Deschide meniul principal

Beatrice Bednarik

istorică română

Date biograficeModificare

Este fiica artiștilor plastici Elena Alexandra Barabaș Bednarik și Ignat Bednarik (membri fondatori ai Sindicatului Artelor Frumoase din România).[2]. Din anul 1974 este membră a Societății Franceze de Istorie a Artei din Paris.[3]. Are parte de o educație aleasă începută în sânul familiei. Studiază de mică artele plastice, ia lectii de limba franceza si germana, are ocazia să întâlnească în casa familiei, artiști plastici, muzicieni și scriitori.Între 1933 - 1941 studiază la Pensionul Sfânta Maria de calugărițe de pe Pitar Moș, București.Contiunuă studiile între 1944-1949 la Facultatea de Drept din București. Între 1955-1959 Institutul de Arte Plastice Nicole Grigorescu din București, unde i-a avut profesori pe Simion Iuca , (gravură), George Oprescu, Eugen Schileru, Ionel Jianu, (istoria artei) și Gheorghe Ghițescu, anatomie si antropologie artistică. În 1978 obține Doctoratul în Istoria Artei la Universitatea "Babes-Bolyai" din Cluj-Napoca, Facultatea de Istorie, specialitatea Istoria artei, coordonator științific,Virgil Vătășianu. Ca artist plastic s-a dedicat în special tehnicilor desenului și acuarelei, realizând portrete, peisaje, flori și interioare. Este membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România și a Societății de Istorie a Artei Franceze din Paris. De-a lungul celor aproape 40 de ani de muzeografie a cercetat, a scris eseuri și a ținut comunicări științifice despre artiști români precum Ștefan Dimitrescu, Ștefan Luchian, Gheorghe Petrașcu, Octav Băncilă și Ignat Bednarik.

Expoziții[4]Modificare

  • 1976 - Sala Dalles, (Desen, creion, flamaster, conte cerat, acuarelă, monotip, tehnică mixtă) și Artă decorativă (piele repusată)
  • 1979 - Casa Universitarilor, Grafică (Desen, sanghină, conte cerat, acuarelă, monotip, tehnică mixtă)
  • 1982 - Casa Universitarilor, Grafică (Desen, sanghină, conte cerat, acuarelă, monotip, tehnică mixtă, litografie)
  • 1984 - Casa Fr. Schiller, Grafica (Desen, sanghină, cote cerat, acuarelă, tuș, monotip, tehnică mixtă, litografie), Catalog prefațat de Barbu Brezianu
  • 1984 - Căminul Artei, etaj1 ,București
  • 1986 - Bărăție/București, Galeria, Expoziție târg
  • 1986 -1987 - Muzeul Național de Artă, în cadrul Salonul municipal ,(coridor etaj1)
  • 1994 Expoziție de grup -(Picasso privește Picasso),Casa de cultură maghiară,București
  • 1991 - Lumină, apă, culoare, expoziție de grup, Oradea în colaborare cu Uniunea Artiștilor din Ungaria
  • 1994 - Salonul municipal -Teatrul Național ,(etaj3/4) ,București
  • 1993-1994 Expoziție de grup, Artisti romeni alla Burckhardt ,Roma[5]
  • 1993 - Grup 22 ,Galeria de Artă a Municipiului București, Expoziție de acuarelă

Cărți publicateModificare

Cataloage - colaborăriModificare

Comunicări și articole de specialitateModificare

Istoricul de artă Beatrice Bednarik a susținut o serie de comunicări pe teme de artă în diverse muzee și galerii printre care amintim: Muzeul Național de artă, Muzeul Cotroceni, Muzeul Peleș, dar și în Paris, Munchen ,Viena (1968). Dintre comunicări amintim: „Un tablou necunoscut de Constantin Lecca în Republica Socialistă Bulgaria”(1966)[6], „Identificarea unui tablou necunoscut de Martin Maingaud în Muzeul de Artă al Republicii Socialiste România, București” (1974)[7] sau „Sculptura Franceză în România” (1998)[8] A publicat de asemenea cronici de artă în reviste și ziare printre care : Informația Bucureștiului, Gândirea, Contemporanul, Revista Muzeului Național de Artă, Revista Academica, Revista Muzee și monumente, S.C.I.A., Buletinul Societății de Istorie a Artei Franceze.

Participări la colocvii internaționaleModificare

  • 1993 - Colocviul Româno-American „Cotrocenii în istorie” :Ignat Bednarik ,pictor și ilustrator al Reginei Maria
  • Colocviul Româno-Francez de Artă decorativă ,Muzeul Cotroceni : Elena și Ignat Bednarik artiști decoratori
  • 1996 Ignat Bednarik, pictor și ilustrator al Reginei Maria, München

NoteModificare

  1. ^ Petre Oprea,„Două perioade din istoriografia artei românești moderne și contemporane, editura Maiko, București 2001, Beatrice Bednarik, p.121”.
  2. ^ Barbosa, Octavian, Dicționarul artiștilor români contemporani, Ed. Meridiane, București, 1976, p. 241-242
  3. ^ „Cronique des Arts” în Gazette des Beaux-Arts, p. 10, februarie 1975
  4. ^ Interviu Nora Iuga ,cu privire la activitatea artistei Beatrice Bednarik, intitulat «Mit Farben Gezekhnet»,în „Volk und Kultur” nr.11, p.10-11, articol ilustrat cu 5 reproduceri după lucrările artistei-1984
  5. ^ Torre P. Frederico -„Artisti romeni alla Burckhardt” ,Il corriere di Roma ,nr.645,p.7, 1994
  6. ^ Sesiunea de Comunicări Științifice a Muzeelor de Artă, iunie 1966, Editat de Consiliul de Stat pentru Cultură și Artă, p.97-102
  7. ^ Bulletin de la Société de L'histoire de l'art Français, aneé 1974, F. de Nobele, Libraire de la Socete, 1975, p.119-122
  8. ^ La Roumanie Francophone, Revue du Centre National d'action Francophone de Roumanie, an 1,(1998), nr. 1

BibliografieModificare

  • Mircea Deac -„Jurnalul Galeriilor ”,în Informația Bucureștiului,31 0ct.nr.9653,p.4 ,1984
  • Torre P. Frederico -„Artisti romeni alla Burckhardt” ,Il corriere di Roma ,nr.645,p.7, 1994
  • Petru Comarnescu - „Alte comentarii asupra colecției Arta pentru toți”,Ed.Meridiane ,în Scănteia tineretului,12 oct. ,1965
  • Barbosa, Octavian, Dictionarul artiștilor români contemporani, Ed. Meridiane, București, 1976, p. 241-242
  • Barbu Brezianu -Viața Românească,18 noiembrie,p.180-181
  • Interviu Nora Iuga ,cu privire la activitatea artistei Beatrice Bednarik ,intitulat «Mit Farben Gezekhnet»,în „Volk und kultur” nr.11,p.10-11,articol ilustrat cu 5 reproduceri după lucrările artistei-1984
  • „Cronique des Arts” în Gazette des Beaux-Arts ,p.10 ,fevrier 1975
  • „Im Verlang des Kunst Dresden” în LZV/Beilage -Drezda ,14/15 okt.1989 ,cu referire la Albumul Luchian ,de Beatrice Bednarik