Bisexualitate

orientare sexuală
(Redirecționat de la BI)
Acest articol se referă la bisexualitatea la oameni. Pentru bisexualitatea la animale, vedeți Comportamentul homosexual la animale.

Bisexualitatea (bi, bi+, queer, pansexualitate, trisexualitate, multisexualitate, heteroflexibilitate, însă folosit și termenul de gay), impropriu incepând cu prefixul bi-, reprezintă atracția romantică, atracția sexuală sau comportamentul sexual atât către bărbați, femei[1] [2] [3] și intersex [4] Poate fi definită și ca atracție romantică sau sexuală către persoane de orice sex (femelă, mascul și intersex) care e cunoscut ca pansexualitate, trisexualitate sau multisexualitate; sau față de orice identitate de gen precum cisgen, transgen și non-binar care este cunoscută, printre altele, și sub taxonomia de pansexualitate.[5] [6] [7] Bisexualitatea e mult mai comună decât credeau specialiștii secolului trecut.[8] [9] Terminologia de orientare bisexuală nu e sinonimă cu orientare homosexuală. Bisexualitatea e pe grade de atracție între genuri sau sexe, nu neapărat în același timp. Atracția poate fi pe parcursul vieții: permanentă, ocazională, incidentală, interiorizată sau exteriorizată, fluidă sau fixă. Persoanele bisexuale sunt parte a comunității LGBTQIA+.

Steagul bisexualității.

Termenul de bisexualitate e folosit ca taxonomie pentru a cataloga una dintre cele patru orientări sexuale și/sau romantice prezente: asexualitate, bisexualitate, heterosexualitate și homosexualitate. Termenul de bisexualitate este utilizat în principal în contextul atracției umane pentru a denota sentimente romantice sau/și sexuale atât față de bărbați cât și față de femei, inclusiv pentru persoanele intersex[1] [2] [3] iar conceptul este unul dintre cele patru clasificări principale ale orientării sexuale, împreună cu heterosexualitatea, homosexualitatea și asexualitate toate existând pe continuumul heterosexual-homosexual. O identitate bisexuală nu echivalează neapărat cu atracția sexuală egală pentru ambele sexe. În mod obișnuit, persoanele care au o preferință sexuală distinctă, dar nu exclusivă, pentru un sex față de celălalt, de asemenea, se identifică ca fiind bisexuale.[10]

Oamenii de știință nu știu cauza exactă a orientării sexuale, dar teoretizează că este cauzată de o interacțiune complexă de influențe genetice, hormonale și de mediu,[11] [12] [13] și nu o consideră o alegere.[14] Deși nicio teorie unică despre cauza orientării sexuale nu a obținut încă un sprijin larg, oamenii de știință favorizează teoriile bazate biologic. Există mult mai multe dovezi care susțin cauze non-sociale, biologice ale orientării sexuale decât cele sociale, în special pentru bărbați. [15] [16] [17]

Bisexualitatea a fost observată în diverse societăți umane [18] și la animale [19] [20] [21] de-a lungul istoriei înregistrate.

Numai persoanele cu orientare bisexuală neasumate sau neinformate cu privire la înțelegerea orientărilor sexuale pot afirma că „orientarea sexuală este o alegere”.

Peste 50% dintre bisexuali nu consideră importantă identitatea lor sexuală față de 22% dintre homosexuali și lesbiene, insă bisexualii sunt, de asemenea, mult mai puțin susceptibili decât bărbații gay sau lesbienele de a „ieși (en. coming-out)” la oamenii importanți din viața lor.[22] În jur de 50% dintre persoanele din comunitatea LGBTQIA se identifică ca bisexuali.

Comportamentul bisexual este prezent la peste 1500 de specii de animale analizate până în 2018.[23]

Orientarea sexuală și romantică nu au legătură cu reproducerea sexuată. O persoană asexuală, bisexuală, heterosexuală sau homosexuală poate avea sau nu progenituri. Sexul reproducător nu necesită o orientare specifică, deoarece orientarea sexuală se referă, de regulă, la un model de durată de atracție sexuală și emoțională pe termen lung, care duce adesea la legături sociale pe termen lung, în timp ce reproducerea necesită doar un singur act de copulare pentru a fertiliza ovulul prin spermatozoizi.[24]

Definiții modificare

Orientare sexuală, identitate și comportament modificare

Bisexualitatea este o atracție romantică sau sexuală atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Asociația Americană de Psihologie afirmă că „orientarea sexuală se încadrează de-a lungul unui continuum. Cu alte cuvinte, cineva nu trebuie să fie exclusiv homosexual sau heterosexual, ci poate simți diferite grade ale ambelor." [10] [25]

Atracția, comportamentul și identitatea sexuală pot fi de asemenea incongruente, deoarece atracția sau comportamentul sexual nu pot fi în mod necesar în concordanță cu identitatea. Unii indivizi se identifică ca heterosexuali, homosexuali sau bisexuali fără să fi avut experiență sexuală. Alții au avut experiențe homosexuale, dar nu se consideră a fi gay, lesbiene sau bisexuali.[25] De asemenea, persoanele gay sau lesbiene auto-identificate pot interacționa ocazional cu membrii sexului opus, dar nu se identifică ca fiind bisexuali. Termenii queer, [26] polisexuali, heteroflexibili, homoflexibili, bărbații care fac sex cu bărbați și femei care fac sex cu femei pot fi de asemenea folosiți pentru a descrie identitatea sexuală sau pentru a identifica comportamentul sexual. Unele surse afirmă că bisexualitatea cuprinde atracția romantică sau sexuală către toate identitățile de gen sau că este o atracție romantică sau sexuală către o persoană, indiferent de sexul sau sexul biologic al acelei persoane, echivalând-o cu o schimbând cu pansexualitatea . [5] [7] Conceptul de pansexualitate respinge în mod deliberat binarul de gen, „noțiunea a două sexe și, într-adevăr, orientări sexuale specifice”, deoarece persoanele pansexual sunt deschise relațiilor cu persoane care nu se identifică drept bărbați sau femei. Uneori, sintagma „umbrelă bisexuală ” este utilizată pentru a descrie orice comportamente, atracții și identități non-homosexual, de obicei în scopuri de acțiune colectivă și presupuneri culturale monosexiste provocatoare. [27]

Robyn Ochs definește bisexualitatea ca „potențialul de a fi atras, romantic și/sau sexual, de persoane de același sex sau sex opus, nu neapărat în același timp, nu neapărat în același mod, și nu neapărat în același grad”. [28]

De asemenea, a fost examinată bisexualitatea ca identitate de tranziție. Într-un studiu longitudinal despre dezvoltarea identității sexuale în rândul tinerilor lesbiene, gay și bisexuale (LGB), Rosario și colab. "a găsit dovezi de consistență considerabilă și de schimbare a identității sexuale LGB în timp". Tinerii care s-au identificat ca gay/lesbiene și bisexuali înainte de momentul inițial, au avut aproximativ trei ori mai multe șanse să se identifice ca gay/lesbiene decât ca bisexuali la evaluările ulterioare. Dintre tinerii care s-au identificat doar bisexuali la evaluările anterioare, 60-70% au continuat să identifice, în timp ce aproximativ 30 până la 40% au asumat o identitate homosexuală/lesbiană în timp. Rosario și colab. a sugerat că „deși au existat tineri care s-au identificat constant ca bisexuali pe tot parcursul studiului, pentru alți tineri, o identitate bisexuală a servit ca identitate de tranziție la o identitate homosexuală / lesbiană ulterioară”. [10]

Spre deosebire, un studiu realizat de Lisa M. Diamond, care a urmărit, pe o perioadă de 10 ani femeile identificându-se drept lesbiene, bisexuale sau nehotărâte, a constatat că „mul mai multe femei au adoptat identități bisexuale decât alte identități”. [29] Diamond a studiat, de asemenea, bisexualitatea masculină, menționând că cercetările din sondaj au descoperit „aproape cât de mulți bărbați au trecut la un moment dat de la o identitate homosexuală la una bisexuală, neobișnuită sau neelucidată, așa cum s-a întâmplat de la o identitate bisexuală la o identitate homosexuală”. [30] [31]

Scala Kinsey modificare

Articol principal: Scara Kinsey

 
Scara Kinsey. 0 - exclusiv heterosexual și 6 - exclusiv homosexual. Tot ce se află în intervalul 1-5 intră sub umbrela bisexualității.

În anii 1940, Alfred Kinsey a creat o scală pentru a măsura continuul orientării sexuale de la heterosexualitate la homosexualitate. Kinsey a studiat sexualitatea umană și a susținut că oamenii au capacitatea de a fi heterosexuali sau homosexuali, chiar dacă această trăsătură nu se prezintă în circumstanțele actuale. [32] Scara Kinsey este utilizată pentru a descrie experiența sau răspunsul sexual al unei persoane la un moment dat. Acesta variază de la 0, adică exclusiv heterosexual, la 6, adică exclusiv homosexual. [33] Persoanele care clasează oriunde de la 2 la 4 sunt adesea considerate bisexuale; adesea nu sunt pe deplin o extremă sau alta.[34] Sociologii Martin S. Weinberg și Colin J. Williams scriu că, în principiu, persoanele care clasează oriunde de la 1 la 5 ar putea fi considerate bisexuale. [35]

Psihologul Jim McKnight scrie că, deși ideea conform căreia bisexualitatea este o formă de orientare sexuală intermediară între homosexualitate și heterosexualitate este implicită în scara Kinsey, concepția a fost „sever criticată” de Weinberg și psihologul Alan P. Bell. [36]

Grila de orientare sexuală Klein modificare

Articol principal: Grila de orientare sexuală Klein

Grila de orientare sexuală Klein (KSOG) a fost dezvoltată de Fritz Klein și încearcă să măsoare orientarea sexuală pornind de la scara Kinsey creată anterior de Alfred C. Kinsey. Klein a descris pentru prima dată KSOG în cartea sa din 1978, The Bisexual Option. [37] [38] [39] [40]

Ca răspuns la critica că scala Kinsey măsoară doar două dimensiuni ale orientării sexuale, Klein a dezvoltat o grilă multidimensională pentru descrierea orientării sexuale. Spre deosebire de scara Kinsey, grila Klein investighează orientarea sexuală în trecut, în prezent și în viitorul idealizat în ceea ce privește șapte factori, pentru un total de douăzeci și unu de valori. KSOG folosește valori de 1–7, mai degrabă decât scara 0–6 a Scalei Kinsey, pentru a descrie un continuu de la sexul opus exclusiv la atracția exclusiv de același sex. [41]

KSOG este adesea folosit ca instrument în cercetare. [42] [43]

Variabil Determinant Trecut Prezent Ideal
A Atracție sexuală De cine ești atras sexual? 1-7 1-7 1-7
B Comportament sexual Cu cine ai făcut sex? 1-7 1-7 1-7
C Fanteziile sexuale Despre cine sunt fanteziile tale sexuale? 1-7 1-7 1-7
D Preferință emoțională De cine te simți mai atras sau apropiat emoțional? 1-7 1-7 1-7
E Preferință socială Cu ce gen socializezi? 1-7 1-7 1-7
F Preferința stilului de viață În ce comunitate îți place să îți petreci timpul? În care te simți cel mai confortabil? 1-7 1-7 1-7
G Autoidentificarea Cum vă etichetați sau vă identificați? 1-7 1-7 1-7

Demografie și prevalență modificare

Articol principal: Demografia orientării sexuale

Experiența indusă de procesul de "coming-out" (expunere socială a orientării non-heteronormative) e considerată prea stersantă sau lipsită de avantaje pentru o persoană LGBTQIA, așadar, puține persoane sunt "out" (în expunere socială). [44]

Studiile care estimează demografia pentru bisexualitate au variat. Raportul Janus privind comportamentul sexual, publicat în 1993, a arătat că 5% dintre bărbați și 3% dintre femei s-au considerat bisexuali și 4% dintre bărbați și 2% dintre femei s-au considerat homosexuali. [45]

Un sondaj din 2002 realizat în Statele Unite de Centrul Național pentru Statistică în Sănătate a constatat că 1,8% dintre bărbații cu vârste cuprinse între 18 și 44 de ani se considera bisexuali, 2,3% homosexuali și 3,9% drept „altceva”. Același studiu a descoperit că 2,8% dintre femeile cu vârste cuprinse între 18 și 44 de ani s-au considerat bisexuale, 1,3% homosexuali și 3,8% drept „altceva”.[46] În 2007, un articol din secțiunea „Sănătate” din The New York Times afirma că „1,5 la sută dintre femeile americane și 1,7 la sută dintre bărbații americani se consideră bisexuali”. [47] De asemenea, în 2007, a fost raportat că 14,4 la sută dintre femeile tinere din SUA s-au identificat „nu strict heterosexuale”, 5,6% dintre bărbați identificându-se drept homosexuali sau bisexuali. [48] Un studiu apărut în revista Biological Psychology din 2011 a raportat că au existat bărbați care se identifică ca fiind bisexuali și care au fost excitați atât de bărbați, cât și de femei. [49] În primul sondaj guvernamental la scară largă care măsoară orientarea sexuală a americanilor, NHIS a raportat în iulie 2014 că doar 0,7 la sută dintre americani se identifică ca fiind bisexuali. [50]

O colecție de sondaje occidentale recente constată că aproximativ 10% dintre femei și 4% dintre bărbați se identifică ca fiind aproape heterosexuali, 1% dintre femei și 0,5% dintre bărbați drept bisexuali și 0,4% dintre femei și 0,5% dintre bărbați ca aproape homosexuali. [15]

În cadrul culturilor, există o oarecare variație a prevalenței comportamentului bisexual [51] dar nu există dovezi convingătoare că există o multă variație a ratei atracției de același sex. [15]

Organizația Mondială a Sănătății estimează o prevalență la nivel mondial a bărbaților care fac sex cu bărbați între 3-16%, mulți dintre ei având și relații sexuale cu femei. [52]

Cuvântul „gay” este de 10% probabil să finalizeze căutările care încep cu „Este soțul meu ...” decât cuvântul „înșeală” raportate în 2017 de motorul de căutare Google pentru zona SUA [53]

20% dintre cei din generația millennial se identifică ca LGBT+. [54]

În urma unui studiu din 2016 care își propusese să elucideze diversitatea etichetelor utilizate în exprimarea identității sexuale și alte chestiuni, dintr-un total de 2295 de persoane care au răspuns la chestiunea descrisă a sondajului de orientare sexuală, și care cuprindea bărbați (n = 1176), femei (n = 871), bărbați-femei transgender (n = 129), femei-bărbați transgender (n = 100) și intersex (n = 19), s-a ajuns la concluzia că în jur de 60% dintre aceștia erau non-heterosexuali. Însă eșantionul nu poate reflecta cu precizie nici prevalența, nici diversitatea orientării sexuale în populația generală, în parte, deoarece persoanele asexuale și transgender au fost vizate în mod special în timpul recrutării și, ca atare, sunt probabil reprezentate în mod disproporționat în eșantion. Totuși, rezultatele sugerează că o populație semnificativă de indivizi își exprimă divers orientările sexuale, iar acești indivizi sunt susceptibili să-și vadă orientarea sexuală ca fiind integrală a identității lor personale și despre care dețin convingeri personale profunde. Rezultatele sugerează că o cercetare suplimentară a diverselor orientări sexuale poate fi utilă pentru a oferi validitate unora dintre cele mai frecvent identificate sexualități din categoria „altelor”, cum ar fi atracția asexuală, pansexuală și cea romantică.[55][56]

Li Shiu Tong a fost un cercetător în materie de sexualitate, identitate de gen, sex și un activist timpuriu pentru drepturile LGBT, acesta susținea că orientarea heterosexuală e o orientare minoritară.[57] Datele pe care le-a adunat l-ar fi surprins și pe Magnus Hirschfield. Conform statisticilor lui Li Shiu Tong orientarea bisexuală era orientarea primară la oameni, secundară fiind cea heterosexuală:

40% dintre oameni erau bisexuali, 20% erau homosexuali și doar 30% erau heterosexuali. Ultimele procente, 10%, au fost „altele”.[58]

Psihologie modificare

Studiile psihologice au respins credința că homosexualitatea [și bisexualitatea] este legată de boli mintale și criminalitate. [Insă], până în anii 1950, majoritatea persoanelor homosexuale [și bisexuale] studiate de psihologi și de alții erau prizonieri sau pacienți psihici, astfel încât a fost ușor să se concluzioneze [greșit] că acestea erau legate.[59]

Majoritatea oamenilor iși înțeleg propria orientare sexuală și romantică începând cu vârsta de 14 ani dar o afirmă public mai târziu.[60][61]

Sigmund Freud considera că majoritatea oamenilor sunt bisexuali însă această orientare e neînțeleasă iar societatea obligă individul în a alege, în a deveni monosexuali.[62]

Unii antropologi susțin că orientarea sau în alte cazuri doar practica sexuală, majoritară la oameni e bisexualitatea deoarece împărțim aproape 99%[63] din ADN-ul nostru cu primatele Bonobo (Pan Pansicus) și sunt cele mai apropriate ca și comportament social de oameni.[64][65][66] [67]

Religie modificare

Deși este propagată ideea de către unele cercuri creștine că orientarea non-heteronormativă este un "păcat", totuși, unii teologi, sexologi, istorici și oameni de știință au tras concluzia că însăși fondatorul creștinismului Isus din Nazaret avea un tipar comportamental non-heteronormativ [68] inclusiv o parte dintre apostoli precum Ioan Evanghelistul,[69] Simon Petru[70] sau Pavel Apostolul.[71][70] Unii teologi și cercetători susțin că și personajul biblic Lazăr avea comportament non-heteronormativ[68][72] și alte personaje precum Iacob,[73] David,[74] Ionatan [74] și alte persoane canonizate precum Francisc de Assisi[75], Sfântul Sebastian[76], etc.[77]

Religia e considerată o formă de terapie de conversie distructivă pentru persoanele născute LGBT.[78] De asemenea, Adunarea Generală a ONU solicită terminarea globală a oricărei forme de terapie de conversie din partea oricărei entități.[79]

Unii teologi, psihologi și istorici acuză instituțiile religioase că și-au câștigat influența, beneficiile materiale și puterea prin manipularea sau/și reprimarea sexualității omului.[80][81][82][83]

Religiile sunt ideologii.[84]

Studii, teorii, cauze și răspunsuri sociale modificare

Nu există un consens între oamenii de știință cu privire la motivele exacte pentru care un individ dezvoltă o orientare heterosexuală, bisexuală sau homosexuală. [11] [12] [13] Deși oamenii de știință favorizează modelele biologice pentru cauza orientării sexuale, nu cred că dezvoltarea orientării sexuale este rezultatul vreunui factor. În general, ei cred că este determinat de o interacțiune complexă a factorilor biologici și de mediu și are formă la o vârstă fragedă. [1] Există mult mai multe dovezi care susțin cauze non-sociale, biologice ale orientării sexuale decât cele sociale, în special pentru bărbați.[15] Nu există dovezi de fond care să sugereze că părinții sau experiențele copilăriei timpurii joacă un rol în ceea ce privește orientarea sexuală.[85] Oamenii de știință nu cred că orientarea sexuală este o alegere. [14]

Asociația Americană de Psihiatrie a declarat: „Până în prezent, nu există studii științifice replicate care să susțină vreo etiologie biologică specifică pentru homosexualitate. În mod similar, nu a fost identificată nicio cauză dinamică psihosocială sau familială specifică pentru homosexualitate, inclusiv istoricul abuzurilor sexuale din copilărie." [86] Cercetarea modului în care orientarea sexuală poate fi determinată de factori genetici sau de alți factori prenatali joacă un rol în dezbaterile politice și sociale despre homosexualitate și, de asemenea, ridică temeri cu privire la profilarea genetică și testarea prenatală.[87]

Magnus Hirschfeld a susținut că orientarea sexuală a adulților poate fi explicată în ceea ce privește natura bisexuală a fătului în curs de dezvoltare: el credea că în fiecare embrion există un centru neutru rudimentar pentru atracție către bărbați și altul pentru atracție către femei. Simon LeVay a criticat teoria lui Hirschfeld despre o etapă de dezvoltare bisexuală timpurie, numind-o confuză; LeVay susține că Hirschfeld nu a reușit să facă distincția între a spune că creierul este nediferențiat sexual într-un stadiu incipient de dezvoltare și a spune că un individ experimentează de fapt atracție sexuală atât pentru bărbați, cât și pentru femei. Potrivit LeVay, Hirschfeld credea că la majoritatea persoanelor bisexuale puterea de atracție față de același sex era relativ scăzută și că, prin urmare, era posibil să-și restricționeze dezvoltarea la tineri, lucru susținut de Hirschfeld. [88]

Hirschfeld a creat o scală de zece puncte pentru a măsura puterea dorinței sexuale, direcția dorinței fiind reprezentată de literele A (pentru heterosexualitate), B (pentru homosexualitate) și A + B (pentru bisexualitate). LeVay compară scala lui Hirschfeld cu cea dezvoltată de Kinsey decenii mai târziu. [89]

Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, credea că fiecare ființă umană este bisexuală în sensul încorporării atributelor generale ale ambelor sexe. În opinia sa, acest lucru e adevărat anatomic și, prin urmare, și psihologic, atracția sexuală față de ambele sexe fiind un aspect al acestei bisexualități psihologice. Freud credea că, în cursul dezvoltării sexuale, latura masculină a acestei dispoziții bisexuale va deveni, în mod normal, dominantă la bărbați și latura feminină la femei, dar că toți adulții au încă dorințe derivate atât de latura masculină, cât și de cea feminină a naturilor lor. Freud nu a susținut că toată lumea este bisexuală în sensul de a simți același nivel de atracție sexuală față de ambele sexe. Credința lui Freud în bisexualitatea înnăscută a fost respinsă de Sándor Radó în 1940 și, în urma lui Radó, de mulți psihanaliști de mai târziu. Radó a susținut că la om nu există bisexualitate biologică. [90] Psihanalistul Edmund Bergler a argumentat în Homosexualitate: boală sau mod de viață? (1956) că bisexualitatea nu există și că toți presupușii bisexuali sunt homosexuali. [91]

Bisexualitatea umană a fost studiată în principal alături de homosexualitate. Van Wyk și Geist susțin că aceasta este o problemă pentru cercetarea sexualității, deoarece puținele studii care au observat separat bisexualii au descoperit că bisexualii sunt adesea diferiți atât de heterosexuali cât și de homosexuali. Cercetările indică faptul că bisexualitatea este influențată de variabile biologice, cognitive și culturale în interacțiune, iar acest lucru duce la diferite tipuri de bisexualitate. [51]

În actuala dezbatere despre influențele orientării sexuale, explicațiile biologice au fost puse sub semnul întrebării de oamenii de știință sociali, în special de feministele care încurajează femeile să ia decizii conștiente despre viața și sexualitatea lor. De asemenea, a fost semnalată o diferență de atitudine între bărbați și femei homosexuali, bărbații având mai multe șanse de a considera sexualitatea lor ca fiind biologică, „reflectând experiența masculină universală în această cultură, nu complexitățile lumii lesbiene”. Există, de asemenea, dovezi că sexualitatea femeilor poate fi mai puternic afectată de factori culturali și contextuali. [92]

Profesorul de la Harvard, Marjorie Garber, a făcut un studiu academic despre bisexualitate în cartea sa din 1995: Versa: Bisexualitatea și erotismul vieții cotidiene, în care a susținut că majoritatea oamenilor ar fi bisexuali dacă ar reuși să își depășească reprimarea sexuală și alți factori precum lipsa de oportunități sexuale. [93]

Structura creierului și cromozomii modificare

LeVay (1991) la autopsia a 18 bărbați homosexuali, 1 bărbat bisexual, 16 bărbați presupuși heterosexuali și 6 femei presupuse heterosexuale a descoperit că nucleul INAH 3 al hipotalamusului anterior al bărbaților homosexuali era mai mic decât cel al bărbaților heterosexuali și mai apropiat ca mărime cu femeile heterosexuale. Mărimea INAH 3 a unui subiect bisexual era similară cu cea a bărbaților heterosexuali. [51]

Teoria evolutivă modificare

Unii psihologi evolutivi au susținut că atracția de același sex nu are valoare adaptativă, deoarece nu are nicio asociere cu succesul reproductiv potențial. În schimb, bisexualitatea se poate datora variației normale a plasticității creierului. Mai recent, s-a sugerat că alianțele de același sex ar fi putut ajuta bărbații să urce în ierarhia socială, oferind acces la femei și oportunități de reproducere.[94]

Brendan Zietsch, din Institutul de Cercetări Medicale din Queensland, propune teoria alternativă conform căreia bărbații care prezintă trăsături feminine devin mai atractivi pentru femei și sunt astfel mai susceptibili să se împerecheze, cu condiția ca genele implicate să nu-i conducă la respingerea completă a heterosexualității. [95]

De asemenea, într-un studiu din 2008, autorii săi au declarat că „Există dovezi considerabile că orientarea sexuală umană este influențată genetic, astfel încât nu se știe cum homosexualitatea, care tinde să scadă succesul reproducător, este menținută în populație la o rată relativ mare. " Aceștia au emis ipoteza că „în timp ce genele care predispun la homosexualitate reduc succesul reproductiv al acestora, ele pot conferi un anumit avantaj heterosexualilor care le poartă”, iar rezultatele lor au sugerat că „genele care predispun la homosexualitate pot conferi un avantaj de împerechere heterosexualilor, ceea ce ar putea ajuta la explicarea evoluției și menținerea homosexualității în populație ". [96]

În Scientific American Mind, savantul Emily V. Driscoll a afirmat că comportamentul homosexual și bisexual este destul de comun la mai multe specii: „Cu cât homosexualitatea este mai mare, cu atât specia este mai pașnică”. Articolul a mai spus: „Spre deosebire de majoritatea oamenilor, cu toate acestea, animalele individuale în general nu pot fi clasificate drept homosexuale sau hetro: un animal care se angajează într-un flirt sau împerechere cu același sex nu refuză neapărat întâlnirile heterosexuale. Mai degrabă, multe specii par să aibă tendințe homosexuale înrădăcinate care sunt o parte regulată a societății lor. Adică, probabil că nu există strict gay, doar bisexuali. Animalele nu au identitate sexuală. Ele fac doar sex." [97]

Unii antropologi susțin că orientarea majoritară a naturii umane e bisexualitatea deoarece împărțim 99% din ADN-ul nostru cu primatele Bonobo, cele mai apropriate primate, ca și comportament social, cu animalele umane. 60% dintre ele au comportament bisexual.[98]

Masculinizare modificare

Masculinizarea femeilor și hiper-masculinizarea bărbaților au fost o temă centrală în cercetarea orientării sexuale. Există mai multe studii care sugerează că bisexualii au un grad ridicat de masculinizare. LaTorre și Wendenberg (1983) au descoperit diferite caracteristici de personalitate pentru femeile bisexuale, heterosexuale și homosexuale. S-a constatat că bisexualii au mai puține insecurități personale decât heterosexualii și homosexualii. Această constatare a definit bisexualii ca fiind siguri de sine și mai puțin susceptibili să sufere de instabilități mentale. Încrederea unei identități sigure s-a tradus constant la mai multă masculinitate decât alți subiecți. Acest studiu nu a examinat normele societății, prejudecățile sau feminizarea bărbaților homosexuali. [51]

Într-o comparație de cercetare, publicată în Jurnalul Asociației pentru Cercetări în ORL, femeile au, de obicei, o sensibilitate mai bună a auzului decât bărbații, asumate de cercetători ca o dispoziție genetică legată de copii, urmași. S-a constatat că femeilor homosexuale și bisexuale au o hipersensibilitate la sunet în comparație cu femeile heterosexuale, ceea ce sugerează o dispoziție genetică pentru a nu tolera tonurile înalte. În timp ce bărbații heterosexuali, homosexuali și bisexuali s-au dovedit că prezintă modele de auz similare, a existat un diferențial notabil la un subgrup de bărbați identificați ca bărbați homosexuali hiperfeminizați care au prezentat rezultate ale testelor similare cu femeile heterosexuale. [99]

Hormoni prenatali și orientarea sexuală modificare

Articol principal: Hormonii prenatali și orientarea sexuală

Teoria hormonală prenatală a orientării sexuale sugerează că persoanele care sunt expuse la niveluri excesive de hormoni sexuali au creiere masculinizate și arată homosexualitate sau bisexualitate crescută. Studiile care oferă dovezi pentru masculinizarea creierului nu au fost realizate până în prezent. Cercetările efectuate asupra condițiilor speciale, cum ar fi hiperplazia suprarenală congenitală (CAH) și expunerea la dietilstilbestrol (DES) indică faptul că expunerea prenatală la, respectiv, excesul de testosteron și estrogeni sunt asociate cu fanteziile de sex feminin la adulți. Ambele efecte sunt asociate mai degrabă cu bisexualitatea decât cu homosexualitatea. [92]

Există dovezi de cercetare conform cărora raportul dintre degetul arătător(2D) și degetul inelar(4D) este legat oarecum de nivelul negativ de testosteronul prenatal și pozitiv de estrogen. Se sugerează că expunerea la testosteron prenatal și concentrații scăzute de estrogen prenatal este o cauză a homosexualității, în timp ce expunerea la niveluri foarte ridicate de testosteron poate fi asociată cu bisexualitatea. Deoarece testosteronul, în general, este important pentru diferențierea sexuală, acest punct de vedere oferă o alternativă la sugestia că homosexualitatea masculină este genetică. [100]

Teoria hormonală prenatală sugerează că o orientare homosexuală rezultă din expunerea la testosteron excesiv cauzând un creier supra-masculinizat. Acest lucru este contradictoriu cu o altă ipoteză conform căreia preferințele homosexuale se pot datora unui creier feminizat la bărbați. Cu toate acestea, s-a sugerat, de asemenea, că homosexualitatea se poate datora nivelurilor prenatale ridicate de testosteron, care rezultă din lipsa receptorilor la anumite zone cerebrale. Prin urmare, creierul ar putea fi feminizat, în timp ce alte caracteristici, cum ar fi raportul 2D:4D ar putea fi supra-masculinizate. [94]

Ordinea nașterii fraților și orientarea sexuală la bărbați modificare

Articol principal: Ordinea nașterii fraților și orientarea sexuală la bărbați

În urma mai multor studii s-a observat o corelație între ordinea nașterii fraților și orientarea sexuală la bărbați. Ray Blanchard a fost primul care a identificat asocierea și a menționat-o ca efectul ordinii nașterii fraților (en. fraternal birth order effect). Concluzia studiilor este: cu cât un bărbat are mai mulți frați mai mari ca el din aceeași mamă, adunând și frații dinaintea lui decedați sau avortați, însă, indiferent de numărul de surori mai mari sau mai mici și indiferent dacă locuiește în același cămin, atunci cu atât este mai mare probabilitatea ca acesta din urmă să aibă o orientare homosexuală sau bisexuală. [101]

Disruptori ai sistemului endocrin modificare

Produsele chimice care afectează sistemul endocrin (EDC) sunt substanțe chimice care, la anumite doze, pot interfera cu sistemul endocrin la mamifere.[102] Lucrările asupra posibilelor efecte neurotoxice ale perturbatorilor endocrini și posibilele lor efecte asupra orientării sexuale atunci când un făt este expus, este că: se știe despre relația dintre expunerea la EDC și influențarea unor zone din creierul fătului.[103] Studiile au descoperit că xenoestrogenii și xenoandrogenii pot modifica diferențierea sexuală a creierului la mai multe specii de animale.[104]

Expunerea embrionului la nicotină modificare

Dacă în primele trei luni de sarcină mama fumează există o probabilitate mai mare ca fiica acesteia să fie lesbiană[105] pentru că nicotina defeminizează și masculinizează creierul embrionului.[106]

Mediul postnatal și orientarea sexuală modificare

Articol principal: Mediul și orientarea sexuală

Ipotezele pentru impactul mediului social post-natal asupra orientării sexuale sunt slabe, în special pentru bărbați.[107] Nu există dovezi substanțiale care să sugereze că părinții, experiențele din copilărie timpurie, educația influențează orientarea sexuală.[108] [109] [110] [111] [112]

Asociația Americană de Psihiatrie afirmă: „nu a fost identificată nicio cauză psihosocială sau dinamică specifică familiei pentru homosexualitate, inclusiv istoricul abuzurilor sexuale din copilărie. Abuzul sexual nu pare să fie mai mare sau mai mic ca la copiii care cresc pentru a se identifica ca homosexuali, lesbiene sau bisexuali, decât la copiii care se identifică ca heterosexuali". [108]

Într-un studiu longitudinal pe 30 de ani publicat în Arhivele Comportamentului Sexual, deși autorii au descoperit că bărbații cu istoric de abuzuri sexuale din copilărie au fost mai predispuși să raporteze că au avut parteneri de același sex, nu au găsit relații „semnificative între abuzul sau neglijarea fizică din copilărie și orientarea sexuală de același sex la vârsta adultă "; Nici bărbații, nici femeile cu istoric de abuz fizic în copilărie, abuz sexual sau neglijență nu au raportat mai mulți parteneri de același sex în anul precedent sau o conviețuire romantică de același sex în comparație cu bărbații și femeile fără astfel de istorii. [113] Autorii studiului au speculat că „abuzul sexual poate duce la incertitudine în ceea ce privește orientarea sexuală și la o mai mare experimentare cu relații de același sex și opuse”, dar nu să afecteze orientarea sexuală finală.

Bicuriozitate modificare

Articol principal: Bi-curiozitate

Bicuriozitatea este o descriere aplicată uneori unei persoane de orientare sexuală heterosexuală sau homosexuală, care are o oarecare curiozitate sau deschidere în legătură cu activitățile sexuale cu o persoană de un sex sau gen pe care nu îl favorizează. [114] Termenul este uneori folosit pentru a descrie un continuu al sexualității între heterosexualitate și bisexualitate sau între homosexualitate și bisexualitate. [115] Însă fără a se identifica ca fiind bisexuale. [116] Termenii heteroflexibili și homoflexibili sunt, de asemenea, aplicați bi-curiozității, deși unii autori disting heteroflexibilitatea (sau homoflexibilitatea) ca fiind lipsită de „dorința de a experimenta cu… sexualitatea” implicată de eticheta bi-curiozitate. [117] Este o formă de orientare sexuală sau comportament sexual situațional, ocazional caracterizat prin activitate homosexuală minimă.

Termenul bi-curios implică faptul că individul are experiență limitată sau deloc cu sexul/genul pe care nu îl favorizează fie că este heterosexual sau homosexual, dar poate continua să se autoidentifice ca bi-curios dacă nu simte că a explorat în mod adecvat aceste sentimente. Alfred Kinsey, în 1948, estima că mai mult de 1/3 dintre bărbați au avut o experiență cu sexul opus.[118] Unii consideră bi-curiozitatea o practică sexuală.

Antropologie modificare

Articol principal: Bonobo (Pan Pansicus)

Unii antropologi susțin că orientarea, sau în alte cazuri folosită exprimarea de practică sexuală, majoritară la oameni e bisexualitatea deoarece împărțim aproape 99%[63] din ADN-ul nostru cu primatele Bonobo (Pan Pansicus) și sunt cele mai similare și ca comportament social și sexual cu oamenii.[64][65][66] [67]Acestea având o societate matriarhală[119], curioasă, inventivă [120]. Preponderent cu comportament bisexual, raportat 60%, însă mai mult la cele de sex feminin ♀[66][65][121], fără pruncucidere și sunt singurele animale care fac sex, mai puțin în perioada de menstruație la femele[122], față în față[123], tot timpul anului. Ceilalați masculi izolează individul abuzator.[65] Aceste primate comunică, în cerc, folosind peste 1000 de sunete diferite[124]. Sunt printre singurele animale non-umane care comunică cu oamenii;[125] prin combinații de ideograme folosind, în captivitate observat[126], peste 348 de simboluri.[127] Sunt singurele animale cărora nu le este frică de foc și îl stăpânesc.[128]

Confuzia dintre identitate, sex, orientare, practică, exprimare și reproducere modificare

Identitatea de gen, sexul, reproducerea, orientarea sexuală și/sau romantică, practica sexuală și exprimarea de gen sunt distincte.

Identitate de gen modificare

Articol principal: Identitate de gen

Există trei identități de gen: cisgen, transgen și non-binar.

Ca exemplu pentru înțelegerea de către majoritate a diferenței dintre identitate de gen și orientare sexuală: dacă o persoană născută transgen cu sex anatomic bărbătesc și, bineînțeles, se identifică cu genul opus și are, dar nu obligatoriu, o exprimare de gen aferentă identității de gen simțite, este diagnosticată cu incongruență de gen însă poate (așadar nu toate/toți) avea atracție sexuală (orientare sexuală sau/și romantică) față de femei atunci după finalizarea tranziției această persoană va fi etichetată de societate ca femeie transgen lesbiană. Majoritatea consideră că toate persoanele născute transgen au o orientare non-heteronormativă; ceea ce e fals d.p.d.v. statistic. Așadar identitatea de gen nu are legătură cu orientarea sexuală și/sau romantică.

Orientare sexuală modificare

Articol principal: Orientare sexuală și/sau romantică

Există patru orientări: asexualitate, bisexualitate, heterosexualitate, homosexualitate. Orientarea sexuală și romantică se referă la sexul sau genul persoanelor care sunt în centrul dorințelor, fanteziilor, romantismului și simțurilor erotice sau amoroase ale unui animal uman sau non-uman, sexul față de care o persoană este "orientată".

Orientarea sexuală nu are legătură cu identitatea de gen a unei persoane. Sunt două concepte total diferite folosite în psihologie, psihiatrie, sexologie, sociologie, etc.

Exprimare de gen modificare

Articol principal: Exprimare de gen

O persoană, indiferent de identitatea de gen înnăscută, se poate exprima (vestimentar, social, gesturi, etc.), din diverse motive, în 3 feluri: cisgen, trans, nonbinar.

Persoana născută cisgen (diferită de transgen sau non-binar) care practică travesti face o exprimare de gen a sexului opus, din diverse motive (culturale, revoltă, egalitate de gen, senzuale, sexuale, etc.); în unele culturi se mai numește joc sau roluri ce țin de stereotipurile despre gen; însă trebuie înțeleasă diferența între exprimarea de gen față de identitatea de gen sau persoanele născute transgen. Nu toate persoanele născute transgen fac și exprimarea de gen a genului aferent.

Exprimarea de gen nu are legătură cu identitatea de gen a unei persoane. Sunt două concepte total diferite folosite în psihologie, psihiatrie, sexologie, sociologie, etc.

Practică sexuală modificare

Articol principal: Practică sexuală

Practicile sexuale sunt diverse.

Practica sexuală ține de poziții, roluri, situații, obiceiuri, etc. care pot excita sau/și satisface sexual sau romantic o persoană indiferent de sex, identitate de gen, orientare sexuală, etc.; ca exemplu: BDSM (diferită de sadomasochism care e o parafilie) e o practică sexuală. Și bi-curiozitatea (diferită de bisexualitate) e considerată de unii doar o practică sexuală ocazională de satisfacere a nevoilor sexuale. Și practica de travesti (fără legătură cu transsexualismul sau transgen) poate fi considerată, în unele cazuri, o practică sexuală nu doar o exprimare de gen.

Sex modificare

Articol principal: Sex

În natură există patru categorii: hermafrodit, femeiesc, masculin, aleleic și trei la mamifere: femeiesc, masculin și intersex.

Deși sexul anatomic nu are nicio legătură cu identitatea de gen trebuie înțeles faptul că organismele multor specii, nu la toate, sunt specializate în sex masculin și sex feminin, fiecare cunoscut sub numele de sex. Reproducerea sexuată implică combinarea și amestecarea trăsăturilor genetice: celulele specializate, cunoscute sub numele de gameți, se combină pentru a forma urmași care moștenesc trăsături de la fiecare părinte. Masculii produc gameți mici (spermatozoizi), în timp ce femelele produc gameți mari (ovule sau celule ou). Organismele individuale care produc gameți de sex masculin și feminin sunt denumite hermafrodite. Gametele poate fi identic ca formă și funcție (cunoscut sub numele de izogamie), dar, în multe cazuri, a evoluat o asimetrie, astfel încât există două tipuri diferite de gameți (heterogametele) cunoscut sub denumirea de anizogamie. Printre oameni și alte mamifere, bărbații au în mod obișnuit, dar nu toți, un cromozom X și un Y (XY), în timp ce femelele poartă de obicei, dar nu toate, doi cromozomi X (XX), care fac parte din sistemul XY. Alți oameni au o combinație la nivel genetic YY, XXY, XYY, XXXX, etc. Sau unele persoane au o parte din celulele corpului XX și cealaltă XY. Alte animale au diverse sisteme de determinare a sexului, cum ar fi sistemul ZW la păsări, sistemul X0 la insecte și alte sisteme diferite la reptile și crustacee. Ciupercile pot avea, de asemenea, sisteme de împerechere alelică mai complexe, cu sexele care nu sunt descrise cu exactitate ca mascul, femelă sau hermafrodit.[129]

Reproducere modificare

Articol principal: Reproducere sexuată

O persoană poate avea sau nu urmași. Orientarea, identitatea, sexul, etc. nu au legătură cu reproducerea sexuată. O persoană poate avea sau nu progenituri. Sexul reproducător nu necesită nimic specific ce ține de orientare, identitate, etc. deoarece reproducerea sexuată necesită doar un singur act de copulare pentru a fertiliza ovulul prin spermatozoizi.[130][131][132] O persoană poate avea sau nu urmași și prin adopție.[133][134][135][136]

Un studiu susține că tinerii bisexuali au de 5 ori mai mari șanse să aibă progenituri.[137]

Provocările comunității modificare

Bifobia modificare

Homofobii [și bifobii] ar trebui să ia în considerare puțină auto-reflecție, sugerează un nou studiu care să constate că acei indivizi care sunt cei mai ostili față de homosexuali și care susțin opinii puternice anti-gay pot avea ei înșiși dorințe de același sex, deși sub acoperire. Prejudiciul homofobiei poate proveni, de asemenea, de la părinții autoritari, în special cei cu opinii homofobe, au adăugat cercetătorii. „Acest studiu arată că, dacă simțiți acest tip de reacție viscerală la un grup exterior, întrebați-vă:„ De ce? ”, A spus co-autorul Richard Ryan, profesor de psihologie la Universitatea din Rochester, într-un comunicat. „Acele emoții intense ar trebui să servească drept apel la auto-reflectare”.[138]

Impacturi sociale generale modificare

Comunitatea bisexuală (cunoscută și sub numele de comunitatea bisexuală / pansexuală, bi / pan / fluidă sau nonmonosexuală) include membrii comunității LGBT care se identifică ca fiind bisexuali, pansexuali sau fluizi. [139] Deoarece unii bisexuali nu simt că se încadrează în lumea homosexuală sau heterosexuală și pentru că au tendința de a fi „invizibili” în public, unele persoane bisexuale se angajează să-și formeze propriile comunități, culturi și mișcări politice. Unii care se identifică ca bisexuali se pot contopi în societate homosexuală sau heterosexuală. Alți bisexuali consideră că această contopire este forțată mai degrabă decât voluntară; persoanele bisexuale se pot confrunta cu excluderea din societatea homosexuală și heterosexuală. Psihologul Beth Firestein afirmă că bisexualii tind să internalizeze tensiunile sociale legate de alegerea partenerilor [140] și se simt presați să se eticheteze ca homosexuali în loc să ocupe terenul de mijloc dificil, în care atracția față de persoane de ambele sexe ar sfida valorile societății bazată pe monogamie. Aceste tensiuni și presiuni sociale pot afecta sănătatea mintală a bisexualilor și au fost dezvoltate metode specifice de terapie pentru bisexuali pentru a rezolva această problemă.

Comportamentele bisexuale sunt, de asemenea, asociate în cultura populară cu bărbații care se angajează în activități cu același sex, în timp ce se prezintă, de altfel, ca heterosexuali.[141]

În SUA, un sondaj Pew 2013 a arătat că doar 28% dintre bisexuali au declarat că „toți sau majoritatea persoanelor importante din viața lor sunt conștienți că sunt LGBT” față de 77% dintre bărbații gay și 71% dintre lesbiene. În plus, atunci când au fost defalcate pe sexe, doar 12% dintre bărbații bisexuali au spus că sunt „out” față de 33% dintre femeile bisexuale. [142]

Percepții și discriminare modificare

Ca și persoanele din alte sexualități LGBT, persoanele cu o orientare bisexuală se confruntă adesea cu discriminare. În plus față de discriminarea asociată cu homofobia, persoanele bisexuale susțin în mod frecvent că au parte de discriminare din partea bărbaților homosexuali, femeilor lesbiene și că identitatea bisexuală în sine nu există. [143] [144] [145] Este comună convingerea că toată lumea este bisexuală (în special femei, spre deosebire de bărbați), [146] [147] sau că bisexualitatea nu există ca identitate unică.[148] Acest lucru provine din două puncte de vedere: În opinia heterosexistă, se presupune că oamenii sunt atrași sexual de sexul opus și uneori se motivează că o persoană bisexuală este pur și simplu o persoană heterosexuală care experimentează sexual. În opinia monosexistă, se crede că oamenii nu pot fi bisexuali decât dacă sunt atrași în egală măsură de ambele sexe, reglând orientarea sexuală către sexul sau sexul pe care îl preferă. În această privință, oamenii sunt exclusiv homosexuali (homosexuali / lesbiene) sau exclusiv heterosexuali, persoane homosexuale închise care doresc să apară heterosexuali, [149] sau heterosexuali care experimentează sexualitatea lor.[150] Afirmațiile sunt contestate de diverși cercetători, care au raportat că bisexualitatea ar cădea pe un continuum, cum și este sexualitatea, în general. [10] [47]

În 2005, cercetătorii Gerulf Rieger, Meredith L. Chivers și J. Michael Bailey au folosit pletismografia penisului pentru a măsura excitarea bărbaților bisexuali identificați la pornografie care implică doar bărbați și pornografie care implică doar femei. Participanții au fost recrutați prin reclame în reviste orientate pe gay și într-o lucrare alternativă. Ei au descoperit că bărbații bisexuali auto-identificați din eșantion aveau modele de excitare genitală similare cu bărbații homosexuali sau heterosexuali. Autorii au ajuns la concluzia că „în ceea ce privește comportamentul și identitatea, bărbații bisexuali există în mod clar”, dar că bisexualitatea masculină nu s-a dovedit a exista în ceea ce privește excitația sau atracția.[151] Mai mult, unii cercetători susțin că tehnica folosită în studiu pentru măsurarea excitației genitale este prea crudă pentru a surprinde întregul spectru (senzații erotice, afecțiune, admirație) care constituie atracție sexuală.[47]

Institutul American de Bisexualitate a declarat că studiul lui Bailey a fost interpretat greșit și raportat greșit atât de The New York Times, cât și de criticii săi. [152] În 2011, Bailey și alți cercetători au raportat că, în rândul bărbaților cu istoric de mai multe relații romantice și sexuale cu membrii ambelor sexe, s-au găsit niveluri ridicate de excitare sexuală ca răspuns la imagini sexuale de sex masculin și feminin. [153] [154] Subiecții au fost recrutați dintr-un grup Craigslist pentru bărbați care căutau intimitate cu ambii membri ai unui cuplu heterosexual. Autorii au spus că această schimbare în strategia de recrutare a fost o diferență importantă, dar este posibil să nu fi fost un eșantion reprezentativ de bărbați identificați bisexuali. Ei au concluzionat că „bărbații identificați bisexuali cu modele de excitare bisexuală există într-adevăr”, dar nu au putut stabili dacă un astfel de model este tipic pentru bărbații identificați bisexuali în general. [155]

Ștergerea identității bisexuale (sau invizibilitatea bisexuală) este tendința de a ignora, elimina, falsifica sau reexplica dovezile bisexualității în cultură, istorie, mediul academic, mass-media și alte surse. [143] [144] [156] În forma sa extremă, include negarea existenței bisexualității. Este adesea o manifestare a bifobiei.

Există o mai mare incluziune și vizibilitate a bisexualilor, în special în comunitatea LGBT. [157] [158] Psihologul american Beth Firestone scrie că de când a publicat prima sa carte despre bisexualitate, în 1996, „bisexualitatea a câștigat vizibilitate, deși progresul este inegal și conștientizarea bisexualității este încă minimă sau absentă în multe dintre cele mai îndepărtate regiuni ale țării noastre și la nivel internațional." [159]

Sinuciderea în rândul tinerilor LGBTQIA+ modificare

Articol principal: Sinuciderea în rândul tinerilor LGBT

S-a dovedit că aplicarea legilor care discriminează persoanele LGBT are efecte negative semnificative asupra sănătății fizice și mentale și bunăstării tinerilor LGBT; de exemplu, depresia și consumul de droguri în rândul persoanelor LGBT s-au dovedit a crește semnificativ după trecerea legilor discriminatorii. [160]

În schimb, adoptarea legilor care recunosc persoanele LGBT ca egale în ceea ce privește drepturile civile poate avea un impact pozitiv semnificativ asupra sănătății fizice și mentale și a bunăstării tinerilor LGBT; de exemplu, un studiu al datelor la nivel național din întreaga SUA din ianuarie 1999 până în decembrie 2015 a relevat că stabilirea căsătoriei între persoane de același sex este asociată cu o reducere semnificativă a ratei tentativei de sinucidere în rândul copiilor, efectul fiind concentrat în rândul adolescentilor cu o orientare sexuală minoritară (tineret LGB), ceea ce duce la aproximativ 134.000 de adolescenți mai puțini care încearcă să se sinucidă în fiecare an în Statele Unite.

S-a demonstrat că intimidarea (bullying) este un factor care contribuie la multe tentative de suicid, chiar dacă nu toate atacurile au fost specifice în ceea ce privește sexualitatea sau sexul.[161] De la o serie de sinucideri la începutul anilor 2000, o atenție sporită a fost concentrată asupra problemelor și cauzelor care stau la baza efortului de a reduce sinuciderile în rândul tinerilor LGBTQIA.[162]

Se estimează că în fiecare an în Statele Unite 1,8 milioane de adolescenți LGBTQIA iau în considerare sinuciderea.[163][164][165][166][167] 77,6% dintre bisexuali s-au gândit la sinucidere, în comparație cu doar 11,7% din populația generală; acest lucru e din cauza presiunii comunității heterosexuale sau celei homosexuale de a forța individul cu orientare bisexuală în a lua o "decizie" sau "a alege" privitor la una dintre orientările monosexuale.[168]

Pentru adolescenți, mediile cele mai relevante de suport psihologic sunt: familia, cartierul și școala; în această ordine.[169]

Terapie de conversie modificare

Articol principal: Terapie de conversie

Numele oficial al tuturor programelor de acest gen este Efort de Schimbare a Orientării Sexuale (SOCE) și includ diverse metode. Există metode axate pe partea psihică, inclusiv terapie comportamentală, hipnoză, terapie de convertire și grupuri de sprijin. Există metode religioase bazate pe rugăciune. În trecut, eforturile de schimbare au inclus terapia prin electroșocuri, lobotomia și o varietate de proceduri chirurgicale menite a extrage diverse părți ale organelor genitale, atât la bărbați cât și la femei, incluzând castrarea completă.[170]

În general, tinerii sunt forțați să accepte terapii de conversie datorită presiunii din partea familiei sau apropiaților. Cei apropiați pornesc fie de la interpretări greșite ale textelor religioase, fie de la o premiză falsă că persoanelele LGBT nu vor avea copii, fie că tinerii vor căpăta infecții cu transmitere sexuală. Mai mult de 1/2 dintre persoanelele LGBTQ au copii iar rata infecțiilor cu STD este aproape egală cu cea a persoanelor cu orientare exclusiv heterosexuală.

Terapia schimbării orientării sexuale este respinsă de psihoterapeuți.[171] Într-o hotărâre adoptată de către consiliul Asociației Psihologilor Americani (APA) și în raportul în care aceasta este menționată, asociația și-a exprimat dezaprobarea legat de terapia reparativă. Studii amintite de APA în raport arată că eforturile de a produce schimbarea pot fi dăunătoare, provocând depresie și tendințe sinucigașe.[172] Asociația a mai criticat și în trecut terapia reparativă, dar și-a întărit poziția prin examinarea a 87 de studii pe tema schimbării orientării sexuale, studii întreprinse din 1960 până în 2007.[173]

Religia e [considerată] o formă de terapie de conversie distructivă pentru persoanele născute LGBT.[174] De asemenea, Adunarea Generală a ONU solicită terminarea globală a terapiei de conversie.[175]

Aspecte ce țin de feminism și masculinitate modificare

Pozițiile feministe pe bisexualitatea variază foarte mult, de la acceptarea bisexualitatea ca o chestiune feministă la respingerea bisexualitatea ca reacționar și anti-feminist backlash la feminismul lesbiene . [176] De atunci, o serie de femei care au fost implicate într-un activism lesbian-feminist au ieșit ca bisexuale după ce și-au dat seama de atracțiile lor față de bărbați. Un exemplu larg studiat de conflict dintre lesbiene și bisexuale în feminism a fost la Pride March Northampton între 1989 și 1993, unde multe feministe implicate au dezbătut dacă bisexualii ar trebui să fie incluși și dacă bisexualitatea este sau nu compatibilă cu feminismul.

Criticile obișnuite lesbiene-feministe nivelate la bisexualitate erau că bisexualitatea era anti-feministă, că bisexualitatea era o formă de conștiință falsă și că femeile bisexuale care urmăresc relațiile cu bărbații erau „amăgite și disperate”. Tensiunile dintre feministe bisexuale și feministe lesbiene s-au ușurat încă din anii 90, deoarece femeile bisexuale au devenit mai acceptate în comunitatea feministă [177] dar unele feministe lesbiene precum Julie Bindel sunt încă critice față de bisexualitate. Bindel a descris bisexualitatea feminină drept o „tendință la modă” promovată datorită „hedonismului sexual” și a prezentat întrebarea dacă bisexualitatea chiar există. [178] Ea a făcut, de asemenea, comparații între bisexuali și obraznici ai pisicilor și închinătorilor diavolului . [179] Sheila Jeffreys scrie în The Lesbian Heresy că, deși multe feministe lucrează confortabil alături de bărbați gay, ei interacționează inconfortabil cu bărbații bisexuali. Jeffreys afirmă că, deși este puțin probabil ca bărbații homosexuali să hărțuiască sexual femeile, bărbații bisexuali sunt la fel de probabil să le deranjeze femeile ca bărbații heterosexuali. [180]

Donna Haraway a fost inspirația și geneza pentru ciberfeminism cu eseul său din 1985, „Un manifest Cyborg: știință, tehnologie și socialism-feminism în secolul târziu al XX-lea”, care a fost reeditată în Simians, Cyborgs și Women: The Reinvention of Nature (1991). Eseul lui Haraway afirmă că cyborg-ul „nu are camion cu bisexualitate, simbioză preeditică, muncă nealienată sau alte seducții la integritatea organică printr-o însușire finală a tuturor puterilor părților într-o unitate superioară”. [181]

O femeie bisexuală a înaintat un proces împotriva revistei Common Lives / Lesbian Lives, care pretindea discriminare împotriva bisexualilor atunci când transmiterea ei nu a fost publicată. [182]

Acest lucru poate duce la o mai mică presiune de rol inutilă asupra persoanelor născute cu sex masculin fără a aplica o masculinitate toxică care poate afecta toxic întreaga societate.[183]

Efecte socio-economice modificare

Discriminarea persoanelor lesbiene, homosexuale, bisexuale, [polisexuale], [asexuale] și transsexuale implică costuri de aproape 2% din creșterea economică anuală pentru statele Europei de Est, declară o coaliție de zeci de companii globale care promovează includerea persoanelor LGBT+. Costurile anuale sunt estimate grosso-modo în jur de 1,6-4,4 miliarde de dolari americani pentru România.[184] Raportul consideră că, deși România și celelalte trei țări analizate sunt destul de stabile din punct de vedere economic, ambițiile de dezvoltare nu pot fi atinse decât prin includerea deplină a comunității LGBTQ+ în viața economică. Conform raportului, performanța economică este strâns legată de includerea persoanelor LGBTQ+, deoarece reduce corupția și exodul creierelor, crește competitivitatea, spiritul antreprenorial, inovația, autenticitatea și satisfacția clienților și angajaților.[185]

Se estimează că s-a pierdut 4-6% din populația României prin emigrare din cauza neintegrării sociale și culturale a acestora și încă 1-3% prin dezvoltarea de depresii cronice, sinucideri, dezvoltarea de comportamente auto-distructive și așa numitele "hate-crimes". Pe de altă parte, din cauza promovării homofobiei dar mai ales a promovării, intenționate sau nu, a xenofobiei (frica de alte grupuri necunoscute, neîntâlnite, diferite, etc.), efectele economico-depresive sunt mult mai amplu propagate în rândul persoanelor hetero-normative, așadar, pierderile sunt mai mari dar greu de estimat.

Simboluri și steaguri modificare

 
Steagul bisexualității .

Un simbol comun al comunității bisexuale este steagul bisexualității, care are o dungă roz în partea de sus pentru homosexualitate, unul albastru pe partea inferioară pentru heterosexualitate și unul purpuriu - amestecând roz și albastru - în mijloc pentru a reprezenta bisexualitatea. [186]

 
Triunghiurile care se suprapun

Un alt simbol cu o schemă de culori similar simbolică este o pereche de triunghiuri roz și albastru suprapuse, formând mov sau lavandă unde se intersectează. Acest design este o expansiune pe triunghiul roz, un simbol binecunoscut pentru comunitatea homosexuală. [187]

 
Luna dublă

Unii indivizi bisexuali se opun folosirii unui triunghi roz, deoarece a fost simbolul pe care regimul lui Adolf Hitler l-a folosit pentru a eticheta și persecuta pe homosexuali. Ca răspuns, a fost conceput special un simbol de lună dublă semilună pentru a evita utilizarea triunghiurilor. [188] Acest simbol este comun în Germania și țările din jur.

Capacitate familială modificare

Contrar opiniei publice, sarcinile sunt mult mai frecvente în rândul tinerilor bisexuali, lesbiene, homosexuali decât printre omologii lor heterosexuali, sugerează un nou studiu pe studenții din New York City.[189]

Alt studiu susține că tinerii bisexuali au de 5 ori mai mari șanse să aibă progenituri.[137]

Conform unor studii din 2015, chestionate doar femeile care au avut relații și cu bărbați bisexuali, s-a tras concluzia că: "bărbații bisexuali sunt mai buni iubiți, tați și parteneri".[190][191]

Din ce în ce mai mulți tineri LGBTQ din generatia millenials intenționează să aibă copii indiferent de venit, se arată în sondaj. Prețul plătit poate fi costisitor pentru familiile LGBTQ, în special pentru cele dependente de tehnologia de reproducere asistată.[192]

Conform legilor din România o persoană poate adopta un copil indiferent de orientarea sexuală, fie că are o orientare bisexuală, homosexuală sau heterosexuală, însă, din vid legislativ, două persoane de același sex nu pot adopta. [193] Se pune în discuție problema ce se întâmplă cu copiii dacă unicul părinte decedează.

Statutul legal al diverselor tipuri de căsătorii modificare

Se pune în discuție în comunitatea bisexuală și pansexuală, de ce să nu existe trei tipuri de căsătorii perfect funcționale în funcție de nevoile și dorințele diferite ale fiecăruia în parte.

Statutul legal al căsătoriei monogame între persoane de sex diferit modificare

În toate țările căsătoria monogamă heterosexuală e legală.

Statulul legal al căsătoriei monogame între persoane de același sex modificare

Căsătoria între persoane de același sex (cunoscută și sub numele de căsătorie gay sau căsătorie homosexuală) este căsătoria între două persoane care sunt de același sex legal sau biologic. Primele legi care au permis căsătoria între persoane de același sex au fost adoptate încă de la sfârșitul secolului XX.

Multe țări permit cuplurilor de același sex să se căsătorească: Africa de Sud, Argentina, Belgia, Brazilia, Canada, Danemarca, Franța, Irlanda, Islanda, Luxemburg, Norvegia, Noua Zeelandă, Portugalia, Regatul Unit (Anglia, Scoția, Țara Galilor), Spania, Statele Unite, Suedia, Țările de Jos, Uruguay și unele state ale Mexicului. Finlanda a legalizat casătoria între persoane de același sex, iar legea a intrat în vigoare în martie 2017.

Studii efectuate în mai multe țări indică faptul că sprijinul pentru recunoașterea legală a căsătoriei dintre persoane de același sex crește împreună cu nivelul de educație, iar acest sprijin este mai puternic în rândul tinerilor. Totodată, sondajele arată că susținerea față de o asemenea lege este în creștere.[194][195]

În urma unui sondaj din 2021 publicat de Accept România s-a constat că 56% din respondenții cu vârste între 18 – 34 de ani, segmentul adulților tineri din România, consideră că familiile de același sex au nevoie de o formă de protecție legală, fie prin căsătorie (42%), fie prin parteneriat civil (14%).[196]

Statutul legal al căsătoriei poligame modificare

Poligamia este de trei feluri:

  • Poliginia - în care o persoană de sex masculin se căsătorește cu mai multe persoane de sex feminin,
  • Poliandria - în care o persoană de sex feminin se căsătorește cu mai multe persoane de sex masculin,
  • Căsătoria de grup - în care mai multe persoane de același sex se căsătoresc cu mai multe persoane de sex opus sau persoane de același sex.

Poligamia este legală în multe țări și state și este ilegală în multe alte țări. În majoritatea țărilor Africii și în lumea arabă poligamia este legală, iar în Occident poligamia este ilegală. Însă căsătoria homosexuală este legală doar în statele occidentale. Totuși numai 2% din populația globului trăiește în uniuni poligame.[197]

În multe state occidentale se pune problema, dacă căsătoria homosexuală e constituțională atunci de ce căsătoria poligamă e neconstituțională?[198] Se pune problema de ce să nu existe 3 tipuri de căsătorii perfect funcționale în funcție de nevoile diferite ale fiecărui individ în parte?

  • Căsătoria monogamă heterosexuală
  • Căsătoria monogamă homosexuală
  • Căsătoria poligamă (poligină, poliandră și de grup)

Se pune întrebarea dacă acest tip de căsătorie poate reduce rata divorțurilor.[199][200] Se pune întrebarea dacă acest tip de căsătorie poate aduce mai multe resurse și beneficii copiilor din cuplu, sănătății emoționale și stabilității întregului cămin dacă partenerii sunt maturizați emoțional.[201] Un avantaj este că probabilitatea de a rămâne singur scade cu fiecare membru iar progeniturile au parte de mai mulți întreținători.

S-a observat că o uniune poliamoroasă durabilă e în stransă legătură cu orientarea non-heteronormativă. [202]

Bisexualitatea în istoria înregistrată a umanității modificare

 
Shudo (pederastie japoneză): un bărbat tânăr se distrează cu un iubit mai în vârstă, acoperindu-și ochii în timp ce se sărută cu o servitoare .
 
Doi masculi care se angajează în relații sexuale intercrurale, fragment cupă, Attic, 550 î.Hr. - 525 î.Hr., Luvru.

Grecii și romanii antici nu au asociat relațiile sexuale cu etichete bine definite, așa cum face societatea occidentală modernă. Bărbații care aveau iubiți de sex masculin nu au fost identificați drept homosexuali și aveau soții sau alte femei.

Textele religioase grecești antice, care reflectau practicile culturale, includeau teme bisexuale. Texetele au variat, de la mistic la didactic. [203] Spartanii credeau că dragostea și relațiile erotice între soldații experimentați și cei începători vor consolida loialitatea și coeziunea unitară și ar încuraja eroismul. Odată ce soldații mai tineri ajungeau la maturitate, relația trebuia să devină non-sexuală, dar nu este clar cât de strict era respectat acest lucru. Exista o oarecare stigmă asupra tinerilor care își continuau relațiile cu mentorii lor până la vârsta adultă.

În mod similar, în Roma antică, un partener sexual era acceptabil, atâta timp cât plăcerea unui bărbat nu afecta integritatea bărbatului altuia. Era acceptabil din punct de vedere social ca un bărbat roman născut liber să-și dorească relații sexuale cu parteneri de sex feminin și bărbați, atât timp cât acesta avea rolul penetrant. [204] Moralitatea comportamentului depindea de poziția socială a partenerului, nu de sex în sine . Atât femeile, cât și bărbații tineri erau considerați obiecte normale de dorință, dar în afara căsătoriei, un bărbat trebuia să acționeze la dorințele sale doar cu sclavi, prostituate (care erau deseori sclavi) și infame . Era imoral să faci relații sexuale cu soția altui bărbat născut, fiica sa de căsătorie, fiul său minor sau cu bărbatul însuși; utilizarea sexuală a sclavului altui bărbat era supusă permisiunii proprietarului. Lipsa autocontrolului, inclusiv în gestionarea vieții sexuale a unuia, a indicat că un bărbat nu este în măsură să guverneze pe ceilalți; prea multă îngăduință în „plăcere senzuală scăzută” amenința că va eroda identitatea bărbatului de elită ca persoană cultivată. [205]

Alfred Kinsey a efectuat primele mari sondaje privind comportamentul homosexual în Statele Unite în anii '40. Rezultatele au șocat cititorii zilei sale, deoarece au făcut ca comportamentul și atracțiile de același sex să pară atât de comune. [15] Lucrarea sa din 1948 Sexual Behavior in the Human Male a declarat că, printre bărbați, „aproape jumătate (46%) din populație se angajează atât în activități heterosexuale cât și homosexuale sau reacționează la persoane de ambele sexe, în timpul vieții lor adulte” și că ” 37% din totalul populației masculine a avut cel puțin o experiență exclusiv homosexuală până la punctul de orgasm, de la începutul adolescenței."[206] Deși cercetătorii mai recenți consideră că Kinsey a supraestimat rata atracției între persoane de același sex,[17] [207] opera sa este considerată pionierat și unele dintre cele mai cunoscute cercetări pe teme sexuale din toate timpurile.

Mass-media modificare

Bisexualitatea tinde să fie asociată cu portretele media negative; se fac referiri uneori la stereotipuri sau tulburări mentale. Într-un articol referitor la filmul Brokeback Mountain din 2005, educatoarea sexuală Amy Andre a susținut că în filme, bisexualii sunt adesea înfățișați negativ: [208]

Folosind o analiză a conținutului a peste 170 de articole scrise între 2001 și 2006, sociologul Richard N. Pitt, Jr. a concluzionat că mass-media a patologizat comportamentul bărbaților bisexuali negri, în timp ce ignoră sau simpatizând acțiunile similare ale bărbaților bisexuali albi. El a susținut că bărbatul bisexual negru este adesea descris ca un bărbat heterosexual duplicitar care răspândește virusul HIV. În mod alternativ, bărbatul alb bisexual este adesea descris drept un om homosexual victimizat, forțat să stea ascuns de societatea heterosexistă din jurul său. [209]

Film modificare

 
Angelina Jolie este o actriță americană bisexuală autodeclarată. [210]

În 1914 e documentată prima apariție a personajelor bisexuale (femei și bărbați) în pelicula A Florida Enchantment, de Sidney Drew. [211] Cu toate acestea, sub cenzura cerută de Codul Hays, cuvântul bisexual nu a putut fi menționat și aproape niciun personaj bisexual nu a apărut în filmul american din 1934 până în 1968.

Portretele notabile și variate ale bisexualității pot fi găsite în filme principale precum Black Swan (2010), Frida (2002), Showgirls (1995), The Pillow Book (1996), Alexander (2004), The Rocky Horror Picture Show (1975), Henry & June (1990), Chasing Amy (1997), Velvet Goldmine (1998), The 4 of Man (1993), Basic Instinct (1992), Mulholland Drive (2001), Sunday Bloody Sunday (1971), Something for Everybody (1970), The Rules of Attraction (2002), Brokeback Mountain (2005) și Call Me by Your Name (2017).

Literatură modificare

Orlando din Virginia Woolf : A Biography (1928) este un exemplu timpuriu de bisexualitate în literatură. Povestea unui bărbat care se transformă într-o femeie, s-a bazat pe viața iubitei lui Woolf, Vita Sackville-West. Cartea ei din 1925, Doamna Dalloway, s-a concentrat pe un bărbat bisexual și o femeie bisexuală în căsătoriile heterosexuale neîmplinite sexual în viața ulterioară. După moartea lui Sackille-West, fiul ei, Nigel Nicolson, a publicat Portretul căsătoriei, unul dintre jurnalele sale povestind relația cu o femeie în timpul căsătoriei sale cu Harold Nicolson . Alte exemple timpurii includ lucrări ale lui DH Lawrence, precum Women in Love (1920) și seria lui Colette, Claudine (19001903).

Personajul principal din romanul lui Patrick White, The Twyborn Affair (1979), este bisexual. Romanele contemporane ale britanicului Bret Easton Ellis, precum Less Than Zero (1985) și The Rules of Attraction (1987) prezintă frecvent personaje masculine bisexuale; această „abordare casual” a personajelor bisexuale recurge în toată opera lui Ellis. [212]

Muzică modificare

Muzicianul rock David Bowie s-a declarat bisexual într-un interviu acordat Melody Maker în ianuarie 1972, o mișcare care a coincis cu primele fotografii din campania sa Ziggy Stardust. Într-un interviu din septembrie 1976 cu Playboy, Bowie a spus: „Este adevărat - sunt un bisexual. Dar nu pot nega că am folosit foarte bine acest fapt. Presupun că este cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat vreodată. " [213] Într-un interviu din 1983, el a spus că a fost „cea mai mare greșeală pe care am făcut-o vreodată”, [214] [215] elaborând în 2002, el a explicat „Nu cred că a fost o greșeală în Europa, dar a fost mult mai dură în America. Nu am avut nicio problemă cu oamenii care știu că sunt bisexual. Dar n-am avut nicio înclinație să țin nici o pancartă sau să fiu reprezentant al vreunui grup de oameni. Știam ce vreau să fiu, un compozitor și un interpret [. . .] America este un loc foarte puritanic și cred că a stat în calea dorită" [216]

Freddie Mercury a fost, de asemenea, deschis în legătură cu bisexualitatea lui, deși nu a discutat în mod public despre relațiile sale. [217]

În 1995, Jill Sobule a cântat despre bi-curiozitatea în piesa ei "I Kissed a Girl", cu un videoclip care a alternat imagini cu Sobule și un iubit, împreună cu imagini cu ea și cu o iubită. O altă melodie cu același nume de Katy Perry aderă și ea la aceeași temă. Unii activiști sugerează că cântecul nu face decât să consolideze stereotipul bisexualilor care experimentează și că bisexualitatea nu este o adevărată preferință sexuală. Lady Gaga a mai spus că este bisexuală [218] și a recunoscut că piesa ei „ Poker Face ” este despre a fantezia despre o femeie în timp ce se află cu un bărbat. [219]

Brian Molko, cântărețul principal al Placebo este bisexual deschis. [220] Billie Joe Armstrong de la Green Day, s-a identificat și el ca fiind bisexual, spunând într-un interviu din 1995 pentru The Advocate, „Cred că am fost întotdeauna bisexual. Adică, este ceva de care m-am interesat întotdeauna. Cred că oamenii se nasc bisexuali și doar că părinții și societatea noastră ne supun acestui sentiment de „Oh, nu pot”. Ei spun că este un tabu. Este înrădăcinat în capul nostru că este rău, când nu este deloc rău. Este un lucru foarte frumos." [221] În 2014, Armstrong a discutat melodii precum „Venind curat”, „A fost o melodie despre întrebarea mea. Există și alte sentimente despre același sex, sexul opus, mai ales în Berkeley și San Francisco. Oamenii acționează ceea ce simt: gay, bisexuali, transsexuali, orice. Și asta deschide ceva în societate care devine mai acceptabil. Acum avem căsătoria homosexuală devenită recunoscută. Cred că este un proces de descoperire. Am fost dispus să încerc orice." [222]

Televiziune modificare

În seria originală Netflix, Orange is the New Black, personajul principal, Piper Chapman, interpretat de actrița Taylor Schilling, este o deținută bisexuală feminină, care se arată că are relații atât cu bărbații, cât și cu femeile. În primul sezon, înainte de a intra în închisoare, Piper este logodit cu logodnicul masculin Larry Bloom, interpretat de actorul Jason Biggs . Apoi, în închisoare, se reconectează cu fosta iubită (și colegă deținută), Alex Vause, interpretat de Laura Prepon.[223] [224] Un alt personaj care este înfățișat ca bisexual în cadrul serialului este o deținută pe nume Lorna Morello, interpretată de actrița Yael Stone . Are o relație intimă cu colegii deținuți Nicky Nichols, interpretată de Natasha Lyonne, în timp ce încă are sentimente pentru logodnicul ei, Christopher MacLaren, interpretat de Stephen O'Reilly .

Serialul de televiziune FOX House are o doctoriță bisexuală, Remy Hadley, interpretată de Olivia Wilde, începând cu sezonul patru. Aceeași rețea a lansat mai devreme serialul de televiziune The OC, care a prezentat pentru o vreme bisexualul Alex Kelly (interpretat și de Olivia Wilde).[225] În drama HBO Oz, Chris Keller un criminal în serie bisexual care a torturat și violat diverși bărbați și femei. Alte filme în care personaje bisexuale ascund nevroze ucigătoare includ Black Widow, Blue Velvet, Cruising, Single White Female, și Girl, Interrupted .  

Începând cu sezonul 2009, seria The World Real de pe MTV a prezentat două personaje bisexuale, [226] Emily Schromm, [227] și Mike Manning. [228]

În Lost Girl, despre creaturi numite Fae care trăiesc în secret printre oameni, prezintă un protagonist bisexual, Bo, [229] jucat de Anna Silk . În arcul de poveste, ea este implicată într-un triunghi de dragoste dintre Dyson, un lup (interpretat de Kris Holden-Ried ) și Lauren Lewis, [230] medic (interpretat de Zoie Palmer ) și liderul clanului Light Fae.

În emisiunea de știință de la BBC TV Torchwood, mai multe personaje principale par să aibă o sexualitate fluidă. Cel mai de seamă printre aceștia este căpitanul Jack Harkness, un pansexual care este personajul principal și un alt erou convențional în acțiuni de ficțiune științifică. În cadrul logicii spectacolului, în care personajele pot interacționa și cu specii extraterestre, producătorii folosesc uneori termenul „omnisexual” pentru a-l descrie. [231] Fostul lui Jack, căpitanul John Hart este de asemenea bisexual.[232] Dintre foștii și fostele lui, au fost indicați semnificativ cel puțin o fostă soție și cel puțin o femeie cu care a avut un copil. Unii critici trag concluzia că serialul îl prezintă mai des pe Jack cu bărbați decât cu femei.[233] Creatorul Russell T Davies spune că una dintre capcanele de a scrie un personaj bisexual este că „cădeați în capcana” din „doar să vă culcați cu bărbații”. El descrie despre cea de-a patra serie a emisiunii, „Veți vedea întreaga gamă a apetitelor sale”. [234] Preocuparea pentru bisexualitate a fost văzută de critici ca fiind complementare cu alte aspecte ale temelor emisiunii. Pentru personajul heterosexual Gwen Cooper, pentru care Jack poartă sentimente romantice, noile experiențe cu care se confruntă la Torchwood, sub forma „afacerilor și homosexualității și a amenințării cu moartea”, conțin nu numai celălalt, ci „o parte lipsă” a Sinelui. [235]

Câteva persoane non-heterosexuale celebre modificare

Alte informații: Listă de persoane lesbiene, gay, bisexuale și transgen

Nume Dată naștere-moarte Naționalitate Note Referințe
Abraham Lincoln 1809-1865 Americană Politician, președinte SUA #[236]
Adolf Hitler 1889-1945 Germană, Austriacă Politician, conducător de stat, nazist, criminal, inițiator al Holocaustului, inițiator al persecutării și exterminării persoanelor născute LGBTI #[237][238][239][240][241][242]
Adrian, Publius Aelius Traianus Hadrianus 76-138 Romană Împărat #[243]
Alan (Mathison) Turing 1912-1954 Britanică informatician, matematician, logician, criptanalist, filosof și maratonist britanic. #[244]
Alanis Morissette 1974 Canadiană Cântăreață #[245]
Alexandru cel Mare, Megas Alexandros, Alexandros III Philippou Makedonon 356-323 I.Ch. Macedoneană, Greacă Împărat #[243]
Amy Winehouse 1983-2011 Britanică Cântăreață #[246]
Ana Brnabić 1975 Sârbă Prim Ministrul Serbiei, politician #[247]
Andy Warhol (născut Andrew Warhola) 1928-1987 Americană Pictor, scenograf, sculptor, reprezentant al culturii plastice americane #[248]
Angelina Jolie 1975 Americană Actriță #[249]
Anthony Perkins 1931-1992 Americană Actor #[245]
Ariana Grande 1993 Americană Cântăreață #[249]
Aristotel 384–322 î. Hr. Greacă Filozof, scriitor #[250]
Aristotel Onassis, Sokratis 1906-1975 Greacă, Turcă Om de afaceri, armator #[251]
Bayard Rustin 1912-1987 Americană Orator, activist, luptător pentru drepturile afro-americanilor, scriitor, creator al discursului "I have a dream" citit de M.L. King #[252]
Benjamin Franklin 1706/05-1790 Americană, Britanică Fondator SUA, poltician, diplomat, autor, om de știință #[253]
Bram Stoker, Abraham 1847-1912 Irlandeză, Britanică Scriitor, eseist, scriitorul romanului Dracula #[254]
Cary Grant (născut Archibald Alec Leach) 1904-1986 Americană Actor #[245]
Ceaikovski, Pyotr Ilyich Tchaikovsky 1840-1893 Rusă Compozitor #[255]
Cicero, Marcus Tullius 106-42 I.Chr. Romană filozof, politician, jurist, orator, teoretician politic, consul și constituționalist #
Chris Hughes, Christopher Hughes 1983 Americană Cofondator Facebook, antrepenor #[256]
Constantin Brâncuși 1876-1957 Română, Franceză Sculptor #[257]
Clark Gable 1901-1960 Americană Actor #[258]
George Washington 1732-1799 Americană Poltician, președinte SUA #[259]
Giorgio Armani 1934 Italiană Designer, creator de modă, om de afaceri #[260]
Cynthia (Ellen) Nixon 1966 Americană Actriță #[245]
Demi Lovato 1992 Americană Cântăreață #[249]
Domenico Dolce 1958 Italiană Designer, creator de modă, afacerist #
Drew Barrymore 1975 Americană Actriță #[261]
Eduard al II-lea al Angliei 1284-1327 Britanică Rege al Angliei, conducător politic, politician, teoretician #[262]
Eleanor Anna Roosevel 1884-1962 Americană Politiciană, activistă, feministă, primă doamnă a SUA #[245]
Elton John, Sir Elton Hercules John (născut Reginald Kenneth Dwight) 1947 Australiană, Britanică Cântăreț, compozitor #[263]
Francis Bacon, Sir, The Viscount St Alban 1561-1621 Britanică Inventator, om de știință, jurist, orator #[264]
Franz Kafka 1883-1924 Cehă Scriitor #[265]
Freddie Mercury, Farrokh Bulsara 1946-1991 Tanzaniană, Britanică Cântăreț #[266]
Fredric cel Mare, Frederic al II-lea al Prusiei de Hohenzollern 1712 -1786 Prusiană, Germană Împărat, lider politic #
Frida Kahlo, Magdalena Carmen Frida Kahlo y Calderón 1907-1954 Mexicană Pictoriță #[267]
Hans Christian Andersen 1805-1875 Daneză Scriitor #[268]
Iacob I al Angliei 1566-1625 Britanică Rege #[269]
Ioan Evanghelistul, Ioan Apostolul 10-98 Romană, Israeliană Predicator, discipol a lui Isus #[69][68]
Ioan Luchian Mihalea 1951-1993 Română Muzician #[270]
Isaac Newton 1642-1727 Britanică Om de știință, cercetător, fizician, botanist, iluminist #[271]
Isus din Nazaret 0-33 Romană, Israeliană Predicator, fondatorul creștinismului #[68]
Iulius Cezar, Gaius 100-44 Î.Ch. Romană Împărat #[243]
Ivan cel Groaznic, Ivan al IV-lea al Rusiei 1530-1584 Rusă Cneaz, conducător al Rusiei #[272]
James (Byron) Dean 1931-1955 Americană Actor #[245]
Janelle Monáe 1985 Americană Cântăreață #[249]
Janis Joplin 1943-1970 Americană Cântăreață #[273]
Jennifer Lynn Lopez 1969 Portoricană, Americană Cântăreață, actriță #[274]
Jim Parsons 1973 Americană Actor #[249]
John Edgar Hoover 1924-1972 Americană Coordonator FBI, informator, consultant pe probleme de securitate #[275]
Jon Hall 1950 Americană Informatician, Programator, CEO #[264]
Jozsef Szajer, Szájer József 1961 Maghiară Politician, parlamentar #[276]
Joan Baez 1941 Americană Cântăreață #[277]
Johann Wolfgang von Goethe 1749-1832 Germană Poet, filozof, scriitor #[278]
Katy Perry, Katheryn Elizabeth Hudson 1984 Canadiană, Americană Cântăreață #[279]
George Michael (născut Georgios Kyriacos Panayiotou) 1963-2016 Greacă, Britanică Cântăreț #[280]
Giacomo Casanova 1725–1798 Venețiană Scriitor #[281]
Gillian Anderson 1968 Americană Actriță #[249]
Kristen Stewart 1990 Americană Actriță #[249]
Lady Gaga, Stefani Joanne Angelina Germanotta 1986 Americană Cântăreață, actriță #[249]
Leonardo Da Vinci, Leonardo di ser Piero da Vinci 1452-1519 Italiană, Florentină Inventator #[264]
Lily și Lana Wachowski 1965 Americană Regizoare, scenariste, creatoarele trilogiei Matrix #[252]
Ludwig van Beethoven 1770-1827 Austriacă Compozitor #[282]
Madonna, Madonna Louise Ciccone 1958 Americană Cântăreață, actriță #[283]
Marcel Proust, Valentin Louis Georges Eugène Marcel Proust 1871-1922 Franceză Scriitor #[284]
Marlon Brando 1924-2004 Americană Actor #[249]
Martin Luther King 1929-1968 Americană Predicator, preot, activist #[285]
Megan Fox 1986 Americană Actriță #[286]
Michelangelo, di Lodovico Buonarroti Simoni 1475-1564 Italiană, Florentină Pictor, artist, sculptor #[287]
Mihaela Runceanu 1955-1989 Română Cântăreață, compozitoare #[288][289]
Mahomed al II-lea, Fatih Sultan Mehmed, Sultanul Mahomed Cuceritorul 1432-1481 Turcă, Otomană Sultan Imperiul Otoman, conducător #[290]
Nicolae Ceaușescu 1918-1989 Română Politician, conducător de stat #[291]
Niccolò Machiavelli 1469-1527 Italiană, Florentină Politician, scriitor, filizof, diplomat, teoretician #[278]
Nikola Tesla 1856-1943 Croată, Sârbă, Americană Inventator, fizician, teoretician, om de știință #[275]
Oscar Wilde 1854-1900 Britanică Scriitor #[292]
Pavel Apostolul 5-64/67 Romană, Israeliană Predicator, discipol al lui Isus #[70][71]
Petru Apostolul, Simon Petru 1-67 Romană, Israeliană Predicator, discipol al lui Isus #[70]
Petru cel Mare al Rusiei 1672-1725 Rusă Împărat al Rusiei #[293]
Petru Cercel 1556-1590 Română Domnitor, conducător politic #[294]
Pierre Seel 1923-2005 Germană, Franceză Apărător al drepturilor omului, supraviețuitor al Holocaustului #[295]
Radu cel Frumos 1437/1439-1475 Română Domnitor Țara Românească, soldat #[294]
Richard Inimă de Leu, Richard I al Angliei 1157-1199 Britanică Rege #[296]
Ricky Martin 1971 Portoricană Cântăreț #[297]
Rock Hudson 1925-1985 Americană Actor #[248]
Sally Kristen Ride 1951-2012 Americană Astronaută #[252]
Seneca, Lucius Annaeus Seneca, Seneca cel Tânăr 4 î. Hr.–65 Romană Filozof stoic, om de stat, dramaturg #[298]
Sia Furler 1975 Australiană Cântăreață #[299]
Socrate 469-399 I.Ch Greacă Filozof, scriitor #[243]
Tim Cook 1960 Americană CEO Apple #[249]
Tiziano Ferro 1980 Italiană Cântăreț #[300]
Traian, Traianus Marcus Ulpius Nerva sec II Romană Împărat #[301]
Vanessa Carlton 1980 Americană Cântăreață #[249]
Virginia Woolf, Adeline (fostă Stephen) 1982-1941 Britanică Scriitoare #[245]
William Shakespeare 1564-1616 Britanică Scriitor #[296]
Winston Churchill 1974-1965 Britanică Politician #[302]
Yuval Noah Harari 1976 Istraeliană Istoric #[303]

Bisexualitatea la animalele non-umane modificare

Articol principal: Comportamentul bisexual la animale

Multe specii de animale prezintă un comportament bisexual. [19] [20] [21] S-a observat și documentat la peste 1500 de specii. Exemple de mamifere care prezintă un astfel de comportament includ bonobo (cunoscut anterior ca cimpanzeul pigmeu), orca și delfinul. Exemple de păsări includ unele specii de pescăruși și pinguini Humboldt. Alte exemple de comportament bisexual apar printre pești și viermi plati. [304]

Multe specii de animale sunt implicate în actele de formare a legăturilor de relații sexuale și non-sexuale între același sex; chiar și atunci când li se oferă posibilitatea de a reproduce cu membrii sexului opus, ei aleg același sex. Unele dintre aceste specii sunt gazele, antilopa și bizonul. [305]

În unele cazuri, animalele vor alege să se implice în activități sexuale cu diferite sexe în momente diferite din viața lor și, uneori, se vor implica în mod aleatoriu cu activități sexuale cu diferite sexe. Activitatea sexuală de același sex poate fi, de asemenea, sezonieră la unele animale, cum ar fi renii masculi, care se implică adesea în activități sexuale de același sex între ei în afara sezonului de reproducere și vor reveni la activitate sexuală heterosexuală în timpul perioadei de reproducere. [305]

Informații corelate modificare

Referințe modificare

  1. ^ a b c „Sexual orientation, homosexuality and bisexuality”. American Psychological Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b „Sexual Orientation”. American Psychiatric Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ a b „GLAAD Media Reference Guide”. GLAAD. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „Understanding Bisexuality”. American Psychological Association. . Accesat în . 
  5. ^ a b Soble, Alan (). „Bisexuality”. Sex from Plato to Paglia: a philosophical encyclopedia. 1. Greenwood Publishing Group. p. 115. ISBN 978-0-313-32686-8. 
  6. ^ Sexuality Now: Embracing Diversity. Cengage Learning. . p. 322. ISBN 978-1305446038. Pansexuality is also sometimes included under the definition of bisexuality, since pansexuality rejects the gender binary and encompasses romantic or sexual attractions to all gender identities. 
  7. ^ a b Rice, Kim (). „Pansexuality”. În Marshall Cavendish Corporation. Sex and Society. 2. Marshall Cavendish. p. 593. ISBN 978-0-7614-7905-5. Accesat în . In some contexts, the term pansexuality is used interchangeably with bisexuality, which refers to attraction to individuals of both sexes... Those who identify as bisexual feel that gender, biological sex, and sexual orientation should not be a focal point in potential relationships. 
  8. ^ Laura-Maria Cojocaru. „Psiholog: bisexualitatea este mai comună decât credem iar homosexualitatea va fi integrată social, ca normalitate”. Accesat în . 
  9. ^ RITCH C. SAVIN-WILLIAMS. „Why 'Mostly Straight' Men Are a Distinct Sexual Identity”. Accesat în . 
  10. ^ a b c d Rosario, M.; Schrimshaw, E.; Hunter, J.; Braun, L. (). „Sexual identity development among lesbian, gay, and bisexual youths: Consistency and change over time”. Journal of Sex Research. 43 (1): 46–58. doi:10.1080/00224490609552298. PMC 3215279 . PMID 16817067. 
  11. ^ a b Frankowski BL; American Academy of Pediatrics Committee on Adolescence (iunie 2004). „Sexual orientation and adolescents”. Pediatrics. 113 (6): 1827–32. doi:10.1542/peds.113.6.1827. PMID 15173519. 
  12. ^ a b Lamanna, Mary Ann; Riedmann, Agnes; Stewart, Susan D (). Marriages, Families, and Relationships: Making Choices in a Diverse Society. Cengage Learning. p. 82. ISBN 978-1-305-17689-8. Accesat în . The reason some individuals develop a gay sexual identity has not been definitively established  – nor do we yet understand the development of heterosexuality. The American Psychological Association (APA) takes the position that a variety of factors impact a person's sexuality. The most recent literature from the APA says that sexual orientation is not a choice that can be changed at will, and that sexual orientation is most likely the result of a complex interaction of environmental, cognitive and biological factors...is shaped at an early age...[and evidence suggests] biological, including genetic or inborn hormonal factors, play a significant role in a person's sexuality (American Psychological Association 2010). 
  13. ^ a b Gail Wiscarz Stuart (). Principles and Practice of Psychiatric Nursing. Elsevier Health Sciences. p. 502. ISBN 978-0-323-29412-6. Accesat în . No conclusive evidence supports any one specific cause of homosexuality; however, most researchers agree that biological and social factors influence the development of sexual orientation. 
  14. ^ a b Gloria Kersey-Matusiak (). Delivering Culturally Competent Nursing Care. Springer Publishing Company. p. 169. ISBN 978-0-8261-9381-0. Accesat în . Most health and mental health organizations do not view sexual orientation as a 'choice.' 
  15. ^ a b c d e Bailey, J. Michael; Vasey, Paul; Diamond, Lisa; Breedlove, S. Marc; Vilain, Eric; Epprecht, Marc (). „Sexual Orientation, Controversy, and Science”. Psychological Science in the Public Interest. 17 (2): 45–101. doi:10.1177/1529100616637616. PMID 27113562. 
  16. ^ LeVay, Simon (). Gay, Straight, and the Reason Why: The Science of Sexual Orientation. Oxford University Press. ISBN 9780199752966. 
  17. ^ a b Balthazart, Jacques (). The Biology of Homosexuality. Oxford University Press. ISBN 9780199838820. 
  18. ^ Crompton, Louis (). Homosexuality and Civilization. Cambridge, Massachusetts: Belknap Press. ISBN 978-0-674-01197-7. 
  19. ^ a b Bagemihl, Bruce (). Biological Exuberance: Animal Homosexuality and Natural Diversity. London: Profile Books, Ltd. ISBN 978-1-86197-182-1. 
  20. ^ a b Roughgarden, Joan (mai 2004). Evolution's Rainbow: Diversity, Gender, and Sexuality in Nature and People. Berkeley, CA: University of California Press. ISBN 978-0-520-24073-5. 
  21. ^ a b Driscoll, Emily V. (iulie 2008). „Bisexual Species: Unorthodox Sex in the Animal Kingdom”. Scientific American. 
  22. ^ Pew Research Center. „Among LGBT Americans, bisexuals stand out when it comes to identity, acceptance”. Accesat în . 
  23. ^ Wikipedia. „Comportamentul homosexual la animale”. Accesat în . 
  24. ^ American Pregnancy Association. „Pregnancy Myths Cleared Up!”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ a b „Appropriate Therapeutic Responses to Sexual Orientation” (PDF). American Psychological Association: 63, 86. Accesat în . Sexual orientation identity—not sexual orientation—appears to change via psychotherapy, support groups, and life events. 
  26. ^ Firestein, Beth A. (). Becoming Visible: Counseling Bisexuals Across the Lifespan. Columbia University Press. pp. 9–12. ISBN 978-0231137249. Accesat în . 
  27. ^ Flanders, Corey E. (). „Under the Bisexual Umbrella: Diversity of Identity and Experience”. Journal of Bisexuality (în engleză). 17 (1): 1–6. doi:10.1080/15299716.2017.1297145. ISSN 1529-9716. 
  28. ^ Eisner, Shiri (). Bi: Notes for a Bi Revolution. Seal Press. ISBN 978-1-58005-474-4. 
  29. ^ Diamond, Lisa M. (). „Female bisexuality from adolescence to adulthood: results from a 10-year longitudinal study”. Developmental Psychology. 44 (1): 5–14. doi:10.1037/0012-1649.44.1.5. PMID 18194000. 
  30. ^ Denizet-Lewis, Benoit (). „The Scientific Quest to Prove Bisexuality Exists”. The New York Times Magazine, 20 March 2014. New York Times. Accesat în . 
  31. ^ „2014 Sexuality Preconference”. Fifteenth Annual Meeting of the Society for Personality and Social Psychology - Preconferences. Society for Personality and Social Psychology. Arhivat din original la . Accesat în . 
  32. ^ Young-Bruehl, Elisabeth (). „Are Human Beings "By Nature" Bisexual?”. Studies in Gender and Sexuality. 3 (2): 179–213. doi:10.1080/15240650209349175. 
  33. ^ Kinseys hetero homo rating scale Arhivat în , la Wayback Machine. Retrieved 7 April 2011.
  34. ^ Szymanski, Mike (). „Moving Closer to the Middle: Kinsey the Movie, and Its Rocky Road to Bisexual Acceptance”. Journal of Bisexuality. 8 (3–4): 287–308. doi:10.1080/15299710802501918. 
  35. ^ Weinberg, Martin S.; Williams, Colin J.; Pryor, Douglas W. (). Dual Attraction: Understanding Bisexuality. New York: Oxford University Press. p. 41. ISBN 978-0-19-509841-9. 
  36. ^ McKnight, Jim. Straight Science: Homosexuality, Evolution and Adaptation. Routledge, 1997, p. 33.
  37. ^ Coleman, Edmond J (). Integrated Identity for Gay Men and Lesbians: Psychotherapeutic Approaches for Emotional Well-Being. Psychology Press. pp. 13–. ISBN 9780866566384. Accesat în . 
  38. ^ The Bad Subjects Production Team (). Bad Subjects: Political Education for Everyday Life. NYU Press. pp. 108–. ISBN 9780814757932. Accesat în . 
  39. ^ Bancroft, John (). Human Sexuality And It Problems. Elsevier Health Sciences. pp. 262–. ISBN 9780443051616. Accesat în . 
  40. ^ Klein, Fritz; Barry Sepekoff; Timothy J. Wolf (). „Sexual Orientation”. Journal of Homosexuality. 11 (1–2): 35–49. doi:10.1300/J082v11n01_04. ISSN 0091-8369. PMID 4056393. 
  41. ^ Coleman, Eli (). „Assessment of Sexual Orientation”. Journal of Homosexuality. 14 (1–2): 9–24. doi:10.1300/J082v14n01_02. ISSN 0091-8369. PMID 3655356. 
  42. ^ Hammack, Phillip L.; Cohler, Bertram J. (). The Story of Sexual Identity: Narrative Perspectives on the Gay and Lesbian Life Course. Oxford University Press. pp. 114–. ISBN 9780195326789. Accesat în . 
  43. ^ Bohan, Janis; Russell, Glenda (). Conversations about Psychology and Sexual Orientation. NYU Press. pp. 197–. ISBN 9780814709139. Accesat în . 
  44. ^ Pew Research Center. „Chapter 3: The Coming Out Experience”. Accesat în . 
  45. ^ „Frequently Asked Sexuality Questions to the Kinsey Institute”. The Kinsey Institute. Accesat în . 
  46. ^ "Sexual Behavior and Selected Health Measures: Men and Women 15-44 Years of Age, United States, 2002." Arhivat în , la Wayback Machine. Mosher et al. U.S. Department of Health and Human Services.
  47. ^ a b c Carey, Benedict (). „Straight, Gay or Lying? Bisexuality Revisited”. The New York Times. Accesat în . 
  48. ^ Leonard Sax. „Why Are So Many Girls Lesbian or Bisexual?”. Sussex Directories/Psychology Today. Accesat în . 
  49. ^ Elizabeth Landau (). „Bisexual men: Science says they're real”. CNN. Arhivat din original la . Accesat în . ...confirms that men with bisexual arousal patterns and bisexual identity definitely exist... 
  50. ^ „Health survey gives government its first large-scale data on gay, bisexual population”. Washington Post. Accesat în . 
  51. ^ a b c d „Biology of Bisexuality: Critique and Observations”. Journal of Homosexuality. 28 (3–4): 357–373. . doi:10.1300/J082v28n03_11. ISBN 9781317764519. PMID 7560936. 
  52. ^ Between Men: HIV/STI Prevention For Men Who Have Sex With Men, International HIV/AIDS Alliance.
  53. ^ Seth Stephens-Davidowitz. „Everybody lies: how Google search reveals our darkest secrets”. Accesat în . 
  54. ^ Catalina Gonella. „Survey: 20 Percent of Millennials Identify as LGBTQ”. Accesat în . 
  55. ^ Walton, M.T., Lykins, A.D. & Bhullar, N. „Beyond Heterosexual, Bisexual, and Homosexual: A Diversity in Sexual Identity Expression”. Accesat în . 
  56. ^ Michael T. Walton, Amy D. Lykins & Navjot Bhullar. „Tabel răspunsuri: Table 1 Breakdown of sexual orientation by gender”. Accesat în . 
  57. ^ Alexander von Sternberg. „Li Shiu Tongs Secret History of Sex Research”. queermajority.com. Accesat în . 
  58. ^ Laurie Marhoefer. „The Gay Asian Activist Whose Theories on Sexuality Were Decades Ahead of Their Time”. Smithsonian Magasine. Accesat în . 
  59. ^ Sam G. McFarland, PhD; American Psychological Association;. „How psychology has helped society accept homosexuality”. Accesat în . 
  60. ^ Canadian Paediatric Society. „Adolescent sexual orientation”. Accesat în . 
  61. ^ Canadian Paediatric Society. „Your teen's sexual orientation: What parents should know”. Accesat în . 
  62. ^ Sigmund Freud. „Freud on Homosexuality and Bisexuality”. Arhivat din original la 2021-01-27. Accesat în 1935.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  63. ^ a b Kay Prüfer, Kasper Munch, Ines Hellmann, Keiko Akagi, Jason R. Miller, Brian Walenz, Sergey Koren, Granger Sutton, Chinnappa Kodira, Roger Winer, James R. Knight, James C. Mullikin, Stephen J. Meader, Chris P. Ponting, Gerton Lunter, Saneyuki Higashino, Asger Hobolth, Julien Dutheil, Emre Karakoç, Can Alkan, Saba Sajjadian, Claudia Rita Catacchio, Mario Ventura, Tomas Marques-Bonet, Evan E. Eichler, Claudine André, Rebeca Atencia, Lawrence Mugisha, Jörg Junhold, Nick Patterson, Michael Siebauer, Jeffrey M. Good, Anne Fischer, Susan E. Ptak, Michael Lachmann, David E. Symer, Thomas Mailund, Mikkel H. Schierup, Aida M. Andrés, Janet Kelso & Svante Pääbo; Nature.com. „The bonobo genome compared with the chimpanzee and human genomes”. Accesat în . 
  64. ^ a b David Beaune. „Dernières nouvelles des bonobos: Les mythes et réalités de Pan paniscus”. Accesat în . 
  65. ^ a b c d Frans B. M. De Waal. „Bonobo Sex and Society”. Accesat în . 
  66. ^ a b c RYAN O'HANLON. „BONOBOS HAVE LOTS OF SEX, ARE AWESOME, MAY HOLD KEY TO OUR PAST”. Accesat în . 
  67. ^ a b Jack Hitt. „Our Orgiastic Future. What do bonobos have in common with teenaged boys? As it turns out, quite a bit”. Accesat în . 
  68. ^ a b c d Wikipedia. „Sexualitatea lui Isus din Nazaret”. Accesat în . 
  69. ^ a b Kittredge Cherry. „John the Evangelist: Beloved Disciple of Jesus — and maybe his lover”. Accesat în . 
  70. ^ a b c d Kittredge Cherry. „Paul the Apostle: Did his homosexuality shape Christianity?”. Accesat în . 
  71. ^ a b Ari L. Goldman. „Was St. Paul Gay? Claim Stirs Fury”. Accesat în 1991.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  72. ^ Kittredge Cherry. „Lazarus: Jesus' beloved disciple?”. Accesat în . 
  73. ^ Kittredge Cherry. „Jacob and the angel: Wrestling to reconcile body and spirit”. Accesat în . 
  74. ^ a b Kittredge Cherry. „David and Jonathan: Same-sex love between men in the Bible”. Accesat în . 
  75. ^ Kittredge Cherry. „Francis of Assisi: Queer side revealed for saint who loved creation, peace and the poor”. Accesat în . 
  76. ^ Kittredge Cherry. „Saint Sebastian: History's first gay icon?”. Accesat în . 
  77. ^ Kittredge Cherry. „LGBTQ Saints, Queer Saints”. Accesat în . 
  78. ^ 2020. „Gay conversion therapy: Hundreds of religious leaders call for ban”. Accesat în Harry Farley.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  79. ^ UN. „UN General Assembly Calls For Global End To Conversion Therapy”. Accesat în . 
  80. ^ Hernandez, K. M., Mahoney, A., & Pargament, K. I. (2014). Sexuality and religion. In D. L. Tolman, L. M. Diamond, J. A. Bauermeister, W. H. George, J. G. Pfaus, & L. M. Ward (Eds.), APA handbooks in psychology®. APA handbook of sexuality and psychology, Vol. 2. Contextual approaches (p. 425–447). American Psychological Association. „Sexuality and religion”. Accesat în . 
  81. ^ I.O. Orubuloye, John C. Caldwell, Pat Caldwell & Co. „The role of religious leaders in changing sexual behaviour in Southwest Nigeria in an era of AIDS”. Accesat în 1993.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  82. ^ ASA. „Religion and Sexual Behaviors: Understanding the Influence of Islamic Cultures and Religious Affiliation for Explaining Sex Outside of Marriage”. Accesat în . 
  83. ^ Michael J. McFarland, Jeremy E. Uecker, Mark D. Regnerus. „The Role of Religion in Shaping Sexual Frequency and Satisfaction: Evidence from Married and Unmarried Older Adults”. Accesat în . 
  84. ^ Paul Claval. „Religions and Ideologies”. Accesat în . 
  85. ^ „Submission to the Church of England's Listening Exercise on Human Sexuality”. The Royal College of Psychiatrists. Accesat în . 
  86. ^ American Psychiatric Association (mai 2000). „Gay, Lesbian and Bisexual Issues”. Association of Gay and Lesbian Psychiatrics. Arhivat din original la . 
  87. ^ Mitchum, Robert (). „Study of gay brothers may find clues about sexuality”. Chicago Tribune. Accesat în . 
  88. ^ LeVay, Simon (). Queer Science: The Use and Abuse of Research into Homosexuality. Cambridge, Massachusetts: The MIT Press. pp. 18–20. ISBN 978-0-262-12199-6. 
  89. ^ LeVay, Simon (). Queer Science: The Use and Abuse of Research into Homosexuality. Cambridge, Massachusetts: The MIT Press. p. 22. ISBN 978-0-262-12199-6. 
  90. ^ Ruse, Michael (). Homosexuality: A Philosophical Inquiry. Oxford: Basil Blackwell. pp. 22, 25, 45, 46. ISBN 0-631-15275-X. 
  91. ^ Bergler, Edmund (). Homosexuality: Disease or Way of Life?. New York: Hill and Wang, Inc. p. 8. 
  92. ^ a b Veniegas, Rosemary c.; Terri D. Conley (). „Biological Research on Women's Sexual Orientations: Evaluating the Scientific Evidence”. Journal of Social Issues. 56 (2): 267–282. doi:10.1111/0022-4537.00165. 
  93. ^ Garber, Marjorie B. (). Bisexuality and the Eroticism of Everyday Life. New York: Routledge. p. 249. ISBN 978-0-415-92661-4. 
  94. ^ a b Lippa, Richard A. (). „The Relation Between Sex Drive and Sexual Attraction to Men and Women: A Cross-National Study of Heterosexual, Bisexual, and Homosexual Men and Women”. Archives of Sexual Behavior. 36 (2): 209–222. doi:10.1007/s10508-006-9146-z. PMID 17380375. 
  95. ^ „The evolution of homosexuality: Gender bending - The Economist”. The Economist. Accesat în . 
  96. ^ Zietsch, B.; Morley, K.; Shekar, S.; Verweij, K.; Keller, M.; Macgregor, S.; et al. (). „Genetic factors predisposing to homosexuality may increase mating success in heterosexuals”. Evolution and Human Behavior. 29 (6): 424–433. doi:10.1016/j.evolhumbehav.2008.07.002. 
  97. ^ „Bisexual Species: Unorthodox Sex in the Animal Kingdom”. Arhivat din original la . 
  98. ^ Frans B. M. De Waal. „Bonobo Sex and Society”. Accesat în . 
  99. ^ McFadden, D.; Champlin, CA (martie 2000). „Comparison of auditory evoked potentials in heterosexual, homosexual, and bisexual males and females”. JARO – Journal of the Association for Research in Otolaryngology. 1 (1): 89–99. doi:10.1007/s101620010008. PMC 2504562 . PMID 11548240. 
  100. ^ Robinson, S; Manning, J. T (). „The ratio of 2nd to 4th digit length and male homosexuality”. Evolution and Human Behavior. 21 (5): 333–345. doi:10.1016/S1090-5138(00)00052-0. PMID 11053694. 
  101. ^ „Ordinea nașterii fraților și orientarea sexuală la bărbați”. 
  102. ^ Staff, NIEHS. Last Reviewed, June 05, 2013. Endocrine Disruptors
  103. ^ Weiss, Bernard (). „The Intersection of Neurotoxicology and Endocrine Disruption”. Neurotoxicology. 33 (6): 1410–1419. doi:10.1016/j.neuro.2012.05.014. PMC 3458140 . PMID 22659293. 
  104. ^ Roselli, C.E.; Stormshak, F. (). „Prenatal Programming of Sexual Partner Preference”. J. Neuroendocrinol. 21 (4): 359–364. doi:10.1111/j.1365-2826.2009.01828.x. PMC 2668810 . PMID 19207819. 
  105. ^ „Factori de mediu”. Biologia orientarii sexuale. Arhivat din original la . Accesat în . 
  106. ^ L. Ellis, S. Cole-Harding (septembrie 2001). „The effects of prenatal stress, and of prenatal alcohol and nicotine exposure, on human sexual orientation”. Physiology & Behavior. 74 (1–2): 213–226. doi:10.1016/s0031-9384(01)00564-9. PMID 11564471. 
  107. ^ „Sexual Orientation, Controversy, and Science”. Psychological Science in the Public Interest. 17 (2): 45–101. septembrie 2016. doi:10.1177/1529100616637616. PMID 27113562. 
  108. ^ a b „Sexual Orientation”. American Psychiatric Association. Arhivat din original la . Accesat în . 
  109. ^ „Submission to the Church of England's Listening Exercise on Human Sexuality”. The Royal College of Psychiatrists. Accesat în . 
  110. ^ Bearman, Peter; Brückner, Hannah (). „Opposite-sex twins and adolescent same-sex attraction” (PDF). American Journal of Sociology. 107 (5): 1179–1205. doi:10.1086/341906. 
  111. ^ Bem, Daryl (). „Is There a Causal Link Between Childhood Gender Nonconformity and Adult Homosexuality?”. Journal of Gay & Lesbian Mental Health. 12 (1–2): 61–79. doi:10.1300/J529v12n01_05 (inactiv ). Accesat în . 
  112. ^ „Sexual orientation and childhood gender nonconformity: evidence from home videos”. Developmental Psychology. 44 (1): 46–58. ianuarie 2008. doi:10.1037/0012-1649.44.1.46. PMID 18194004. 
  113. ^ „Does physical abuse, sexual abuse, or neglect in childhood increase the likelihood of same-sex sexual relationships and cohabitation? A prospective 30-year follow-up”. Archives of Sexual Behavior. 39 (1): 63–74. februarie 2010. doi:10.1007/s10508-008-9449-3. PMID 19130206. 
  114. ^ „Definition of BI-CURIOUS”. www.merriam-webster.com (în engleză). Accesat în . 
  115. ^ Frank, Katherine (). „'Not Gay, but Not Homophobic': Male Sexuality and Homophobia in the 'Lifestyle'”. Sexualities. 11 (4): 435–454. doi:10.1177/1363460708091743. 
  116. ^ Savin-Williams, Ritch C.; Joyner, Kara; Rieger, Gerulf (). „Prevalence and Stability of Self-Reported Sexual Orientation Identity During Young Adulthood”. Archives of Sexual Behavior. 41 (1): 103–110. doi:10.1007/s10508-012-9913-y. PMID 22302504. 
  117. ^ Smorag, Pascale (). „From Closet Talk to PC Terminology: Gay Speech and the Politics of Visibility”. Transatlantica. Accesat în . 
  118. ^ Cochran, W. G., Mosteller, F. and Tukey, J. W. (). Statistical Problems of the Kinsey Report on Sexual Behavior in the Human Male. Amer. Statist. Assoc., Washington. 
  119. ^ Natalie Angier; The New York Times. „In the Bonobo World, Female Camaraderie Prevails”. Accesat în . 
  120. ^ Bob Holmes; New Scientist. „Bonobos use a range of tools like stone-age humans”. Accesat în . 
  121. ^ Emily V. Driscoll, https://www.jstor.org/stable/24939894?seq=1 (). Bisexual Species. Scientific American, a division of Nature America, Inc. p. 001. 
  122. ^ Department of Primatology, Max Planck Institute for Evolutionary Anthropology, Deutscher Platz 6, D-04103 Leipzig, Germany; Faculty of Biology, Ludwig-Maximilians-University of Munich, Biocenter Großhaderner Str. 2, D-82152 Planegg-Martinsried, Germany; Pamela Heidi Douglas. „Mixed messages: wild female bonobos show high variability in the timing of ovulation in relation to sexual swelling patterns”. Accesat în . 
  123. ^ School of Psychology, University of St Andrews; Living Links, Psychology Department, Emory University. „Communication during sex among female bonobos: effects of dominance, solicitation and audience”. Accesat în . 
  124. ^ Mariska E. Kret, Linda Jaasma, Thomas Bionda, and Jasper G. Wijnen. „Bonobos (Pan paniscus) show an attentional bias toward conspecifics' emotions. [Resume, not the extended study]”. Accesat în . 
  125. ^ SIMONE PIKA; KATJA LIEBAL; World Scientific Publishing Co Pte Ltd. „DIFFERENCES AND SIMILARTIES BETWEEN THE NATURAL GESTURAL COMMUNICATION OF THE GREAT APES AND HUMAN CHILDREN”. Accesat în . 
  126. ^ Wikipedia. „Kanzi”. Accesat în . 
  127. ^ Paul Raffaele. „Speaking Bonobo. Bonobos have an impressive vocabulary, especially when it comes to snacks”. Accesat în . 
  128. ^ Roaring Earth Staff. „This Bonobo Starts Fires And Cooks His Own Food”. Accesat în . 
  129. ^ Wikipedia. „Sex”. Accesat în 2001.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  130. ^ „Archived copy”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  131. ^ „Can Pregnancy Occur | Pregnancy Myths on How Pregnancy Occurs”. Americanpregnancy.org. . Accesat în . 
  132. ^ Lawyers Guide to Forensic Medicine SBN 978-1-85941-159-9 By Bernard Knight - Page 188 "Pregnancy is well known to occur from such external ejaculation ..."
  133. ^ Harvard University UK. „Epigenetics and Child Development: How Children's Experiences Affect Their Genes”. Accesat în . 
  134. ^ Ben Laufer. „FASD and epigenetics”. Accesat în . 
  135. ^ Elisa A. Esposito; Meaghan J. Jones; Jenalee R. Doom; Julia L MacIsaac; Megan R. Gunnar; Michael S. Kobor. „Differential DNA methylation in peripheral blood mononuclear cells in adolescents exposed to significant early but not later childhood adversity”. Accesat în . 
  136. ^ Marija Kundakovic; Frances A Champagne. „Early-Life Experience, Epigenetics, and the Developing Brain”. Accesat în . 
  137. ^ a b Brittany M. Charlton. „Bisexual teens five times more likely to become pregnant”. Accesat în . 
  138. ^ Jeanna Bryner; LiveScience. „Homophobes Might Be Hidden Homosexuals”. Accesat în . 
  139. ^ Estraven (). „We are all somewhere between straight and gay”. BiNet USA News and Opinions. Arhivat din original la . Accesat în . 
  140. ^ DeAngelis, Tori (februarie 2002). „A new generation of issues for LGBT clients”. Monitor on Psychology. American Psychological Association. Accesat în . 
  141. ^ Boykin, Keith (). „10 Things You Should Know About the DL”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  142. ^ Pew Research Center (). „A Survey of LGBT Americans: Attitudes, Experiences and Values in Changing Times” (PDF). pp. 44–45. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  143. ^ a b Mary Zeiss Stange; Carol K. Oyster; Jane E. Sloan (). Encyclopedia of Women in Today's World. Sage Pubns. pp. 158–161. ISBN 978-1-4129-7685-5. Accesat în . 
  144. ^ a b Dworkin, SH (). „Treating the bisexual client”. Journal of Clinical Psychology. 57 (5): 671–80. doi:10.1002/jclp.1036. PMID 11304706. 
  145. ^ Yoshino, Kenji (ianuarie 2000). „The Epistemic Contract of Bisexual Erasure” (PDF). Stanford Law Review. 52 (2): 353–461. doi:10.2307/1229482. JSTOR 1229482. 
  146. ^ Merl Storr (). Bisexuality: A Critical Reader. Routledge. pp. 104–106. ISBN 978-1134706907. Accesat în . 
  147. ^ Eisner, Shiri (). Bi: Notes for a Bisexual Revolution. Seal Press. p. 71. ISBN 978-1580054751. Accesat în . 
  148. ^ Donald E. Hall; Maria Pramaggiore (). Representing Bisexualities: Subjects and Cultures of Fluid Desire. NYU Press. p. 19. ISBN 978-0814766347. Accesat în . 
  149. ^ Michael Musto, 7 April 2009. Ever Meet a Real Bisexual? Arhivat în , la Wayback Machine., The Village Voice
  150. ^ Geen, Jessica (). „Bisexual workers 'excluded by lesbian and gay colleagues'. pinknews.co.uk. Accesat în . 
  151. ^ „Sexual arousal patterns of bisexual men”. Psychological Science: APS. 16 (8): 579–84. . doi:10.1111/j.1467-9280.2005.01578.x. PMID 16102058. 
  152. ^ „Controversy over Professor J. Michael Bailey and the Existence of Bisexuality” (PDF). American Institute of Bisexuality. . Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  153. ^ Lehmiller, J. J. (). „Are Bisexual People Equally Aroused By Both Sexes?”. Sex and Psychology. Accesat în . 
  154. ^ Rosenthal, AM; Sylva, D; Safron, A; Bailey, JM (). „Sexual arousal patterns of bisexual men revisited” (PDF). Biological Psychology. 88 (1): 112–115. doi:10.1016/j.biopsycho.2011.06.015. PMID 21763395. Accesat în . 
  155. ^ Rosenthal, A. M; Sylva, David; Safron, Adam; Bailey, J. Michael (). „The Male Bisexuality Debate Revisited: Some Bisexual Men Have Bisexual Arousal Patterns”. Archives of Sexual Behavior. 41 (1): 135–47. doi:10.1007/s10508-011-9881-7. PMID 22194088. 
  156. ^ Hutchins, Loraine. „Sexual Prejudice - The erasure of bisexuals in academia and the media”. American Sexuality Magazine. San Francisco, CA 94103, United States: National Sexuality Resource Center, San Francisco State University. Arhivat din original la . Accesat în . 
  157. ^ „Queers United”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  158. ^ „Task Force Report On Bisexuality”. Arhivat din original la . 
  159. ^ Firestein, Beth A. (). Becoming Visible: Counselling Bisexuals Across the Lifespan. Columbia University Press. pp. xvii. ISBN 978-0231137249. 
  160. ^ Hatzenbuehler, M. L.; McLaughlin, K. A.; Keyes, K. M.; Hasin, D. S. (). „The Impact of Institutional Discrimination on Psychiatric Disorders in Lesbian, Gay, and Bisexual Populations: A Prospective Study by Mark L. Hatzenbuehler, MS, MPhil, Katie A. McLaughlin, PhD, Katherine M. Keyes, MPH and Deborah S. Hasin, PhD”. American Journal of Public Health. Ajph.aphapublications.org. 100 (3): 452–459. doi:10.2105/AJPH.2009.168815. PMC 2820062 . PMID 20075314. 
  161. ^ Savin-Williams, Ritch C (). „Verbal and physical abuse as stressors in the lives of lesbian, gay male, and bisexual youths: Associations with school problems, running away, substance abuse, prostitution, and suicide”. Journal of Consulting and Clinical Psychology. 62 (2): 261–269. doi:10.1037/0022-006X.62.2.261. 
  162. ^ Mark L. Hatzenbuehler is in the Department of Psychology, Yale University, New Haven, CT. Katie A. McLaughlin is in the Department of Society, Human Development, and Health, Harvard School of Public Health, Harvard University, Boston, MA. Katherine M. Keyes is in the Department of Epidemiology, Mailman School of Public Health, Columbia University, and the New York State Psychiatric Institute, New York City. Deborah S. Hasin is in Department of Epidemiology, Mailman School of Public Health, Columbia University; the New York State Psychiatric Institute; and the Department of Psychiatry, College of Physicians and Surgeons, Columbia University, New York, NY. „The Impact of Institutional Discrimination on Psychiatric Disorders in Lesbian, Gay, and Bisexual Populations: A Prospective Study”. Accesat în . 
  163. ^ Green, A.E., Price-Feeney, M. & Dorison, S.H. (2019). National Estimate of LGBTQ Youth Seriously Considering Suicide. New York, New York: The Trevor Project. „NATIONAL ESTIMATE OF LGBTQ YOUTH SERIOUSLY CONSIDERING SUICIDE”. Accesat în . 
  164. ^ Gwendolyn Smith. „Just one supportive adult cuts the chance an LGBTQ youth will attempt suicide by 40% 0ver 1.8 million young LGBTQ people considered suicide each year. Any supportive adult can make a difference - not just a parent”. Accesat în .  line feed character în |titlu= la poziția 85 (ajutor)
  165. ^ Notaro, Sheri R. (). Marginality and Global LGBT Communities: Conflicts, Civil Rights and Controversy. Springer Nature. 
  166. ^ Collis, Rose (). Death and the City: The nation's experience, told through Brighton's history. Hanover Press (imprint of Victorian Secrets Limited). 
  167. ^ HAEYOUN PARK and IARYNA MYKHYALYSHYN. „L.G.B.T. People Are More Likely to Be Targets of Hate Crimes Than Any Other Minority Group”. Accesat în . 
  168. ^ Suryatapa Mukherjee. „Bifobia îi ucide, la propriu, pe bisexuali”. Vice. Accesat în . 
  169. ^ Hatzenbuehler, M. L. (), „The Social Environment and Suicide Attempts inLesbian, Gay, and Bisexual Youth”, Pediatrics, 127 (5), pp. 896–903, doi:10.1542/peds.2010-3020, PMC 3081186 , PMID 21502225 
  170. ^ Brian Dunning (). "Curing" Gays”. Skeptoid. 
  171. ^ Ion Dafinoiu, Ștefan Boncu, ed. (). „Doctrina genurilor și orientarea sexuală”. Psihologie socială clinică. MintRight. ISBN 9789734646586. 
  172. ^ Alina Mihaela Barbu. „Psihologii resping terapia homosexualilor”. psihoterapie.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  173. ^ A. N. (). „Asociația Psihologică Americană: Încercările de a schimba orientarea sexuală a homosexualilor sunt ineficiente și pot avea efecte grave”. HotNews.ro. 
  174. ^ 2020. „Gay conversion therapy: Hundreds of religious leaders call for ban”. Accesat în Harry Farley.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  175. ^ UN. „UN General Assembly Calls For Global End To Conversion Therapy”. Accesat în . 
  176. ^ Wilkinson, Sue (). „Bisexuality as Backlash”. În Harne, Lynne. All the Rage: Reasserting Radical Lesbian Feminism. Elaine Miller. New York City: Teacher's College Press. pp. 75–89. ISBN 978-0-807-76285-1. OCLC 35202923. 
  177. ^ Gerstner, David A. (). Routledge International Encyclopedia of Queer Culture. United Kingdom: Routledge. pp. 82–3. ISBN 978-0-415-30651-5. Accesat în . 
  178. ^ Bindel, Julie (). „Where's the Politics in Sex?”. The Huffington Post. Accesat în . 
  179. ^ Bindel, Julie (). „It's not me. It's you”. The Guardian. London. Accesat în . 
  180. ^ Jeffreys, Sheila (). The Lesbian Heresy. Melbourne, Australia: Spinifex Press Pty Ltf. p. 124. ISBN 978-1-875559-17-6. Accesat în . 
  181. ^ „Donna Haraway - A Cyborg Manifesto”. Egs.edu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  182. ^ „Common Lives/Lesbian Lives Records, Iowa Women's Archives, University of Iowa Libraries, Iowa City, Iowa”. Sdrc.lib.uiowa.edu. Arhivat din original la . Accesat în . 
  183. ^ Elisabeth R. Silver, Sara B. Chadwick, Sari M. van Anders. „Feminist Identity in Men: Masculinity, Gender Roles, and Sexual Approaches in Feminist, Non-Feminist, and Unsure Men”. Accesat în . 
  184. ^ Hotnews. „Discriminarea persoanelor LGBT afectează creșterea economică a Europei de Est: Cât pierde România anual”. Accesat în . 
  185. ^ Sabina Sancu. „Impactul economic al discriminării LGBT+ | Cât costă intoleranța”. Accesat în . 
  186. ^ Page, Michael. „Bi Pride Flag”. Arhivat din original la . Accesat în . The pink color represents sexual attraction to the same sex only, homosexuality, the blue represents sexual attraction to the opposite sex only, heterosexuality, and the resultant overlap color purple represents sexual attraction to both sexes (bi). 
  187. ^ „Symbols of the Gay, Lesbian, Bisexual, and Transgender Movements”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  188. ^ Koymasky, Matt; Koymasky Andrej (). „Gay Symbols: Other Miscellaneous Symbols”. Accesat în . 
  189. ^ Andrew M. Seaman. „Pregnancies more common among lesbian, gay, bisexual youths”. Accesat în . 
  190. ^ Zachary Zane. „Women Report That Bisexual Men Make Better Lovers, Fathers, and Partners”. Accesat în . 
  191. ^ ANI. „https://www.india.com/lifestyle/bisexual-men-are-better-lovers-fathers-and-partners-2031992/”. Accesat în .  Legătură externa în |title= (ajutor)
  192. ^ Julie Compton. „More LGBTQ millennials plan to have kids regardless of income, survey finds”. Accesat în . 
  193. ^ Ioana Ene Doigioiu. „Boicotati recensamantul urii si al manipularii! Nu-i faceti ultimul joc lui Dragnea”. Accesat în . 
  194. ^ Vezi
  195. ^ Shapiro, Lila (). „Same-Sex Marriage Support Growing In New Poll, Experts Say Personal Knowledge Of Gays May Play Role”. Huffington Post. Accesat în . 
  196. ^ Accept România. „Ce cred românii despre căsătoria cuplurilor de același sex?”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  197. ^ STEPHANIE KRAMER. „Polygamy is rare around the world and mostly confined to a few regions”. Accesat în . 
  198. ^ Michael Foust. „If same-sex 'marriage' is legalized, why not polygamy?”. Accesat în . 
  199. ^ Law Duke. „Polygamous Marriage, Monogamous Divorce”. Accesat în . 
  200. ^ Satoshi Kanazawa. „COULD POLYGAMY REDUCE DIVORCE?”. Accesat în . [nefuncțională]
  201. ^ Omar M. Khasawneh, Abdul Hakeem Yacin Hijazi and Nassmat Hassan Salman. „Polygamy and Its Impact on the Upbringing of Children: A Jordanian Perspective”. Accesat în . 
  202. ^ Ethan Czuy Levine, Debby Herbenick, [...], Brian Dodge. „Open Relationships, Nonconsensual Nonmonogamy, and Monogamy Among U.S. Adults: Findings from the 2012 National Survey of Sexual Health and Behavior”. Accesat în . 
  203. ^ van Dolen, Hein. „Greek Homosexuality”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  204. ^ Amy Richlin, The Garden of Priapus: Sexuality and Aggression in Roman Humor (Oxford University Press, 1983, 1992), p. 225.
  205. ^ Catharine Edwards, "Unspeakable Professions: Public Performance and Prostitution in Ancient Rome," in Roman Sexualities, pp. 67–68.
  206. ^ Kinsey, Alfred C.; Pomeroy, Wardell B.; Martin, Clyde E. (). Sexual Behavior in the Human Male. Philadelphia and London: W. B. Saunders Company. pp. 650, 656, 657. 
  207. ^ Lehmiller, Justin (). The Psychology of Human Sexuality (ed. Second). John Wiley & Sons Ltd. ISBN 9781119164739. 
  208. ^ Andre, Amy (). „Opinion: Bisexual Cowboys in Love”. National Sexuality Resource Center. Arhivat din original la . Accesat în . 
  209. ^ Pitt Jr., Richard N. (). „Downlow Mountain? De/Stigmatizing Bisexuality Through Pitying And Pejorative Discourses In Media”. The Journal of Men's Studies. 14 (2): 254–258. doi:10.1177/106082650601400203. Arhivat din original la . 
  210. ^ Silverman, Stephen M. (). „Angelina Jolie Airs Colorful Past on TV”. People. Accesat în . 
  211. ^ „>> arts >> Bisexuality in Film”. glbtq. Arhivat din original la . Accesat în . 
  212. ^ Gordinier, Jeff (iunie 2010). „Bret Easton Ellis: Eternal Bad Boy”. Details. Accesat în . 
  213. ^ „Interview: David Bowie”. Playboy. septembrie 1976. Arhivat din original la . Accesat în . 
  214. ^ Buckley (2000): p. 401
  215. ^ Buckley (2005): p. 106
  216. ^ Collis, Clark (august 2002). „Dear Superstar: David Bowie”. blender.com. Alpha Media Group Inc. Arhivat din original la . Accesat în . 
  217. ^ „Freddie Mercury”. Biography.com (în engleză). Accesat în . 
  218. ^ „Lady Gaga Rolling Stone Interview”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  219. ^ „Lady Gaga admits bisexuality and explains "Poker Face" to Barbra Walters”. Arhivat din original la . 
  220. ^ Dave West (). „Molko: I wish I kept quiet on sexuality”. Digital Spy. Arhivat din original la . Accesat în . 
  221. ^ „AOL Radio – Listen to Free Online Radio – Free Internet Radio Stations and Music Playlists”. Spinner.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  222. ^ 'Dookie' at 20: Billie Joe Armstrong on Green Day's Punk Blockbuster”. Rolling Stone. Arhivat din original la . Accesat în . 
  223. ^ Cruz, Eliel. "Bisexuality in the Media: Where Are the Bisexuals on TV?" Bisexual.org. Journal of Bisexuality, 1 Sept. 2014. Web. 17 Oct. 2016.
  224. ^ Zeilinger, Julie. "5 Myths 'Orange Is the New Black' Has Accidentally Dispelled About Bisexuality." Mic Network Inc., 12 June 2015. Web. 17 Oct. 2016.
  225. ^ ["Games". Writer: Eli Attie; Director: Deran Sarafian. House. Fox. No. 9, season 4.]
  226. ^ „Real World DC”. 
  227. ^ „Emily Schromm talks”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  228. ^ „Mike Manning Metro Weekly”. 
  229. ^ drsquid (). „Nine Questions with Lost Girl Creator and Writer Michelle Lovretta”. RGB Filter. Bo is a succubus, a grown woman, and bisexual.... 
  230. ^ "Lost Girl" showcases the Lauren and Bo relationship for Season 2”. AfterEllen. . Accesat în . 
  231. ^ Ryan, Maureen (). „Spike from 'Buffy' and 'Torchwood's Captain Jack Harkness — Yowza!”. Chicago Tribune. Arhivat din original la . Accesat în . 
  232. ^ „James Marsters Interview (January 2008)”. Radio Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  233. ^ Davis, Glyn; Needham, Gary (). Queer TV. Routledge (28 January 2009). pp. 153–156. ISBN 978-0-415-45046-1. 
  234. ^ Knight, Dominic (). „More Torchwood details revealed”. Associated Television Network. Arhivat din original la . Accesat în . 
  235. ^ Frankel, Valerie Estelle (). „Gwen's Evil Stepmother: Concerning Gloves and Magic Slippers”. În Andrew Ireland. Illuminating Torchwood: Essays on Narrative, Character and Sexuality in the BBC Series. McFarland. pp. 90–101. ISBN 9780786455607. 
  236. ^ Michael Ferguson. „Was Abraham Lincoln gay?”. Accesat în . 
  237. ^ Dr. Richard Breitman, Professor of History, American University, IWG Director of Historical Research; Arhivele Nationale ale SUA. „Records of the Central Intelligence Agency (RG 263)”. Accesat în 2001.  line feed character în |autor= la poziția 44 (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  238. ^ Langer, Walter C. (Walter Charles); Office of Strategic Services USA. „The mind of Adolf Hitler; the secret wartime report”. Accesat în 1972.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  239. ^ Siobhan Pat Mulcahy. „The Peculiar Sex Life of Adolf Hitler' offers insight into the dictator's gay partners”. Accesat în . 
  240. ^ Wikipedia. „Sexuality of Adolf Hitler”. Accesat în . 
  241. ^ Dr. Richard Breitman, Professor of History, American University, IWG Director of Historical Research. „Records of the Central Intelligence Agency (RG 263)”. Accesat în 2001.  line feed character în |autor= la poziția 44 (ajutor); Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  242. ^ Kate Connolly. „Hitler was gay - and killed to hide it, book says”. Accesat în 2001.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  243. ^ a b c d JACOB OGLES. „15 LGBT Love Stories From Ancient Greece and Rome”. Accesat în . 
  244. ^ Alan Cowell. „Overlooked No More: Alan Turing, Condemned Code Breaker and Computer Visionary”. Accesat în . 
  245. ^ a b c d e f g The American Institute of Bisexuality (AIB). „Famous Bi People by The American Institute of Bisexuality (AIB)”. Accesat în . 
  246. ^ JULIE BOLCER. „Amy Winehouse claims bisexuality”. Accesat în . 
  247. ^ Wikipedia. „List of the first LGBT holders of political offices”. Accesat în . 
  248. ^ a b Attitude Staff. „29 LGBTQ FIGURES FROM HISTORY YOU NEED TO KNOW ABOUT”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  249. ^ a b c d e f g h i j k JACOB OSBORN; MEAGAN DRILLINGER. „50 celebrities you might not know are LGTBQ+”. Accesat în . 
  250. ^ Marke Ahonen. „Appendix A: Aristotle and Caelius Aurelianus on Homosexuality”. Accesat în . 
  251. ^ PETER EVANS. „Onassis, Jackie and me”. Accesat în . 
  252. ^ a b c Thom Senzee. „20 LGBTQ People Who Changed the World”. Accesat în . 
  253. ^ Jacob Ogles. „15 Gay Founding Fathers and Mothers”. Accesat în . 
  254. ^ MARIA POPOVA. "Dracula" Author Bram Stoker's Extraordinary Love Letter to Walt Whitman”. Accesat în . 
  255. ^ Dalya Alberge. „Tchaikovsky and the secret gay loves censors tried to hide”. Accesat în . 
  256. ^ NLGJA: The Association of LGBTQ Journalists members. „When to Say Chris Hughes Is Gay”. Accesat în . 
  257. ^ STONELEY, PETER (). "The Fellows from the Fogg": Modernism, Homosexuality, and Art-World Authority. The New England Quarterly, Inc. p. 473-495, vol 84, no.3. 
  258. ^ Ada Calhoun. „Frankly, My Dear ..”. Accesat în . 
  259. ^ Davis, Lincoln (). George Washington Gay Lecture — Medical Ethics and the Art and Practice of Medicine. N Engl J Med 1937; 217:206-212 DOI: 10.1056/NEJM193708052170603. p. 000.  line feed character în |editură= la poziția 31 (ajutor)
  260. ^ Wikipedia. „LGBT billionaires”. Accesat în . 
  261. ^ Warn, Sarah (July 2003), Bi with a Boyfriend: the Latest Hollywood Trend?, Afterellen.com. Retrieved 17 November 2006. Archived 28 February 2012 at the Wayback Machine
  262. ^ Wikipedia. „Edward II of England”. Accesat în . 
  263. ^ Wikipedia. „Elton John”. Accesat în . 
  264. ^ a b c Nick Skillicorn. „14 LGBTQ+ Innovators, Inventors and Scientists who changed the world”. Accesat în . 
  265. ^ Saul Friedländer. „Franz Kafka: The Poet of Shame and Guilt”. Accesat în . 
  266. ^ SARA KETTLER. „The Complicated Nature of Freddie Mercury's Sexuality”. Accesat în . 
  267. ^ MARY BETH MCANDREWS. „12 Historic LGBTQ Figures Who Changed the World”. Accesat în . 
  268. ^ University of Copenhagen, Department of Sociology, Denmark. „A dung beetle in distress: Hans Christian Andersen meets Karl Maria Kertbeny, Geneva, 1860: some notes on the archaeology of homosexuality and the importance of tuning”. Accesat în 1998.  Verificați datele pentru: |access-date= (ajutor)
  269. ^ Royal Panoply, Brief Lives Of The English Monarchs, Carrolly Erickson, St. Martin's Press (May 2, 2006). ISBN: 0-312-31643-7
  270. ^ Tana Pazara. „Cum e sa iubesti un gay: Povestea lui Ioan Luchian Mihalea”. Life.ro. Accesat în . 
  271. ^ Rob Iliffe. „Isaac Newton's Personal Life”. Accesat în . 
  272. ^ 4 News Staff. „Putin's pride? Six famous gay sons of Russia”. Accesat în . 
  273. ^ ELLA BRAIDWOOD. „Rocker Janis Joplin's lesbian lover talks about their relationship”. Accesat în . 
  274. ^ BBC staff. „Jennifer Lopez honoured at gay awards”. Accesat în . 
  275. ^ a b Apoorva Puranik, ET Bureau. „From Lady Gaga to Nikola Tesla, famous people who defined 'sexual desire' in a different way”. Accesat în . 
  276. ^ Adam Payne. „An anti-gay Hungarian politician has resigned after being caught by the police fleeing a 25-man orgy through a window”. Accesat în . 
  277. ^ Rodnitzky, Jerry L (1999). Feminist Phoenix: The Rise and Fall of a Feminist Counterculture. Praeger/Greenwood, 138. ISBN 978-0-275-96575-4.
  278. ^ a b DACIANA PANAIT. „TOPUL HOMOSEXUALILOR CELEBRI”. Accesat în . 
  279. ^ Elle Hunt. „Katy Perry says she tried to 'pray the gay away' as an adolescent”. Accesat în . 
  280. ^ Rachael Pells. „The controversial moment that led George Michael to publicly acknowledge he was gay”. Accesat în . 
  281. ^ Murphy, Ryan, , Askmen.com. Retrieved 15 November 2006.
  282. ^ Solomon, Maynard. „Was Beethoven a homosexual and is that the reason why the identity of the mysterious lady is still a riddle?”. Accesat în . 
  283. ^ Louis Virrtel. „10 Reasons Madonna Is An Eternal Inspiration to the LGBTQ Community”. Accesat în . 
  284. ^ Alison Flood. „Lost Proust stories of homosexual love finally published”. Accesat în . 
  285. ^ Did Martin Luther King Have an LGBTQ Dream, Too? 01/18/2013; Irene Monroe
  286. ^ businessinsider.com. „Megan Fox: The Full Portfolio and Cover Story”. Accesat în . 
  287. ^ Kamna Kabir. „The Vatican Doesn't Want You To Know About This Gay Romance”. Accesat în . 
  288. ^ Boerescu, Dan-Silviu (). Destine controversate vol.4: Mihaela Runceanu. Integral. 
  289. ^ Petre Dobrescu. „Mihaela Runceanu și partenera ei neștiută. O crimă cu multe semne de întrebare Citește întreaga știre: Mihaela Runceanu și partenera ei neștiută. O crimă cu multe semne de întrebare”. Libertatea. Accesat în .  line feed character în |titlu= la poziția 79 (ajutor)
  290. ^ A. Voicu. „Viata amoroasa a lui Mahomed al II-lea”. Accesat în . 
  291. ^ Lavinia Betea. „Ceaușescu a fost acuzat de relații homosexuale”. Accesat în . 
  292. ^ HISTORY.COM EDITORS. „Oscar Wilde Trial”. Accesat în . 
  293. ^ Study.com. „Was Peter the Great gay?”. Accesat în . 
  294. ^ a b ALEXANDRA CHIVU. „Voievozi români homosexuali! Datele istorice demonstrează că au avut aventuri împreună”. Accesat în . 
  295. ^ Wikipedia. „Pierre Seel”. Accesat în . 
  296. ^ a b JOSH JACKMAN. „Famous LGBT people: Historical icons who you didn't know were queer”. Accesat în . 
  297. ^ Variety News Staff. „Ricky Martin on coming out as gay: 'I've been super happy ever since'. Accesat în . 
  298. ^ Classically Inclined. „Seneca, homosexuality and homoerotics”. Accesat în . 
  299. ^ Ramaswamy, Chitra (23 March 2008). "This Way Up – Sia Furler interview". Scotland on Sunday. Retrieved 8 April 2008.
  300. ^ Daria Petrescu. „10 bărbați celebri care au recunoscut că sunt homosexuali. Sex-simbolul Gabriel Garko, cel mai nou nume pe listă”. Accesat în . 
  301. ^ Cosmin Pătrașcu Zamfirache. „Cuceritorul homosexual considerat „strămoș" al poporului român. A fost unul dintre cei mai buni împărați, onest, curajos și disciplinat”. Accesat în . 
  302. ^ Michael Bloch. „Double lives – a history of sex and secrecy at Westminster”. Accesat în . 
  303. ^ Wikipedia. „Yuval Noah Harari”. Accesat în . 
  304. ^ Diamond, Milton (). „Bisexuality: A Biological Perspective”. Bisexualities – The Ideology and Practice of Sexual Contact with both Men and Women. Arhivat din original la . Accesat în . 
  305. ^ a b Scott Bidstrup (). „The Natural Crime Against Nature”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Cărți de specialitate modificare

  • Eva Cantarella. Bisexualitatea în lumea antică, Yale University Press, New Haven, 1992, 2002.   ISBN   978-0-300-09302-5
  • Kenneth J. Dover . Homosexualitatea greacă, New York; Carti vintage, 1978.   ISBN   0-394-74224-9
  • Thomas K. Hubbard. Homosexualitatea în Grecia și Roma, U. California Press, 2003.   ISBN   0-520-23430-8
  • Harald Patzer. Die Griechische Knabenliebe [Pederastia greacă], Wiesbaden: Franz Steiner Verlag, 1982. În: Sitzungsberichte der Wissenschaftlichen Gesellschaft an der Johann Wolfgang Goethe-Universität Frankfurt am Main, Vol. 19 No. 1.
  • WA Percy III . Pederastie și pedagogie în Grecia arhaică, University of Illinois Press, 1996.   ISBN   0-252-02209-2
  • Stephen O. Murray și Will Roscoe și colab. Homosexualitățile islamice: cultură, istorie și literatură, New York: New York University Press, 1997.   ISBN   0-8147-7468-7
  • J. Wright și Everett Rowson. Homoerotismul în literatura arabă clasică . 1998.   ISBN   0-231-10507-X (pbbk) /   (hdbk)
  • Gary Leupp . Culorile masculine: construcția homosexualității în Tokugawa Japonia, Berkeley, Universitatea din California Press, 1995.   ISBN   0-520-20900-1
  • Tsuneo Watanabe & Jun'ichi Iwata . Dragostea samuraiului. O mie de ani de homosexualitate japoneză, Londra: GMP Publishers, 1987.   ISBN   0-85449-115-5
  • Bryant, Wayne M. Personaje bisexuale din film: De la Anais la Zee . Haworth Gay & Lesbian Studies, 1997.   ISBN   1-56023-894-1