Aurelian Titu Dumitrescu

Aurelian Titu Dumitrescu
Aurelian Titu Dumitrescu în mai 2008
Date personale
Născut	15 februarie 1956, orașul Caracal, județul Olt)
Naționalitate	român
Ocupație	poet, eseist, jurnalist
Activitatea literară
Activ ca scriitor	literatura română
Operă de debut	Iubire de pietrar, Antumele, Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu
Influențe Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Nora Iuga, Ion Gheorghe
A influențat pe Ciprian Chirvasiu

Aurelian Titu Dumitrescu (n. 15 februarie 1956, Caracal, județul Olt) este poet, eseist, jurnalist român. A scris și publicat peste 50 de volume de poezie, eseuri despre literatură și artă plastică, precum și de publicistică. A fost apropiat de Nichita Stănescu, împreună au realizat volumul Antimetafizica, apărut în foileton în suplimentul literar al Scânteii Tineretului în 1983, având între coperte titlul complet Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, la Editura Cartea Românească, în 1985.

Biografie

Aurelian Titu Dumitrescu s-a născut la 15 februarie 1956, în Caracal (conform organizării administrativ teritoriale a României de la acea vreme, orașul Caracal era în raionul Caracal din Regiunea Oltenia). Locuia cu mama, Maria, din familia Chirca din satul Redea, și cu tatăl lui, Adrian, în casa bunicii paterne, Maria Epure.

Studii

Aurelian Titu Dumitrescu a început să învețe la Școala „Filipescu” și a continuat din clasa a II-a la Școala generală nr. 2 din Caracal. La 15 ani, în 1971, Aurelian Titu Dumitrescu a reușit la examenul de admitere organizat de Liceul nr. 1 din Caracal, acum și înainte de 1947 cunoscut ca Liceul „Ioniță Assan”, absolvind în 1975.

În liceu, a publicat un reportaj în revista Facla.

În 1980, după o perioadă de cinci ani, în care a lucrat la Casa de Cultură a Municipiului Slatina și la Întreprinderea de Aluminiu Slatina, și-a reluat studiile: a reușit admiterea la Facultatea de Ziaristică din cadrul Academiei „Ștefan Gheorghiu”, și în 1984, a absolvit, susținându-și examenul de licență, cu teza „Simple observații asupra sincronismului și protocronismului”, la care l-a avut ca îndrumător de lucrare, din umbră, pe Nicolae Manolescu, oficial conducătorul de lucrare fiind Ion Cristoiu. În timpul facultății, a fost distins cu mai multe premii literare și de publicistică.

Cariera profesională

Adrian Păunescu i-a schimbat repartiția angajându-l, cu dispensă de vechime, redactor de rubrică la revista Flacăra.

În 1985, Aurelian Titu Dumitrescu este mutat disciplinar la Rebus, apoi, în 1987, la Filatelia, unde, în 1988, a devenit secretar general de redacție.

În 1990, cu ocazia primei ședințe de primiri în Uniunea Scriitorilor dintr-o România liberă, dosarul său a fost susținut de Nicolae Manolescu și de Marin Sorescu, iar poetul a fost admis ca membru titular. Recomandările au fost semnate de: Cezar Baltag, Mircea Dinescu, Dan Grigorescu, Ion Gheorghe.

În martie 1990, i s-a propus direcția revistei Europa, pe care Aurelian Titu Dumitrescu a și înființat-o. Printre alții, publicau în paginile acesteia, în același timp, Nicolae Manolescu, Adrian Păunescu, Dan Grigorescu, Christian W. Schenk, Ion Gheorghe, Aurel Covaci, Cristian Popescu, Theodor Baconski. După două luni de zile, Aurelian Titu Dumitrescu a demisionat, și colaboratorii săi au părăsit paginile publicației.

În mai 1990, Cezar Baltag și Mircea Dinescu l-au invitat să lucreze, ca publicist comentator, la Viața Românească. În 1991, a fost avansat în postul de secretar general de redacție.

A mai fost redactor șef-adjunct la Viața Românească, funcție din care a demisionat.

Din aprilie 2000, a lucrat pe postul de consilier în cadrul Secției Asistență Religioasă a Ministerului Administrației și Internelor.

Din anul 2013, este inspector în cadrul Arhivelor Naționale.

Înainte de debutul editorial, a publicat în Limba și literatura pentru elevi, Cronica, Ramuri, Convorbiri literare, Familia, Îndrumătorul cultural, Flacăra, Cutezătorii, Săptămâna, Luceafărul, România literară.

Distincții

În 2006, a fost decorat de către președinția României cu ordinul „Bărbăție și credință” în grad de ofițer, iar Ministerul Culturii i-a înmânat Brevetul „Excelență în cultură”.

În 1997, a primit Marele Premiu Ion Vinea, acordat de Uniunea Scriitorilor, Editura Ion Vinea și Casa de Cultură „Ion Vinea”, din Giurgiu, iar în 1998 Premiul Virgil Mazilescu.

Referințe critice

Odată cu publicarea antologiei Antumele I și II (Editura Vinea, 2006), filosoful și eseistul Mihai Șora aprecia că:

„A sosit momentul, pentru Aurelian Titu Dumitrescu, să-și adune între copertele unui volum încăpător versurile scrise de-a lungul unui întreg sfert de secol, risipite în cărți numeroase, de dimensiuni și formate variabile, care nu s-au bucurat întotdeauna de recepția pe care o meritau din plin. E vorba, în fond de activitatea de un sfert de secol a unui poet de prim rang, care aduce forță și suflu în vehemența ținută-n frâu a versurilor sale. Și nu numai, ci și o viziune bine articulată.

Nu sunt critic literar, deci nu mă voi aventura în hățișul acestei opere ca să-i scot în evidență articulațiile (amatorul de poezie se poate dispensa de o atare disecție), dar om pretind a fi iar în această calitate pot depune mărturie că, într-o umanitate compusă prea adesea din exemplare fără consistență, Aurelian Titu Dumitrescu e un om întreg, care trage greu la cântar. Și nici poezia lui nu-i o joacă gratuită. Dimpotrivă.

A bon entendeur, salut! (sau, pe românește: cine are urechi de auzit, să audă!)”

În prefața ediției a doua (cea din 1998) a volumului Antimetafizica scriitorul, diplomatul și omul politic Alexandru Paleologu (1919-2005) a scris:

„Aurelian Titu Dumitrescu a luat asupra sa îndrăzneala de a provoca la un continuu turnir poetic pe omul care era atunci stăpânitorul gloriei. L-a sfidat. L-a asediat la domiciliu. Trecând peste uzanțe, peste prudențe, peste cuviință, l-a constrâns să-l primească înăuntru, i-a violat într-un fel domiciliul și sindrofia cu alți amici. L-a așteptat pe palier, a coborât în stradă, s-a plimbat, a așteptat din nou, până l-a provocat să intre în arenă. Adică să deschidă ușa și să-l poftească înăuntru. Refuzase destul de ferm această injoncțiune Nichita. Dar A. T. Dumitrescu a câștigat prima rundă, penetrînd în citadelă. <<Vreau să vă dovedesc că sînt un poet cel puțin tot atît de bun ca și Domnia Voastră>>”.

În articolul „Un cititor de mistere” publicat în România Literară, anul XXXI, nr. 6, 18-24 februarie 1998, Nora Iuga a scris:

„Este greu să vorbești despre un anumit volum de poezie scris de Aurelian Titu Dumitrescu, pentru că el scrie o singură carte în toate volumele lui, un singur poem continuu, care poate să înceapă și să se termine oriunde. Aurelian Titu Dumitrescu e un poet deosebit, un poet singular, un out-sider în contextul generației sale. El nu se falsifică, nu-și pune măști profitabile, nu vrea cu orice preț să fie modern. El își urmează poezia care e cea dintotdeauna, cea care ni s-a transmis de la aedul orb și pînă în zilele noastre. Firește, poeții tineri își aleg, mai ales în perioadele lor de formare, modele. Foarte mulți tineri de azi își află modelele chiar printre colegii lor de generație, ceea ce poate fi profitabil sau nu, profitabil pentru că astfel reușesc să impună o sensibilitate nouă care le marchează epoca, neprofitabil, pentru că împrumutîndu-și mijloacele pînă la tocire își aplatizează originalitatea. Aurelian Tutu Dumitrescu are și el modelele lui, dar influența acestora este atît de îndepărtată și atît de bine asimilată, încît e aproape irecognoscibilă. Aș numi aici Biblia, Eminescu, Rilke, Trakl. Într-un fel, el e mai original, pentru că scrie altfel decît toți poeții generației sale. El scrie o poezie orfică de incantație sonoră. Există un ritm obsedant în versurile lui de parcă o muzică îi cîntă în creier. El este un poet pentru care creația este mister. El repune în drepturi metafizica. Este și un poet oracular; un critic literar l-a comparat cu Nostradamus, ceea ce este ilar, dar nu i se poate contesta un văz care pătrunde dincolo, în esența lucrurilor și le arată fața ascunsă. Poezia lui Aurelian Tuti Dumitrescu este un dialog permanent cu Dumnezeu, un psalm continuu în care își mărturisește suferințele, înfrîngerile, victoriile, slăbiciune, tăria și mai ales bucuria de viață”.

În anul 1992, în prefața volumului Mi s-a culcat moartea pe inimă semnat de A.T. Dumitrescu, Cezar Ivănescu, a scris "cu dragoste și spaimă mare":

„Ne clătinăm de spaimă cu toții în fața morții și, mai rar, către fața unui Dumnezeu pe care nu-l înțelegem întotdeauna căci nu ne înțelegem întotdeauna, numai că acum domnia-ta, iubit prieten și poet Aurelian Titu Dumitrescu, trebuie să știi că ești un bărbat puternic și un scriitor român în viață care își poartă crucea așa cum se cuvine, atît de bine încît poate de brațul domniei-tale să se sprijine și-un altul care, poate, se clatină mai tare ...”

În anul 1987, Mircea Dinescu a scris, la cerea lui Aurelian Titu Dumitrescu, o recomandare pentru primirea în Uniunea Scriitorilor, iată ce spunea Mircea Dinescu la acea dată:

„14 iunie 1987

Aurelian Titu Dumitrescu – acest poet de-o naivitate atletică mi se pare a nu dănțui cot la cot cu veselii săi colegi de generație, datorită nu numai felului său de a fi, ci și felului său de a scrie. Obsedat de sine însuși ca tot poetul român, agasant cu delicatețe și binevoitor cu măsură - s-a îmbarcat la debutul său pe acel vapor titanic numit Nikita Stănescu și meritul său de-a fi știut să salveze Jurnalul de bord, deși i-a fost minimalizat de ocoșii optzeciști, e incontestabil încărcat de un nobil și rar patetism. Îl recomand cu fraternă colegialitate să devină membru al Uniunii Scriitorilor, pentru că structura sa tragică, de om și artist, mi se pare alcătuită dintr-un cristal neumbrit de impuritățile ticăloșiei cu care atâția alții își pardosesc urcușurile și victoriile nemeritate.

Mircea Dinescu”

Inedit despre ANTIMETAFIZICA

Textul de mai jos reproduce un manuscris olograf Nichita Stănescu referitor la volumul Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, manuscris aflat în colecția Costin Motroașă și care a fost reprodus în facsimil în "Nichita Stănescu - Opere Complete", Editura Univers Enciclopedic, 2004:

Declarație

Subsemnatul Nichita Stănescu, declar prin prezenta că toate drepturile de autor corespunzătoare la cartea “Antimetafizica” semnată de Aurelian Titu Dumitrescu, să revină autorului, dat fiind că partea mea de contribuție la carte este insignifiantă, opiniile mele fiind reinterpretate de autorul numit (Aurelian Titu Dumitrescu).

Cu mulțumiri

Nichita Stănescu

Directorului editurii Albatros, Mircea Sântimbreanu

28–I–1983, București

Dedicate lui Aurelian Titu Dumitrescu de Nichita Stănescu

De Aurelian, de Titu și de Dumitrescu

Ne-am cunoscut printr-o minciună, care s-a vădit ulterior, prin desfrînarea talentată a versului lui, ca nefiindă.

M-am uitat, mărturisesc cu oboseală, pe versurile lui și lăsîndu-mă cuprins de ele m-am regăsit într-o odihnă a spiritului.

Din sămînță muncitorească naște vers de fiertură de fier, și-l înțepenește în neuitarea noastră uitucă cum lebăda pe lacuri și murindă, cîntecul.

Nepricepuți cum sîntem noi, la dînsul însă ne pricepem.

Aurelian are ochii negri pînă la luciul luminii, gene de măturat lumea cu ele și sprîncene pentru umbră, de ar fi nevoie cumva și de vre-o umbră.

Suflet sănătos și inimă zdravănă Aurelian a venit la mine să mă-ntrebe dacă ar putea să doarmă un pic de osteneală.

- Aureliane, l-am întrebat, noi pe aicea avem pe la noi de locuit două auricule și două ventricule. Unde vrei să tragi în noaptea asta?

- Dacă s-ar putea, mi-a răspuns fiorosul poet sfios, dacă s-ar putea, mi-a spus Aurelian, eu aș dormi în auricule.

Închei aici, salutînd drumul unui nou poet în care nădejdea noastră pune o mare bizuință estetică.

Nichita Stănescu

Decembrie spre Ianuarie

Despre starea poetului tînăr

Starea poetului tînăr este starea națiunii, adolescența ei, înflăcărarea ei, idealurile ei.

Poetul tînăr îl are pe nu îl are, curge la munte de-a dreptul în sus, zvîrlind cu păstrăvi după vulturi.

Fericit nu este cel despre care se zice de bine, ci acela care zice de bine despre ceea ce este.

Aurelian Titu răsare în mijlocul verbului nostru cum Pasărea măiastră în piatra lui Brîncuși.

Ce chin, Doamne, și cîte viori sparte, în circomvoluțiunile versului său.

De veți citi fără de prejudecăți fărădelegea versului lui, vă veți umple de un cîntec mut, de o aripă care își caută zburătoarea, de un fulg de zăpadă care își caută iarna.

Vi-l arăt astăzi mîndru de el și bogat de mine.

Nichita Stănescu

Volume publicate

1. Iubire de pietrar, Editura “Scrisul Românesc”, 1982

2. Antumele, Editura “Litera”, 1985

3. Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, editura „Cartea Românească”, 1985 (lucrarea a apărut în întregime în suplimentul literar al Scânteii Tineretului, în 1983)

4. Antumele 4,5, Editura “Litera”, 1986

5. Quasimodo, Editura “Litera”, 1987

6. Antimetafizika, Nichita Stănescu válaszol Aurelian Titu Dumitrescu, kérdéseire, Editura Kriterion, 1987

7. Nichita Stănescu, atît cît mai știm noi, Editura “Litera”, 1989

8. Poeme, Editura “Cartea Românească”, 1989

9. Încercare de înșurubare în real, Editura “Litera”, 1991

10. Monologuri, Editura “A.M.B.”, 1991

11. Mi s-a culcat moartea pe inimă, Editura “Vinea”, 1992

12. Aproape tac, aproape plîng, aproape sînt, Editura “Vinea”, 1995

13. “Melanholia deșertăciunilor”, Editura “Vinea”, 1996

14. Deșertăciunea șterge fața morții, Editura “Cartea Românească”, 1996

15. Acolo unde plînsul nu atinge moartea, Editura “Semne”, 1997

16. Trei tipare, Editura “Semne”, 1998

17. Antumele (antologie), Editura “Vinea”, 1998

18. Antimetafizica, ediția a II-a, Editura “Allfa”, 1998

19. Îngerul poverii, Editura “Cartea Românească”, 1998

20. Sfînt îndîrjit, Editura “Semne” și Editura “Vinea”, 1999

21. Scrisori către părintele Niculae, Editura Ministerului de Interne, 2001

22. LIMBĂ, LITERATURĂ, STIL - opinii culese de Aurelian Titu Dumitrescu (1987 - 1989), Editura Ministerului de Interne, 2001

23. Maranatha, Editura Ministerului de Interne, 2001

24. Convorbiri cu Aurelian Titu Dumitrescu - Motivarea sinelui de Preot Niculae Constantin, Editura Ministerului de Interne, 2001

25. Capul și pajura, Editura “Axa”, 2001

26. Ceremonii nocturne, Editura “Regent House Printing&Publishing”, 2002

27. Ateliere în paragină – 24 de ore și miezul nopții cu Aurelian Titu Dumitrescu de Ciprian Chirvasiu, Editura “Carte de suflet”, 2002

28. Ghiaurele, Editura “Semne”, 2002

29. Îngerii îndepărtați, Editura “Semne”, 2002

30. Puntea suspinelor și închisoarea, Editura Fundației “Universitatea pentru toți”, 2003

31. Viața la zi, Editura “Semne”, 2003

32. Epistolar târziu, Editura “Fundația Revistei Jandarmeriei”, 2003

33. Forme de liniște, Editura Fundației “Universitatea pentru toți”, 2003

34. Sânge de sacerdot, Editura Ministerului de Interne, 2004

35. Nichita STĂNESCU, Nicolae LABIȘ, Mihai EMINESCU, Cristian POPESCU – Dialoguri cu Aurelian Titu Dumitrescu de Nicolae Țone, Editura “Vinea”, 2004

36. Parada (Autobiografie), Editura “Semne”, 2005

37. Viata la zi (II), Editura “Semne”, 2006

38. Antumele I si II (antologie), Editura “Vinea”, 2006

39. MILTIADE, Editura “Badea”, 2006

40. NOAPTEA DE APOI, Editura “Vinea”, 2006

41. BAUDELAIRE, VERLAINE, RIMPBAUD, MALLARME modele pentru scriitorii români contemporani o anchetă literară de Simona-Grazia Dima și Aurelian Titu Dumitrescu, Editura Ministerului Administrației și Internelor, 2006

42. LIMBĂ, LITERATURĂ, STIL - opinii culese între 1987 - 1989. Ediția a 2-a revizuită și adăugită, Editura AGERPRESS, 2007

43. MUTUL - Ion Gheorghe într-o convorbire literară cu Aurelian Titu Dumitrescu, Editura “Vinea”, 2008. Manuscrisul original, format din două caiete care au pe fiecare pagină semnătura maestrului Ion Gheorghe peste scrisul lui Aurelian Titu Dumitrescu, pentru ca acesta să nu fie falsificat sau denaturat, a așteptat lumina tiparului timp de 21 de ani, fiind păstrat la Biblioteca Județeană „Vasile Voiculescu” Buzău. Această „convorbire literară” cu Ion Gheorghe s-a desfășurat între 4 și 12 mai 1987, la reședința acestuia din satul Sărățeanca, Buzău.

44. ZĂBAVA, Editura AGERPRESS, 2009. Poem în 45 de cânturi scris în perioada 9 - 28 octobrie 2007.

45. Lupta daimonului cu demonii - o sută șapte întrebări despre femeia creștină pentru Aurelian Titu Dumitrescu, de Preot Niculae Constantin, Editura Semne și Editura Vinea, 2009

46. Viata la zi III, Editura Dacia, 2011

47. Unirea în Duh, de Aurelian Titu Dumitrescu, coautori Ciprian Chirvasiu, preot Niculae Constantin, preot Alexandru Morariu, Editura Ideea Europeana, 2011

48. Noapte de ianuarie, Editura AGERPRESS, 2013

49. Antimetafizica, Nichita Stănescu însoțit de Aurelian Titu Dumitrescu, cu o prefață de Academician Sorin Dumitrescu, Editura Fundației Anastasia, 2014

50. Cartea regăsirii, Editura Semne, 2014

51. Egrete la sol, Editura Semne, 2015

52. Cartea reculegerii – Teodor Sandu într-o convorbire cu Aurelian Titu Dumitrescu, Editura Eikon, 2015

53. Cartea singurătății (poeme), Editura Semne, 2015

54. Cirica (Mici eseuri despre arte), Editura Semne, 2016

55. Cartea rememorării - Anchete sociale de altcândva, Editura Semne, 2016

56. Umbra de somnie a Treimii (eseuri pe teme culturale cu o prezentare de Nora Iuga), Editura Semne 2018

57. Cartea solară (eseuri pe teme culturale cu o prefață de Caius Traian Dragomir), Editura Semne, 2019

58. Cartea reconsiderării, Editura Semne, 2022

59. Cartea doliului, Editura David Art, 2024

Bibliografie

• BIO-BIBLIOGRAFIE, pag. 394-396 din volumul “Ateliere în paragină – 24 de ore și miezul nopții cu Aurelian Titu Dumitrescu” de Ciprian Chirvasiu, Editura “Carte de suflet”, 2002
• Volumul '"Antumele I și II"', Editura Vinea 2006
• Manuscrise din colecția Costin Motroașă