BTR-50

Istoric operațional
BTR-50
BTR-50PK expus la muzeul Yad la-Shiryon din Israel.
Tip	Transportor blindat pentru trupe
Loc de origine	Uniunea Sovietică
În uz	1954 - prezent
Folosit de	vezi Utilizatori
Războaie	vezi Utilizare în luptă
Istoric producție
An proiectare	1952
An producție	1954 - 1970
Date generale (BTR-50PK)
Greutate	14.2 tone
Lungime	7.08 m
Lățime	3.14 m
Înălțime	1.97 m
Echipaj	2 (comandant și mecanic conductor)
Pasageri	până la 20 de soldați

Blindaj	6-10 mm
Armament principal	o mitralieră SGMB calibrul 7.62 mm (1250 de cartușe)
Motor	Model V-2, diesel, 6 cilindri în linie, răcire cu apă 240 cp la 1800 rpm
Putere specifică	16.9 cp/t
Transmisie	manuală, 5+1 viteze
Suspensie	bare de torsiune
Gardă la sol	0.37 m
Capacitate rezervor	400 de litri
Autonomie	400 km
Viteză maximă	44 km/h (drumuri) 11 km/h (apă)
Modifică text

BTR-50 (BTR fiind o abreviere de la Bronetransporter/Бронетранспортер, transportor blindat în limba rusă) este un transportor blindat pentru trupe, amfibiu, șenilat, de fabricație sovietică, care are la bază șasiul tancului ușor PT-76. BTR-50 a fost dezvoltat la începutul anilor 1950 și a intrat în producție în 1954. Prima sa apariție publică a fost parada militară de la Moscova din noiembrie 1957. Producția acestui model a încetat la sfârșitul anilor 1960, BTR-50 fiind fabricat în peste 6000 de exemplare. În 1990, Armata Roșie mai avea doar 21 de exemplare în dotare, majoritatea fiind înlocuite de mașinile de luptă a infanteriei BMP-1 și BMP-2. Armata Română a achiziționat modelul BTR-50PU (varianta punct de comandă) începând cu anul 1968. Un exemplar este expus în prezent la Muzeul Militar Național "Regele Ferdinand I" din București.

Utilizatori

Următoarele țări încă foloseau transportorul blindat BTR-50 în anul 2010^[1]:

Cuba - număr necunoscut de exemplare în dotare.
Croația - 16 vehicule
Bosnia și Herțegovina - cel puțin un vehicul.
Egipt - 500 OT-62/BTR-50 (majoritatea în rezervă).
Iran - un număr necunoscut de vehicule în dotare (270 livrate inițial de URSS^[2]).
Libia - un număr necunoscut de exemplare în dotare (36 comandate în 1969; alte 60 de vehicule în 1977^[2]).
Siria - un număr necunoscut de vehicule în dotare (150 comandate în 1966; alte 400 în 1973^[2]).
Congo - 3 vehicule.
Guineea - 10 vehicule.
Somalia - un număr necunoscut de vehicule în dotare (30 achiziționate în 1971 din stocuri sovietice^[2]).
Sudan - 20-30 de vehicule (50 de vehicule din stocuri sovietice cumpărate în 1968^[2]).
Indonezia - 34 de vehicule BTR-50PK din stocurile Ucrainei (pentru armată) și 100 de vehicule BTR-50P (infanteria marină).
Coreea de Nord - un număr necunoscut de vehicule în dotare (50 comandate în 1966^[2]).
Vietnam - un număr necunoscut de vehicule în dotare (400 donate din stocurile sovietice în 1969^[2]).

Foști utilizatori

Afganistan - 100 de vehicule comandate în 1963 din URSS și livrate între 1965-1966^[2]; 560 achiziționate în 1979 din URSS și livrate între 1979-1988.^[2]
Albania - retrase din uz.
Algeria - 130 comandate în anul 1977 din URSS și livrate între anii 1978-1979.^[2]
Angola - 92 comandate în 1975 din stocurile URSS.^[2]
Bulgaria - 700 comandate în 1959 și livrate între 1960 și 1963.^[2] Retrase din uz.
Finlanda - 118 comandate în 1969 și livrate între 1969-1970.^[2]
Ungaria - 150 comandate în 1959 și livrate anul următor.^[2]
India - 200 comandate în 1977 și livrate în următorii doi ani.^[2]
Liban - 20, donate de către Israel.^[2]
Liberia - 8 vândute de către România.^[2]
Nicaragua - 1 vehicul de comandă.^[2]
Peru - 10 comandate în 1976.^[2]
România - retrase din uz în anii 1990.
Uniunea Sovietică/ Rusia
Serbia - din stocurile fostei armate iugoslave. Retrase din uz.
Slovenia - din stocurile fostei armate iugoslave. Retrase din uz.
Ucraina - stocurile fostei armatei sovietice. Retrase din uz.
Germania de Est/ Germania - 200 comandate în 1958 și livrate între 1959 și 1962.^[2]
Irak - 250 de vehicule comandate din URSS în 1968 și livrate între anii 1969 and 1973.^[2]
Israel - exemplare capturate, retrase din uz în 2002.
Iugoslavia - predate statelor succesoare. 120 cumpărate în 1964.^[2]
Yemenul de Sud - 100 achiziționate în 1972 din stocuri sovietice.^[2]

Vezi și

PT-76

Note

^ Institutul Internațional de Studii Strategice (IISS), The Military Balance 2010, ISBN 978-1857435573
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r ^s ^t ^u ^v ^w „Stockholm International Peace Research Institute”. Arhivat din original la 13 mai 2011. Accesat în 3 septembrie 2011.

Bibliografie

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de BTR-50

en Christopher F. Foss, Armour & Artillery 2005/2006 (Jane's Armour & Artillery), Jane's Information Group, ISBN 071062686X
en O'Malley, T. J., Hutchins, Ray (1996). Fighting Vehicles: Armoured Personnel Carriers & Infantry Fighting Vehicles. Greenhill Books. ISBN 1853672114.

[1] Institutul Internațional de Studii Strategice (IISS), The Military Balance 2010, ISBN 978-1857435573

[SIPRI-2] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r ^s ^t ^u ^v ^w „Stockholm International Peace Research Institute”. Arhivat din original la 13 mai 2011. Accesat în 3 septembrie 2011.

[1]

[2]