Deschide meniul principal
BTR-50
BTR-50-latrun-1-2.jpg

BTR-50PK expus la muzeul Yad la-Shiryon din Israel.

Tip Transportor blindat pentru trupe
Loc de origine  Uniunea Sovietică
Istoric operațional
În uz 1954 - prezent
Folosit de vezi Utilizatori
Războaie vezi Utilizare în luptă
Istoric producție
An proiectare 1952
An producție 1954 - 1970
Date generale (BTR-50PK)
Greutate 14.2 tone
Lungime 7.08 m
Lățime 3.14 m
Înălțime 1.97 m
Echipaj 2 (comandant și mecanic conductor)
Pasageri până la 20 de soldați

Blindaj 6-10 mm
Armament
principal
o mitralieră SGMB calibrul 7.62 mm (1250 de cartușe)
Motor Model V-2, diesel, 6 cilindri în linie, răcire cu apă
240 cp la 1800 rpm
Putere specifică 16.9 cp/t
Transmisie manuală, 5+1 viteze
Suspensie bare de torsiune
Gardă la sol 0.37 m
Capacitate rezervor 400 de litri
Autonomie 400 km
Viteză maximă 44 km/h (drumuri)
11 km/h (apă)

BTR-50 (BTR fiind o abreviere de la Bronetransporter/Бронетранспортер, transportor blindat în limba rusă) este un transportor blindat pentru trupe, amfibiu, șenilat, de fabricație sovietică, care are la bază șasiul tancului ușor PT-76. BTR-50 a fost dezvoltat la începutul anilor 1950 și a intrat în producție în 1954. Prima sa apariție publică a fost parada militară de la Moscova din noiembrie 1957. Producția acestui model a încetat la sfârșitul anilor 1960, BTR-50 fiind fabricat în peste 6000 de exemplare. În 1990, Armata Roșie mai avea doar 21 de exemplare în dotare, majoritatea fiind înlocuite de mașinile de luptă a infanteriei BMP-1 și BMP-2. Armata Română a achiziționat modelul BTR-50PU (varianta punct de comandă) începând cu anul 1968. Un exemplar este expus în prezent la Muzeul Militar Național "Regele Ferdinand I" din București.

UtilizatoriModificare

Următoarele țări încă foloseau transportorul blindat BTR-50 în anul 2010[1]:

  •   Cuba - număr necunoscut de exemplare în dotare.
  •   Croația - 16 vehicule
  •   Bosnia și Herțegovina - cel puțin un vehicul.
  •   Egipt - 500 OT-62/BTR-50 (majoritatea în rezervă).
  •   Iran - un număr necunoscut de vehicule în dotare (270 livrate inițial de URSS[2]).
  •   Libia - un număr necunoscut de exemplare în dotare (36 comandate în 1969; alte 60 de vehicule în 1977[2]).
  •   Siria - un număr necunoscut de vehicule în dotare (150 comandate în 1966; alte 400 în 1973[2]).
  •   Congo - 3 vehicule.
  •   Guineea - 10 vehicule.
  •   Somalia - un număr necunoscut de vehicule în dotare (30 achiziționate în 1971 din stocuri sovietice[2]).
  •   Sudan - 20-30 de vehicule (50 de vehicule din stocuri sovietice cumpărate în 1968[2]).
  •   Indonezia - 34 de vehicule BTR-50PK din stocurile Ucrainei (pentru armată) și 100 de vehicule BTR-50P (infanteria marină).
  •   Coreea de Nord - un număr necunoscut de vehicule în dotare (50 comandate în 1966[2]).
  •   Vietnam - un număr necunoscut de vehicule în dotare (400 donate din stocurile sovietice în 1969[2]).

Foști utilizatoriModificare

  •   Afganistan - 100 de vehicule comandate în 1963 din URSS și livrate între 1965-1966[2]; 560 achiziționate în 1979 din URSS și livrate între 1979-1988.[2]
  •   Albania - retrase din uz.
  •   Algeria - 130 comandate în anul 1977 din URSS și livrate între anii 1978-1979.[2]
  •   Angola - 92 comandate în 1975 din stocurile URSS.[2]
  •   Bulgaria - 700 comandate în 1959 și livrate între 1960 și 1963.[2] Retrase din uz.
  •   Finlanda - 118 comandate în 1969 și livrate între 1969-1970.[2]
  •   Ungaria - 150 comandate în 1959 și livrate anul următor.[2]
  •   India - 200 comandate în 1977 și livrate în următorii doi ani.[2]
  •   Liban - 20, donate de către Israel.[2]
  •   Liberia - 8 vândute de către România.[2]
  •   Nicaragua - 1 vehicul de comandă.[2]
  •   Peru - 10 comandate în 1976.[2]
  •   România - retrase din uz în anii 1990.
  •   Uniunea Sovietică/  Rusia
  •   Serbia - din stocurile fostei armate iugoslave. Retrase din uz.
  •   Slovenia - din stocurile fostei armate iugoslave. Retrase din uz.
  •   Ucraina - stocurile fostei armatei sovietice. Retrase din uz.
  •   Germania de Est/  Germania - 200 comandate în 1958 și livrate între 1959 și 1962.[2]
  •   Irak - 250 de vehicule comandate din URSS în 1968 și livrate între anii 1969 and 1973.[2]
  •   Israel - exemplare capturate, retrase din uz în 2002.
  •   Iugoslavia - predate statelor succesoare. 120 cumpărate în 1964.[2]
  •   Yemenul de Sud - 100 achiziționate în 1972 din stocuri sovietice.[2]

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ Institutul Internațional de Studii Strategice (IISS), The Military Balance 2010, ISBN 978-1857435573
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w Stockholm International Peace Research Institute

BibliografieModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de BTR-50
  • en Christopher F. Foss, Armour & Artillery 2005/2006 (Jane's Armour & Artillery), Jane's Information Group, ISBN 071062686X
  • en O'Malley, T. J., Hutchins, Ray (). Fighting Vehicles: Armoured Personnel Carriers & Infantry Fighting Vehicles. Greenhill Books. ISBN 1853672114.