din România și din străinătate. Munca sa a fost recunoscută și apreciată pe plan internațional, fiind descris de colegi drept un om de o capacitate intelectuală extraordinară și o voință remarcabilă de a-și depăși condiția.
Aurel Cornea a decedat în 2005, în urma unui accident rutier în Germania. Până în ultimele zile ale vieții sale, a rămas activ în comunitatea academică și a menținut legături strânse cu satul sau natal.[8]
Note
modificare- ^ a b Aurel Cornea, Autoritatea BnF
- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ https://www.revistamemoria.ro/wp-content/uploads/2017/10/5556-c-contantinescu-prietenul-meu-aurel.pdf
- ^ https://www.bjbv.ro/dictionar/cornea-aurel/
- ^ https://link.springer.com/book/10.1007/978-3-642-87031-6
- ^ https://books.google.ro/books/about/Potential_Theory_on_Harmonic_Spaces.html?id=-te-QgAACAAJ&redir_esc=y
- ^ https://link.springer.com/book/10.1007/BFb0090447
- ^ https://www.revistamemoria.ro/wp-content/uploads/2017/10/5556-c-contantinescu-prietenul-meu-aurel.pdf
Bibliografie
modificare- Biblioteca Județeană „George Barițiu” Brașov. CORNEA, Aurel.
- Revista Memoria. Corneliu Constantinescu. Prietenul meu Aurel.
Legături externe
modificare- Profilul lui Aurel Cornea în baza de date zbMATH: https://zbmath.org/authors/cornea.aurel.