Aureliu Antoninio Praedetis

locotenent auditor (judecător) în armata austriacă
Aureliu Antoninio Praedetis
Date personale
Cetățenie Imperiul Austriac
OcupațieLocotenent auditor (Judecător militar)
Activitate
OrganizațieArmata Austriacă
Lucrări remarcabile„Dictionarii trium lingvarum germano-latina et daco-romana”

Aureliu Antoninio Praedetis (cunoscut și ca Aurelius Antoninus Praedetis[1] – sau Praedis, Predetici,[2] ori Aureliu Antoninio Praedetis Nasody[3]) – ardelean de origine[4] din Năsăud (de unde și particula „Nasody”)[5] și fost locotenent auditor (judecător[3]) în armata austriacă,[6] este autorul unui mare dicționar plurilingv intitulat „Dictionarii trium lingvarum germano-latina et daco-romana”.[1][4]

Lexiconul respectiv face parte dintre cele 3 dicționare multilingve publicate în limba română în ultima decadă a secolului al XVIII-lea.[7]

Dictionarii trium lingvarum germano-latina et daco-romana

modificare

Început în anul 1792[7] – într-un moment în care autorul său era la pensie,[3] dicționarul a fost finalizat în 1793 și a avut 3 volume,[7] subiectul său fiind reprezentat de limbile latină, germană și română.[6]

Dicționarul – nepublicat[8],a fost păstrat la biblioteca Episcopiei din Oradea[6] și a fost descoperit de Nicolae Densușianu.[8] O listă aranjată pe două coloane pornește de la cuvinte în limba germană scrise cu caractere gotice și ordonate alfabetic – urmate de cuvinte sinonime corespondente în limba latină scrise cu caractere latine. Pare că manuscrisul a fost redactat în perioada în care autorul a stat în Moldova, numărul mare de regionalisme prezente fiind o dovadă în acest sens[7] Autorul a scris pe manuscris deviza: „Non tamen immemores penitus virtutis avitae/ Nec piget antiquas rursus adire vias.”[6] Primul volum (literele A-K) a avut 986 pagini, al doilea volum (literele L-T) 778 pagini, iar cel de-al treilea (literele U-Z) 624 pagini.[9]

Lucrarea sa s-a încadrat curentului de promovare a daco-romanismului, al cărui reprezentant de frunte a fost Petru Maior.[10]

Alte contribuții

modificare

Praedetis, pe la începutul secolului al XIX-lea a trăit la Iași, unde a început să scrie „Istoria Moldovei”.[6][11] A avut și o contribuție minoră în cadrul etnobotanicii române.[3]

Referințe

modificare
  1. ^ a b Lupu, Coman; Lexicografia românească în procesul de occidentalizare latino-romanică a limbii române moderne (1780-1860); Ed. Logos; București 1999; ISBN 973-98278-2-9; p. 189
  2. ^ Seche, Mircea; Schiță de istorie a lexicografiei române, vol. I-II; Ed. Științifică; 1966; p. 18
  3. ^ a b c d Cercetări de lingvistică, Vol. 3; Ed. Academiei Române; 1958; pp. 209-210, 218
  4. ^ a b Baran, Dana; Iacob Cihac, autorul primului tratat de istorie naturală tipărit în limba română – Iași 1837 Arhivat în , la Wayback Machine.; Jurnal Medical Brașovean, Supliment iulie 2008; p.46
  5. ^ Iorga, Nicolae; Documente privitoare la familia Callimachi, Volume 2; Ed. Minerva; București; 1903; p. 504 - nota 1
  6. ^ a b c d e Sesiunea generală din anulu 1880, Procesu verbal No. 3 – Ședința din 21 martie; Analele Academiei Române; Seria II Tomulu II, Ședințele ordinare din 1879-80 și Sesiunea generală a anului 1880 Partea II, Secțiunea I – Partea administrativă și desbaterile; Tipografia Academiei Române; Bucuresci; 1881; p. 109
  7. ^ a b c d en Mocanu, Mihaela; Particular Features of the First RomanianMultilingual Dictionaries; International Journal of Social, Behavioral, Educational, Economic, Business and Industrial Engineering Vol:10 No: 4, 2016; p. 1088
  8. ^ a b Densusianu, Nicolae; Dacia preistorică Arhivat în , la Wayback Machine.; Ed. Arhetip; București; 2002; ISBN 973-9296-33-5; (reproducere în facsmil a lucrării apărute la Institutul de Arte Grafice „CAROL OÖBL”; București; 1913; p. ?
  9. ^ Manuscrise și alte documente; Analele Academiei Române; Seria II Tomulu II, Ședințele ordinare din 1879-80 și Sesiunea generală a anului 1880 Partea II, Secțiunea I – Partea administrativă și desbaterile; Tipografia Academiei Române; Bucuresci; p. 213
  10. ^ fr ; Tamás, Lajos; Romains, romans et roumains dans l’histoire de la Dacie Trajane; Archivum Europae Centro-Orientalis - Tome 1; Sárkány-nyomda s.a.; 1935; p. 36
  11. ^ de Cit. Scrisoarea canonicului Samoil Vulcan (aprox. 1792-1803), în Engel, J.Ch.; Geschichte der Moldau und Walachen; Halle: Gebauer; 1804

Literatură suplimentară

modificare

Legături externe

modificare
  • Raportulu D'lui Nic. Densusianu câtra A’cademia romana despre missiunea s’a istorica in Ungari’a si Transivani’a. (Urmare.) Gazeta Transilvaniei Nr. 78 28 Septembre 10 - Octobre 1880, Anulu XLIII; p. 2