Deschide meniul principal
Axente Banciu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (84 de ani) Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1952-1965).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalist Modificați la Wikidata

Axente Banciu (n. 10 august 1875, Săliște, Sibiu - d. 13 august 1959, Sibiu) a fost un profesor și publicist român, membru de onoare al Academiei Române.

Logo of the Romanian Academy.png Membru de onoare al Academiei Române

După studii liceale la Sibiu și Brașov, a urmat literele la Budapesta, fiind, din 1898, profesor de limba și literatura română și de limba maghiară la gimnaziul român din Brașov. În 1916, în timpul refugiului, va funcționa ca profesor la Liceul „Codreanu" din Bârlad, apoi la licee din Chișinău, revenind în 1918 la Brașov. Este cooptat membru în Marele Sfat al Țării A fost membru de onoare al Sindicatului Presei Ro­mâne din Transilvania, iar între anii 1926 și 1928, președintele despărțământului Brașov al Astrei, când s-a aflat printre inițiatorii înființării Bibliotecii „Dr. Alexandru Bogdan", devenită Biblioteca Municipală Brașov.

În 1948 a fost ales membru al Academiei Române. A editat, între anii 1929 și 1938, „Țara Bârsei", revistă de cultură, și a colaborat și la „Transilvania", „Gazeta Transilvaniei", „Societatea de mâine", „Familia", „Tribuna" (Arad), „Dreptatea" (Brașov), „Românul" (Arad), „Gând românesc". A semnat și cu pseudonimele S. Tamba și N. Hurlup.

Două sunt în principal laturile scrisului lui Banciu: evocarea unor luptători pentru drepturile românilor transilvăneni - de la unii celebri, ca G. Barițiu, G. Bogdan-Duică, V. Goldiș și Al. Bogdan până la țărani modești, ca Nicolae Oprea - și cultivarea limbii în cadrul rubricii „Din dicționarul greșelilor noastre de limbă și ortografie", apărută în revista „Societatea de mâine".

Portretele și evocările au apărut în volumul Morții vii (1938), nota comună surprinsă și reliefată de Banciu în definirea celor despre care scrie fiind dârzenia în apărarea limbii, a tradițiilor și credinței românilor. Cel mai amplu portret, o micromonografie, este conținut de volumul Dr. Alexandru Bogdan (1926), consacrat unui strălucit intelectual transilvă­nean, în Disprețuiții „ciobani valahi" (1944), este evocat curajosul țăran Nicolae Oprea, care, în timpul a trei călătorii întreprinse la Viena, a apărat, cum s-a priceput, ortodoxia în fața oficialilor habsburgici.

În descendența demersului lui Titu Maiorescu din Limba română în jurnalele din Austria, Banciu, în lucrarea Cum vorbim și cum ar trebui să vorbim românește (Ardelenisme și alteisme) (1913), pune în discuție numeroase cuvinte și expresii nemțești și ungurești improprii limbii române, semnalând multe anomalii în fonetică, morfologie și sintaxă, lexicologie și locuțiuni.

Legături externeModificare